Spete procedura insolventei. Decizia 1397/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1068/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1397
Ședința publică de la 2.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
**************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul, în contradictoriu cu intimatele BANCA ROMÂNĂ DE SCONT SA - prin lichidator judiciar FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR, SC SA - prin lichidator judiciar C, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și SC asigurare REASIGURARE SA - prin lichidator judiciar ACTIV LICHIDATOR, împotriva sentinței comerciale nr.1581/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 26.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 2.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.1581/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, s-a dispus admiterea cererii formulată de creditoarea BANCA ROMÂNĂ DE SCONT SA - prin lichidator judiciar FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR, și s-a dispus obligarea pârâtului, să suporte pasivul societății debitoare SC SA, format din: 1.879.580 lei creanța creditoarei Banca Română de Scont și 3.820.000 lei creanța creditoare SC ASIGURARE REASIGURARE SA.
Prin aceeași sentință judecătorul sindic a dispus în temeiul art. 131 alin 2 din Legea nr.85/2006, închiderea procedurii falimentului privind pe debitoarea SC SA, în contradictoriu cu creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, BANCA ROMANĂ DE SCONT prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar și SC ASIGURARE REASIGURARE SA, prin lichidator ACTIV LICHIDATOR, precum și radierea societății debitoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că pârâtul în calitate de administrator al debitoarei avea obligația de a ține contabilitatea în conformitate cu Legea nr.82/1991, care stabilește o serie de îndatoriri legale ale acestuia, precum și răspunderea administratorului pentru organizarea și conducerea contabilității (art.11 ).
S-a mai reținut de către judecătorul sindic că există și dispozițiile art. 72 din Legea nr.31/1990, care reglementează răspunderea administratorului și în calitatea sa de mandatar, iar potrivit art. 1540 din Codul civil, acesta răspunde pentru dol cât și pentru culpă în executarea mandatului.
În continuare instanța expune principiile generale ale răspunderii, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, explicând că dispozițiile art. 138 din Legeanr.85/2006, se referă atât la acele fapte care cauzează fapta ilicită dar și la cele care au contribuit la starea de insolvență.
Ca atare, reține judecătorul sindic legătura de cauzalitate dintre faptele pârâtului referitoare la neținerea contabilității în conformitate cu legea, este dovedită, ceea ce a condus la admiterea cererii formulate în baza art.138 lit.e, f și
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că hotărârea recurată este dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 din Codul d e procedură civilă, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 din Codul d e procedură civilă, în sensul că recurentul pârât nu a fost legal citat la judecata cereri de atragere a răspunderii patrimoniale, nefiindu-i nici comunicată cererea formulată împotriva sa. Astfel, recurentul susține că acesta avea domiciliul în B- sector 1, începând cu data de 11.04.2007, adică înainte de data la care a fost formulată cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei (30.01.2008). Procedura de citare cu acesta s-a realizat la o adresă la care acesta nu mai domicilia din 2007, respectiv în B, sector 3,-, -.6,.6,.11.
În al doilea rând, recurentul arată că instanța a dat ceea ce nu s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 din Codul d e procedură civilă, deoarece prin hotărârea recurată pârâtul a fost obligat să suporte pasivul debitoarei format din sumele: 1.879.580 lei (către Banca Română de Scont) și 3.820.000 lei (către SC Asigurare - Reasigurare SA), deși nici în petitul cererii de atragere a răspunderii și nici în motivarea acestuia nu se face referire la o asemenea creanță. Judecătorul sindic a încălcat astfel dispozițiile art. 129 alin.6 din Codul d e procedură civilă.
În al treilea rând susține recurentul, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar pe de altă parte aceasta cuprinde motive străine de natura pricinii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă. Recurentul susține că motivarea trebuie făcută în concret, pentru a se putea urmări raționamentul logic al judecătorului, trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, convingătoare și accesibilă. Aceasta ar trebuie să presupună cunoașterea perfectă a dosarului, răspunsuri precise la toate capetele de cerere și la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate în cauză, a argumentelor și raționamentelor juridice, prin evitarea motivărilor sprijinite pe formulări generale. Nemotivarea hotărârii rezultă și din aceea că pretinsa argumentație a judecătorului sindic este una generală, abstractă, o enumerare a unor noțiuni mai mult sau mai puțin juridice fără a avea însă nici o legătură cu speța concretă dedusă judecății.
De asemenea, recurentul susține că hotărârea a fost dată și cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, respectiv a dispozițiilor art. 28 din Legea nr.85/2006. Astfel, se reține în cuprinsul hotărârii că pârâtul ar fi ținut o contabilitate fictivă și că ar fi folosit bunurile din patrimoniul debitoarei în interes personal, aceasta fiind o prezumție care nu ar fi fost răsturnată în cauză prin depunerea actelor prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006.
Or, se susține, pârâtul a deținut funcția de administrator în cadrul debitoarei în perioada 5.10.1999 - 5.11.2001. cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată la data de 30.01.2008, adică peste mai mult de 6 ani de la data la care acesta nu mai reprezenta societatea, astfel că nu putea fi reținută în sarcina sa obligația de depunere a unor documente în posesia cărora acesta nu putea să fie.
Recurentul susține că hotărârea a fost dată și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 138 din Legea nr.85/2006, deoarece, nici una din ipotezele prevăzute de art. 138 literele e,f și g nu a fost dovedită. Nu rezultă din hotărâre nici modul cum pârâtul ar fi contribuit la aducerea în stare de insolvență a societății debitoare, în condițiile în care calitatea sa de administrator a încetat la data de 5.11.2001.
Mai mult, în caz de pluralitate, dispozițiile art. 138 alin 4 din Legea nr.85/2006 reglementează o prezumție de solidaritate a persoanelor cărora le poate fi atrasă răspunderea patrimonială, iar instanța nu a făcut nici o referire la alte persoane cu privire la care se mai putea atrage răspunderea patrimonială.
În fine, cu privire la creditul contract între debitoare și Banca Română de Scont, recurentul susține că acesta a fost utilizat, conform literei A pct.2 din contract, pentru plăți aferente activității curente ale societății, acesta fiind și rambursat (prin plăți efectuate în iulie 2000) respectiv cu 8 ani înainte de deschiderea falimentului.
Pentru toate aceste motive, recurentul solicită în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și în subsidiar, în situația în care vor fi depășite motivele de casare, modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii cererii de obligare a sa la plata pasivului debitoarei, cu păstrarea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și a probelor administrate în cauză conform art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 9 și art. 3041din pr. civ., Curtea apreciază c recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente:
1. În ce privește primul motiv de apel, referitor lanelegala citare a pârâtului, Curtea reține că acesta este fondat, deoarece pârâtul a fost citat la o adresă la care acesta nu mai domicilia din anul 2007 - 11.04. ( așa cum rezultă din copia cărții de identitate depusă la dosar -fila 27din dosarul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială ), respectiv la adresa din B, Str. -. - nr. 43, - 6,. 6,. 11 sector 4 (fila 222 din vol. II din Dosarul Tribunalului). Caracterul nelegal al procedurii de citare rezultă în primul rând din împrejurarea că din chiar cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea Banca Română de Scont la data de 02.12.2008, rezultă că pârâtul a avut calitatea de administrator în perioada 4.10.1999- 22.10.2001, iar de la data la care acesta nu mai avea această calitate au trecut peste 8 ani, perioadă de timp în care era posibilă o schimbare a domiciliului cunoscut de către creditoare. De aceea, în condițiile în care potrivit art. 85 din pr. civ. pentru judecata cererii de chemare în judecată împotriva acestui pârât, care a pierdut legătura cu societatea debitoare ( cu referire la calitatea sa de administrator ) de 8 ani, era necesară legala citare a sa, dreptul pârâtului la un proces echitabil presupunând citarea sa la domiciliul real, care ar fi putut fi aflat prin minime diligențe la Serviciul Evidența Informatizată a Persoanei, rezultă că o astfel de citare este viciată.
Mai mult, nu rezultă din actele dosarului nici un demers în vederea aflării domiciliului pârâtului ( efectuat de creditoare sau de lichidatorul judiciar) sau exercitarea rolului activ al instanței, care tocmai dată fiind perioada lungă de timp ( peste 8 ani) de când pârâtul nu mai era administrator la societatea debitoare, ar fi trebuit efectua aceste demersuri pentru respectarea dreptului pârâtului la un proces echitabil reglementat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Nu rezultă din actele dosarului Tribunalului care au fost elementele din care se putea deduce că pârâtul are acel domiciliu, la care creditoarea a solicitat a fi citat, iar față de înscrisul depus în faza de judecată a recursului, respectiv copia cărții de identitate, din care reiese un alt domiciliu, pe care pârâtul îl avea încă din anul 2007 (cu un an înainte de formularea cererii de deschidere a procedurii falimentului) Curtea apreciază că acesta trebuia citat la o altă adresă (existentă în Evidențele publice ale serviciului special organizat la nivelul Statului).
De aceea, Curtea apreciază incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 din pr. civ. formele de procedură încălcate fiind cele referitoare la citarea părților, respectiv art. 85 din pr. civ. la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul părții la un proces echitabil având în conținutul său complex șidreptul de a fi citat la adresa corectă, adresă pe care un stat de drept o deține în evidențele sale ce pot fi consultate în cadrul unui proces). În caz contrar, dreptul pârâtului de a fi judecat de o instanță independentă și imparțială, dreptul său la apărare
În raport cu acuzațiile în materie civilă ce i se aduc în prezenta procedură a insolvenței, acuzații prin care se tinde la atragerea unei răspunderi patrimoniale pentru unele fapte ilicite, ar fi lipsite de conținut. Cu alte cuvinte, nu este suficient să fie citat pârâtul la o adresă oarecare indicată de reclamant ca fiind cea reală, fără elemente care să justifice buna-credință în indicarea unui atare domiciliu sau, mai mult fără a rezulta din evidențele publice, că acesta figurează cu acel domiciliu, în condițiile în care domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice. Însuși accesul liber la justiție, din perspectiva celui chemat în judecată, ar fi știrbit în substanța sa, astfel că și pentru acest motiv se impune casarea hotărârii.
2. În ce privește motivul de recurs privind faptul căinstanța a dat mai mult decât s-a cerut, Curtea reține că și acesta este întemeiat, deoarece cererea de atragere a răspunderii a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1lit., f, g din Legea nr. 85/2006, iar judecătorul sindic s-a pronunțat contradictoriu pe dispozițiile art. 138 alin. 1lit., f și g din aceeași lege, motivând hotărârea cu referire la unele fapte ale pârâtului legate de contabilitatea societății debitoare, ceea ce s-ar fi încadrat în dispozițiileliterei d) din art. 138 alin. 1.
Pe de altă parte, cererea de atragere a răspunderii (filele 177-181 din vol. II al Dosarului Tribunalului) nu face referire la o creanță ce ar constitui o parte din pasivul debitoarei, ci doar la valoarea creditului contractat de debitoare cu Banca Română de Scont (de 300.000 USD), fără ca din sentința recurată să rezulte care sunt limitele învestirii sale ( din punctul de vedere al creanței, așa cum a fost aceasta clarificată de judecător) sau care este originea sumei la care a fost obligat pârâtul, cu titlu de pasiv neacoperit. Ca atare, Curtea reține și incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 din pr. civ.
3. În al treilea rând,hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția pronunțată, așa cum susține și recurenta, considerentele acesteia cuprinzând o înșiruire de idei fără nicio legătură cu probele administrate în cauză, cu modul cum sunt îndeplinite în concret condițiile generale ale răspunderii civile a pârâtului sau condițiile speciale ale răspunderii patrimoniale a acestuia astfel cum sunt acestea reglementate de dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Motivarea hotărârii nu numai că este alcătuită din aspecte de ordin general, dar aceasta apare ca fiind șicontradictoriedeoarece nu se știe de ce judecătorul sindic a motivat"necesitatea"atragerii răspunderii patrimoniale pe unele chestiuni ( generale ) referitoare la neîndeplinirea unor obligații legate de contabilitatea debitoarei - fila 238 față și verso din. II al dosarului Tribunalului ( ceea ce s-ar putea încadra cel mult în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din lege) pentru ca în concluziile ulterioare -fila 238din același volum, să aprecieze că se impune admiterea cererii formulate în temeiul art. 138 alin. 1 lit. e, f și g din lege.
Judecătorul sindic nu a lămurit care sunt faptele săvârșite de pârât, în ce au constat acestea ( mai ales după 2001, când acestuia i-a încetat calitatea de administrator, respectiv în perioada 2001- 2008, imediat anterioară formulării cererii de deschidere a procedurii falimentului ). Era deosebit de important în raport cu obiectul acestei cereri, de clarificat, în ce au constat faptele ilicite ( raportat la prevederile din lit. e, f și g din Legea nr. 85/ 2006), deoarece aspectele legate de contabilitatea debitoarei nu au fost încadrate în aceste texte de lege speciale.
Or, faptele prevăzute de aceste texte de lege sunt:" e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.",iar din motivarea hotărârii nu rezultă în ce mod și care fapte ale pârâtului ar fi condus la aplicarea acestor texte de lege.
raționamentelor judecătorului sindic, chiar generale ( adică referirea la contabilitatea debitoarei succedată de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. e, f și g) din lege ), cum au fost acestea expuse, împiedică atât instanța de control judiciar, cât mai ales părțile interesate ( în special pârâtul) să înțeleagă ce anume a judecat acesta (care fapte, care condiții ale răspunderii, care probe au fost avute în vedere la pronunțarea soluției ca atare etc).
Fiind astfel incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din pr. civ. Curtea îl va reține ca atare.
4. În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din pr. civ. și acesta este întemeiat, deoarece toate textele de lege evocate mai sus au fost interpretate greșit, adică s-a considerat în mod nelegal că deși pârâtului îi încetase calitatea de administrator cu 8 ani înainte de intervenirea stării de insolvență, judecătorul sindic, fără a motiva ce anume fapte au conduc la concluzia că starea de insolvență a fost cauzată de pârât.
Ca atare, Curtea, constatând că sunt incidente motive de casare cât și motive de modificare a hotărârii, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 3 teza finală din pr. civ. va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași Tribunal, în condiții de legală citare a pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul, în contradictoriu cu intimatele BANCA ROMÂNĂ DE SCONT SA - prin lichidator judiciar FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR, SC SA - prin lichidator judiciar C, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și SC ASIGURARE REASIGURARE SA - prin lichidator judiciar ACTIV LICHIDATOR, împotriva sentinței comerciale nr.1581/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 2.11.2009 în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
