Spete procedura insolventei. Decizia 1280/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 865/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1280
Ședința din Camera de Consiliu de la 16 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR I -
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - - împotriva încheierii de ședință din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 octombrie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 9 octombrie 2009 și apoi pentru astăzi 16 octombrie 2009 când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin încheierea din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-a admis cererea reprezentanților debitorului - SRL în temeiul art.3,16,21 și 22 din Regulamentul CE nr.1346/2000 raportat la art.331 pr.civ.
S-a luat act de deschiderea procedurii principale de insolvență față de debitor prin Ordinul nr.00546/14.01.2009 a Înaltei Curți de Justiție de la, Anglia - Departamentului Cancelar, Curtea Societăților.
S-a dispus efectuarea publicității deschiderii procedurii principale de insolvență prin publicarea Ordinului în Buletinul procedurilor de insolvență și notificarea Oficiului Național al Registrului Comerțului, pentru efectuarea acestei mențiuni în registrul comerțului.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că față de actele ce s-au depus la dosarul cauzei, având în vedere și Ordinul nr.00546/14.01.2009 a Înaltei Curți de Justiție din, Anglia - Departamentului Cancelar, Curtea Societăților, prin care s-a deschis procedura principală de insolvență față de debitoarea - SRL întemeiat pe prevederile art.3 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr.1346/29.05.2000 privind procedurile de insolvență;că potrivit acestui text de lege Curtea a reținut că pe teritoriul său se află centrul intereselor principale ale debitorului, astfel că este competentă să deschidă procedura; că au fost numiți și administratorii judiciari ai societății debitoare care fac parte din firma &.
Că cererea reprezentanților debitorului este întemeiată pe prevederile art.16 din Regulament și privește recunoașterea procedurii de insolvență; că potrivit art.16 pct.1 din Regulamentul CE nr.1346 din 29.05.2000 orice hotărâre de deschidere a unei proceduri de insolvență pronunțate în condițiile art.3 este recunoscută în toate celelalte state membre de îndată ce își produce efectele în statul de deschidere.
În plus la art.21 din Regulament este prevăzută efectuarea publicității, iar la art.22 înscrierea într-un registrul public; pentru toate cele reținute s-a pronunțat încheierea de mai sus.
Împotriva încheierii din 19.02.2009 a declarat recurs - - în calitate de creditor al petentei, recurs justificat pe art.331 pr.civ. și următoarele și art.336 (2) și (3) pr.civ.
În motivarea recursului recurenta critică sentința atacată pe motivul că instanța de fond în mod greșit a pronunțat încheierea din 19.02.2009fără să verificedacă poate să recunoască o astfel de procedură deschisă prin Ordinul nr.00546/14.01.2009 a Înaltei Curți de Justiție din, Anglia, Departamentului Cancelar, Curtea Societăților sau executarea unei hotărâri pronunțate în cadrul unei astfel de proceduri, deoarece consideră că intimata are "centrul intereselor principale" la sediul său din România, B în-, situație în care instanța competentă ar soluționa procedura insolvenței în cauză a fi Tribunalul București și aceasta cu atât mai mult cu cât intimata nu ar fi făcut nici o dovadă în acest sens, nedepunând la dosar copie certificată după Ordinul 00546/14.09.2009.
În aceleași condiții instanța de fond a acceptat ca fiind legală desemnarea administratorilor judiciari, precum și calitatea acestora.
Încheierea atacată s-ar fi pronunțat și cu încălcarea art.26 din Regulamentul CE 1346/2000 privitor la Ordinea publică, fără ca instanța să verifice dacă prin această hotărâre recunoașterea sau executarea ar contraveni ordinii publice potrivit legislației române, respectiv dacă s-au încălcat principii fundamentale sau drepturi și libertăți individuale garantate de Constituție.
Arată astfel că în cauză nu a fost citată societatea, s-au încălcat și dispozițiile art.7 alin.3 din Legea 85/2006 privind comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii, motive pentru care consideră că astfel a fost încălcată ordinea publică prin Ordinul 00546/14.01.2009.
astfel admiterea recursului, modificarea încheierii din 19.02.2009 în sensul respingerii cererii reclamantei, iar în cazul în care s-ar pronunța o astfel de soluție cere instanței publicarea ei în
Își întemeiază recursul pe dispozițiile art.3041pr.civ.
La data de 8.05.2009 recurenta a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Prin întâmpinare intimata invocăexcepția tardivității recursului și excepția lipsei de interesa recurentei în formularea recursului deoarece prin încheierea pronunțată recurenta nu a suferit nici un prejudiciu; în plus procedura de publicitate s-a făcut și ex lege prin înregistrarea mențiunilor fără concursul instanței direct către Registrul Comerțului așa cum prevăd Normele Metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului.
Mai invocăexcepția lipsei calității procesuale activea recurentei, recunoscând că acesta este creditor al România, dar această situație după părerea sa nu presupune în mod automat și direct existența interesului în formularea recursului, în lipsa interesului nu se poate vorbi de calitate procesuală activă.
Pe fondul cauzeiarată că grupul are o extindere în peste 100 de țări, petenta fiind o subsidiară a acestui grup, făcând o descriere amplă a poziției sale independente în structura administrației a acestui grup, dovedind că acesta a fost și motivul pentru care a avut dreptul de a cere Înaltei Curți de Justiție din să se pronunțe asupra deschiderii procedurii de insolvență prin Ordinele de Administration și prin care s-a decis că centrul intereselor sale principale se află la precum și numirea administratorilor.
Precizează că în cauză nu s-a încălcat ordinea publică așa cum susține recurenta, instanța britanică a aplicat în mod corect prevederile Regulamentului, recurenta neputând face nicio dovadă a ceea ce susține.
În legislația europeană în materie de insolvență, citarea creditorilor nu este necesară, iar încălcarea legii comunitare nu are drept rezultat automat încălcarea politicii publice, decât dacă normele fundamentale ale UE sunt grav încălcate, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, instanța britanică aplicând în mod corect prevederile Regulamentului.
În plus măsurile de publicitate nu s-au efectuat exclusiv pe baza încheierii pronunțate de Tribunal, ci și în baza Normelor Registrului Comerțului.
În ce privește susținerile recurentei că instanța română ar fi avut dreptul de a revizui evaluarea făcută de instanța de la, precizează că dimpotrivă în această procedură a insolvenței Regulamentul prevede recunoașterea automată și informată a hotărârii străine, fără a mai fi nevoie de o procedură de exequator și nici alte cerințe prealabile cum ar fi publicarea hotărârii.
astfel respingerea recursului ca tardiv declarat respectiv inadmisibil pentru lipsa de interes și de calitate procesuală activă, iar pe fondul cauzei cere respingerea ca nefondat, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Prin încheierea din 29.05.2009 s-a soluționat cu precădere în temeiul art.137 pr.civ. excepția de necompetență materială a Curții de APEL BUCUREȘTI invocată de recurentă, excepție care a fost respinsă ca neîntemeiată conform motivării acestei încheieri.
Prin încheierea din 19.06.2009 Curtea a luat act de faptul căintimata a renunțatla excepția tardivității declarării recursului recurentei.
În termenul de pronunțare, părțile au depus la dosarul cauzei Concluzii scrise, recurenta cerând admiterea recursului așa cum a fost formulat, pârâta respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând celelalte excepții invocate de ambele părți, conform art.137 pr.civ. reține următoarele:
-referitor la excepția lipsei calității de reprezentant al intimatei, invocată de recurentă, motivat de faptul că intimata nu ar fi depus dovezi în acest sens, Curtea reține că intimata a făcut dovada calității de reprezentant fiind împuternicită de administratorii societății numiți prin Ordinul 00546/14.01.2009, prin împuternicirea din 21.05.2009 conformă cu dispozițiile legii (pag.149-154), astfel că instanța va respinge această excepție ca nefondată.
-Referitor la excepțiile privind lipsa interesului la formularea recursului și a lipsei calității procesuale active invocate de intimată, Curtea le consideră ca neîntemeiate de vreme ce conform art.336(3) pr.civ. se prevede că orice parte interesată are dreptul de a face recurs împotriva încheierii în procedura necontencioasă.
În plus, însăși intimata recunoaște că reclamanta este creditoarea sa, ori este lesne de înțeles atât calitatea cât și interesul recunoscute și de lege pe care un creditor îl are față de o firmă intrată în faliment, iar în speță cu atât mai mult cu cât reclamanta dovedește că are împotriva intimatei o creanță în valoare de 381.095 lei.
În consecință Curtea va respinge ca nefondate și excepțiile invocate de intimată.
Pe fond, recursul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele:
Sentința din 19.02.2009 este temeinică și legală instanța de fond reținând în mod corect că cererea debitoarei de efectuare a publicității deschiderii procedurii principale de insolvență a societății sale ce are la bază Ordinul nr.00546/14.01.2009 a Înaltei Curți de justiție din, Anglia - Departamentul Cancelar, Curtea Societăților, este în deplină concordanță cu dispozițiile art.16 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr.1346 din 29 mai 2000 care prevede textual următoarele: "Orice hotărâre de deschidere a unei proceduri de insolvență pronunțată de o instanță a unui stat membru competentă în temeiul art.3 este recunoscută în toate celelalte state membre de îndată ce își produce efectele în statul de deschidere".
Față de criticile aduse de recurentă sentinței atacate Curtea mai precizează faptul că instanța română nu are în atribuțiile sale controlul judiciar asupra hotărârii pronunțate într-unul din statele membre ale Uniunii Europene, lucru de altfel prevăzut și de Regulament în articolul 4 care prevede că legea aplicabilă procedurii de insolvență este legea statului membru pe al cărui teritoriu este deschisă procedura, precum și în preambulul Regulamentului art.(22).
În atare situație Curtea respinge toate criticile recurentei aduse instanței de fond pentru motivul că ar fi pronunțat încheierea atacată fără să verifice hotărârea în baza căreia s-a pronunțat pentru pârâtă procedura principală de insolvență.
Curtea mai reține că în cauză nu a fost încălcată ordinea publică față de dispozițiile art.26 din Regulament motivat și de faptul că procedura notificării este în concordanță și cu dispozițiile Legii nr.85/2006, iar intimata a și făcut dovada că a îndeplinit această procedură conform Normelor Metodologice ale registrului comerțului intimata neavând astfel nici un prejudiciu.
Astfel fiind, față de cele de mai sus, Curtea constată că prin pronunțarea încheierii din 19.02.2009 instanța de fond a respectat atât legislația europeană cât și legea română în procedura insolvenței și în consecință încheierea atacată este temeinică și legală.
Ca urmare respinge ca nefondate excepțiile ambelor părți.
Respinge recursul ca nefondat.
Făcând aplicarea art.274 pr.civ. Curtea obligă recurenta să plătească intimatei suma de 33.035,13 lei cheltuieli de judecată.
Văzând și dispozițiile art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - - împotriva încheierii de ședință din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - SRL.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 33.035,13 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela
dr.I
Grefier,
-
Red.Jud. - 27.10.2009
Tehnored. - 27.10.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte -
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
