Spete procedura insolventei. Decizia 1183/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1678/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1183
Ședința publică de la 9 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții și împotriva sentinței comerciale nr. 2728 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta personal, intimata prin avocat G, cu împuternicire avocațială nr. - din 07.10.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurenta, personal, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul legal datorat, timbrul judiciar aferent și arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Intimata, prin avocat, arată că nu mai are cereri de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta, personal, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,casarea sentinței recurate,în sensul respingerii contestației formulate de către debitoare și admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, fără cheltuieli de judecată.
În susținere, arată că instanța de fond nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar pe motivul că nu au fost certificate, iar sancțiunea nerespectării acestei cerințe fiind prev. de art.114 alin.4 proc.civilă, respectiv suspendarea judecății și nu respingerea cererii ca nedovedită.
Mai arată că societatea debitoare a recunoscut prin depunerea declarațiilor depuse la Administrația Finanțelor Publice datoria rezultată din contractele încheiate pentru perioada desfășurării activității, respectiv aprilie 2007.
Referitor la creanțele datorate, arată că acestea sunt creanțe, certe, lichide și exigibile.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, depunând chitanțele în acest sens.
În susținere, arată că nelegalitatea sancțiunii neluării în considerație de către instanța de fond a înscrisurilor necertificate sunt neîntemeiate, motivat de faptul că legiuitorul limitează aplicarea sancțiunii suspendării judecății numai la cazurile necompletării sau modificării cererii în termen, nefiind susceptibilă a fi extinsă aplicarea sa și la alte cazuri decât cele enumerate în mod expres și limitativ în textul de lege.
Arată că, depunerea de către recurenți a înscrisurilor certificate nu sunt relevante soluționării cauzei de față, întrucât nu sunt utile, pertinente și concludente. Mai arată că recunoașterea societății nu există, având în vedere că s-a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului, iar aceasta a demonstrat că această creanță nu are un caracter cert, lichid și exigibil.
În speță, recurenții nu au făcut dovada realizării de " opere" în fiecare lună, și nici a acceptării de către societatea intimată, iar potrivit art.1169 civil sarcina probei revine reclamantului.
Mai arată, că recurenta nu a depus rapoarte de activitate pentru fiecare lună.
Cu privire la plafonul minim prevăzut de Legea insolvenței, creanțele recurenților fiind în sumă de 25.000 lei, așa deci nu se atinge plafonul minim pentru deschiderea procedurii falimentului.
În replică, recurenta, personal, arată că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, plafonul minim atingea pragul pentru deschiderea procedurii falimentului. Cu privire la realizarea operelor, arată că acestea au fost difuzate pe postul TV și există și înregistrări video la.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2728/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile invocate de către SC SA, fiind admisă contestația formulată de către aceasta și, în consecință, respingându-se cererea introdusă de către creditorii și.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele:
Între cei doi creditori reclamanți și SC SA s-au încheiat următoarele contracte: contractul de cesiune nr.90/1.07.2005 cu, prelungit prin actul adițional nr.1/31.07.2005 și contractul de cesiune nr.11/1.02.2006 cu.
Se reține că nici unul dintre creditori nu îndeplinește condiția prevăzută de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, în sensul că suma solicitată de aceștia nu atinge cuantumul minim al creanței pentru a putea introduce o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, respectiv suma de 10.000 lei.
Se mai reține că cei doi creditori nu au și nu au dovedit că ar avea o creanță certă, lichidă și exigibilă conform art.379 pr.civ. această dovadă impunându-se a fi făcută întrucât art.6.4 din ambele contracte de cesiune prevăd că remunerația nu va fi acordată cedentului dacă "acesta nu creează nici o operă în luna respectivă sau dacă opera nu corespunde solicitărilor cesionarului".
Judecătorul sindic mai arată că pentru creditoarea, prin art.2 al actului adițional nr.1/31.07.2005 s-a stabilit obligația acesteia de a întocmi rapoartele de activitate pentru fiecare lună, obligație contractuală care nu a fost executată, intervenind excepția de neexecutare, astfel încât aceasta nu era îndrituită să solicite realizarea contraprestației SC SA.
Referitor la excepțiile inadmisibilității cererii și a lipsei calității procesuale active a celor doi creditori reclamanți, excepții invocate de către pârâta debitoare, acestea au fost respinse întrucât se face dovada existenței raporturilor contractuale dintre părți și a existenței unor creanțe.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditorii, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii în sensul respingerii contestației formulate de către debitoare și a admiterii cererii privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:
1.Instanța de fond nu a luat în considerare majoritatea înscrisurilor depuse de către creditori, motivând că nu au fost certificate.
În opinia recurenților, sancțiunea nerespectării certificării unui înscris ca fiind conform cu originalul este suspendarea judecății conform art.114 alin.4 pr.civ. și nu respingerea acțiunii ca nedovedită.
2.Instanța a reținut doar faptul că debitoarea datorează sumele menționate în înscrisurile de la filele 59 și 61 (respectiv 7445 lei) pentru activitatea desfășurată în anul 2007.
În opinia recurenților aceste înscrisuri, cât și celelalte înscrisuri care reprezintă declarațiile succesive făcute de către intimată la Administrația Finanțelor Publice Sector 3 pentru anii 2005, 2006 și 2007, au o valoare probatorie legală, reprezentând o recunoaștere a datoriei făcută de către debitoare. La aceste înscrisuri se adaugă și înscrisul întocmit de către lichidatorul judiciar al debitoarei potrivit căruia aceasta avea înregistrată în contabilitatea societății la 30.09.2008 suma de 20.100 de lei cu titlu de debit către.
Se mai arată că excepția neexecutării nu poate fi invocată ulterior în condițiile în care debitorul obligației pretins neexecutate recunoaște în atâtea înscrisuri faptul că datorează aceste sume de bani.
Recurenții au depus, odată cu cererea de recurs, și un set de înscrisuri, intimata neadministrând alte probe.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs, susținerile recurenților referitoare la interpretarea art.114 alin.1 - 4.pr.civ. nu pot fi reținute. Astfel, sancțiunea nedepunerii copiilor certificate de reclamant că sunt conforme cu originalul, atunci când dovada se face prin înscrisuri, nu este suspendarea judecății, această sancțiune procedurală prev. de art.114 alin.4 pr.civ. se aplică exclusiv în cazul în care obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul acordat de către instanță. Sancțiunea prevăzută de lege pentru necertificarea conform cu originalul a înscrisurilor depuse în dovedirea susținerilor ce fac obiectul judecății este neluarea acestora în seamă, lipirea acestora de forță probatorie.
Judecătorul sindic a constatat, în mod întemeiat faptul că cei doi creditori invocă o creanță ce nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.379 pr.civ. nefiind în primul rând certă.
Recurenta pretinde o creanță în valoare de 11112,5 lei reprezentând salariu neachitat de către intimată în perioada 1.04.2006 - 19.04.2007, iar recurentul pretinde o creanță în valoare de 13887,5 lei reprezentând salariul neachitat pentru aceeași perioadă arătată mai sus.
Astfel cum a reținut și judecătorul sindic, sumele solicitate de către cei doi recurenți nu sunt dovedite decât în parte, iar pentru creanța considerată certă, lichidă și exigibilă, cererea acestora nu îndeplinește condițiile prev. de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, sub aspectul cuantumului minim al creanței.
Nu există nici o recunoaștere neechivocă și expresă a debitoarei cu privire la creanța datorată celor doi recurenți, ci doar o interpretare evident subiectivă celor doi recurenți a înscrisurilor eronate de la societate. Faptul că intimata debitoare a achitat celor doi recurenți salariile o perioadă de timp, chiar dacă aceștia nu au făcut dovada îndeplinirii condiției prev. la art.6.4 din contract, dispoziții care condiționează plata remunerației de crearea unei opere în luna respectivă) nu reprezintă un argument logic care să fie extins prin simetrie și pentru perioada invocată de către recurenți și care să exonereze pe aceștia de obligația producerii oricăror dovezi în acest sens.
De asemenea, din cele două adeverințe depuse chiar de către recurenți la dosar (fila 22 - 23) rezultă faptul că a încasat de la societate venituri din drepturi de proprietate intelectuală în anul 2007 în valoare netă de 3000 lei, iar cu toate acestea cei doi pretind că până în luna aprilie 2007 societatea nu le-a plătit salariul, din cuprinsul celor două înscrisuri nerezultând acest lucru.
Referitor la adresa nr.4144/12.05.2009 emisă de către fostul lichidator al debitoarei, acesta nu poate avea, la acest moment, valoare probatorie deplină atâta vreme cât în prezent față de intimata debitoare nu există deschisă nici o procedură deschisă în temeiul Legii nr.85/2006.
Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va obliga pe cei doi recurenți la plata cheltuielilor de judecată către intimată, constând în c/val. onorariului de avocat achitat conform dovezilor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții și împotriva sentinței comerciale nr. 2728 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA.
Obligă recurenții la plata sumei de 15.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09.10.2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 23.10.2009
Tehnored. - 26.10.2009
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
