Spete procedura insolventei. Decizia 1495/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1495/
Ședința publică din 23.11.2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea T împotriva sentinței comerciale nr. 1112/16.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea - SRL T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea creditoarei recurente iar pentru debitoarea intimată av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantului creditoarei recurente i se comunică copia cererii de compensare a creanțelor depusă la termenul anterior de către debitoare prin reprezentant care, la rândul său depune delegație de reprezentare și note scrise din care 1 ex. îl comunică părții adverse, învederând totodată că trebuie pusă în discuție întinderea creanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul debitoarei intimate solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare și concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1112/16.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de debitoarea - SRL T și s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006 formulată de creditoarea T în contradictoriu cu debitoarea - SRL
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin cererea adresată Tribunalului Timiș sub nr- creditoarea a chemat în judecată debitoarea - SRL pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se declanșeze procedura insolvenței față de debitoare, pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 156.287 lei.
În motivarea în fapt a cererii, a arătat că debitoarea datorează la bugetul general consolidat creanțe reprezentând TVA, contribuții sociale, impozit pe profit și impozit microîntreprindere în sumă de 50.413 lei, dobânzi în sumă de 95.684 lei și penalități de întârziere, că societatea nu a mai efectuat plăți din data de 15.12.2005, că a aplicat față de debitoare modalitățile de executare silită, conform somațiilor atașate și prin adrese de înființare a popririi asupra disponibilităților din conturile bancare.
A învederat în drept că sunt întrunite cumulativ dispozițiile Legii insolvenței.
În dovedire a depus la dosarul cauzei actele la care a făcut referire, fișa pe plătitor evaluată la data de 18.03.2009 și decizia de calcul accesorii nr. 3/18.03.2009 (filele 4-153 dosar).
Debitoarea, legal citată, a depus la dosarul cauzei contestație, prin care a solicitat respingerea cererii formulată de creditoare.
A contestat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, învederând că, din contră, societatea este creditor al, prezentând un istoric al demersurilor întreprinse și al actelor emise de creditoare pe parcursul executării silite individuale. A făcut aprecieri cu privire la conținutul și corectitudinea actelor emise de creditoare și a prezentat pe larg situația litigiilor purtate cu creditoarea, menționând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea insolvenței - pentru deschiderea procedurii, cererea introductivă fiind cu rea credință formulată.
A atașat contestației: proces verbal de sechestru nr. 280/01.08.2002, proces verbal identificare bunuri mobile din 26.09.2002, notă de verificare din 26.07.2002, din 17.09.2002 proces verbal de sechestru 286/26.02.2002, corespondență purtată cu creditoarea în vederea lămuririi sumelor datorate, hotărâri judecătorești.
A depus de asemenea, la data de 02.07.2009 note de ședință prin care a reiterat concluziile de respingere a cererii introductive, ținând cont de caracterul litigios al creanței.
Examinând cererea formulată de creditoare, motivele în fapt și în drept invocate, actele în probațiune depuse la dosarul cauzei, văzând apărarea formulată de debitoare prin contestați și prin înscrisurile depuse ulterior la dosarul cauzei, judecătorul sindic a constatat că nu este întrunit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate de creditoarea, astfel că cererea creditoarei a fosti respinsă, pentru următoarele considerentele:
Creditoarea solicită deschiderea procedurii insolvenței pentru o creanță căreia îi lipsește caracterul cert, având în vedere că înscrisurile care o conțin provin exclusiv de la creditorul bugetar și nu poartă nici o mențiune de comunicare către debitoare, pentru a putea fi astfel constatat faptul că ele stabilesc o obligație de plată certă și exigibilă a societății pentru care s-au emis.
Ori, procedura specială sub incidența căreia s-a formulat cererea prevede doar constatarea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorului chemat în judecată și nu stabilirea ei, cum se impune în speță, având în vedere toate aspectele invocate de debitoare prin contestația sa.
În plus, între părți s-au desfășurat de-a lungul timpului numeroase litigii, tocmai legate de sumele datorate bugetului de stat de către debitoare, și, întrucât creditoarea nu a dovedit prin înscrisurile depuse că deține față de debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă, judecătorul sindic a respins cererea, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3 pct. 6 și art. 31 din Legea insolvenței
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea T, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006 republicată față de debitoarea bugetară - SRL T și deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitoare.
În motivare se arată că sentința recurată a fost dată de Tribunalul Timiș cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.9 pr.civ.).
Având în vedere că sentința civilă nr. 1.112/16.07.2009 nu a fost dată cu drept de apel, recurenta solicită ca instanța să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304.pr.civila și să judece cauza sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 1.pr.civ.
În fapt, prin cererea nr. 25.083/23.03.2009 formulată de T în contradictoriu cu debitoarea bugetara " ", înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24.03.2009, a solicitat instanței deschiderea procedurii insolventei prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de societatea comercială mai sus menționată, având în vedere faptul că aceasta figurează în evidentele fiscale ale T cu o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum total de 156.287 lei, reprezentând diverse contribuții la bugetul general consolidat, impozit pe profit, impozit pe salarii, TVA, impozit pe veniturile microîntreprinderilor cu accesoriile aferente, precum și venituri din amenzi, iar ultima plată efectuată de societate la bugetul general consolidat a fost înregistrata în data de 15.12.2005.
Prin sentința civilă nr. 1.112/16.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost respinsă în mod vădit nelegal și neîntemeiat cererea recurentei, instanța de fond întemeindu-si soluția exclusiv pe susținerile nefondate ale debitoarei intimate " ", fără a retine și a aprecia în vreun fel nici unul dintre aspectele învederate de creditoarea T prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei și fără a pune în vedere creditoarei T, în situația existentei vreunui dubiu cu privire la caracterul cert, lichid si exigibil al creanței recurentei se arată că instanța de fond a respins cu multă ușurință cererea creditoarei recurente, fără a se apleca și asupra aspectelor învederate de creditoarea T cu privire la susținerile debitoarei intimate " " și asupra probelor depuse în acest sens la dosarul cauzei.
Se arată că, cererea creditoarei recurente de deschidere a procedurii insolventei prevăzuta de Legea nr. 85/2006 republicată față de debitoarea bugetară - a fost însoțită atât de titlurile executorii emise de T pe seama debitoarei intimate, în conformitate cu prevederile art. 141 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicată, care atestă obligațiile fiscale neachitate la bugetul general consolidat ale acesteia la data respectivă, cât și de actele de executare întocmite de organul de executare bugetar până în acel moment, în conformitate cu prevederile art. 145 si urm. din același act normativ, în încercarea de recuperare a respectivelor debite.
Instanța de fond în mod vădit neîntemeiat apreciază că aceste documente nu au nici o forță probantă, având în vedere că acestea "provin exclusiv de la creditorul bugetar și nu poartă nici o mențiune de comunicare către debitoare."
Se arată că înscrisurile pe care instanța de fond nu le consideră suficiente în dovedirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței bugetare a Ts unt acte emise în cadrul procedurii de executare silită bugetară prevăzută de art. 136-171 din OG nr. 92/2003 republicată privind Codul d e procedură fiscală:
Aceste înscrisuri intitulate "titluri executorii" nu sunt titluri de creanță inițială, respectiv nu sunt acte administrative fiscale de impunere, prin care să se stabilească obligații fiscale în sarcina unui contribuabil, ci sunt acte asimilate actelor de executare silită, emise ulterior dobândirii de către creanța pe care o conțin a unui caracter cert, lichid si exigibil, prin comunicarea contribuabilului a titlului de creanță individualizat în acestea, confirmarea îndeplinirii procedurii de comunicare, prin una dintre modalitățile prevăzute de art. 44 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicată și împlinirea termenului de scadență a sumei de plată respective
Prin urmare, în momentul în care organul fiscal ajunge să emită înscrisurile intitulate "titluri executorii", ca o condiție expresă prevăzută de Codul d e procedură fiscala de declanșare a procedurii de executare silită, creanța înscrisă în acestea va fi dobândit un caracter cert, lichid si exigibil.
În susținerea celor de mai sus vine și art. 172 alin. 3 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicată, potrivit căruia, împotriva înscrisurilor intitulate "titluri executorii" se poate formula doar contestație la executare, pentru eventuale motive imputabile organului de executare în faza de executare silită și nu un alt demers legal, prin care să se poată pune în discuție întinderea creanței înscrisă în acestea.
Cu toate acestea, față de exigența instanței de fond cu privire la depunerea la dosarul cauzei și a dovezilor de comunicare cu debitoarea intimată - SRL a înscrisurilor intitulate "titluri executorii", exigență nemanifestată în mod expres, prin punerea în vedere creditoarei T să depună dovezile respective, s-au depus dovezile de comunicare prin publicitate, prin afișare pe site-ul ANAF B în conformitate cu prevederile art. 44 alin.2 lit.d) și alin.3 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicată, a titlurilor executorii pe care creditoarea și-a întemeiat cererea de chemare în judecată, astfel:
- pagina site-ului B, din care rezultă publicarea în data de 22.09.2006 a nr. 28.705/19.09.2006, în care era inclus titlul executoriu nr. 64/05.09.2006;
- pagina site-ului B, din care rezultă publicarea în data de 29.08.2006 a nr. 25.619/24.08.2006, în care erau incluse titlurile executorii nr. 50-52/16.08.2006;
- pagina site-ului B, din care rezultă publicarea în data de 19.12.2006 a nr. 39.783/14.12.2006, în care erau incluse titlurile executorii nr. 175 -179/07.12.2006;
- pagina site-ului B, din care rezultă publicarea în data de 22.03.2007 a nr. 27.805/20.03.2007, în care erau incluse titlurile executorii nr. 1.129 -1.135/15.03.2007;
- de afișare nr. 13.266/05.03.2007, cu privire la Anunțul nr. 13.272/05.03.2007, în care erau incluse titlurile executorii nr. 388 - 389/01.03.2007;
- adresa nr. 43.730/24.11.2005 emisă de T și adresată " ", prin care i s-a comunicat acesteia titlul de creanță în baza căruia a fost emis titlul executoriu nr. 2.541/27.10.2005.
În aceeași ordine de idei, se arată că obligațiile fiscale neachitate ale debitoarei bugetare " " în cuantum total de 156.287 lei au fost stabilite în sarcina acesteia prin titlurile de creanță individualizate în cuprinsul titlurilor executorii nr 1.129 - 1 135/15 03 2007, nr. 388 -389/01.03.2007, nr. 175 - 179/07.12.2006, nr. 64/05.09.2006, nr. 50 - 52/16.08.2006, nr. 2.541/27.10.2005 și titlul executoriu din 27.10.2005, respectiv, procesele - verbale de control și de contravenție, deciziile de impunere și deciziile de calcul accesorii emise de organul fiscal în perioada 2002 - 2008, precum și declarațiile fiscale depuse de însăși societate de-a lungul acestei perioade, în temeiul art. 81 și urm. din OG. nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicată.
Debitoarea intimată nu a produs însă nici o probă în sensul anulării de către organele competente a vreuneia dintre titlurile de creanță respective, susținând doar într-o manieră foarte confuză, însă foarte vehementă, că organul fiscal nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă asupra sa, urmare unor litigii de natură contencioasă desfășurate de-a lungul timpului.
Față de susținerile respective pe care instanța de fond le-a îmbrățișat întru totul, se arată faptul că, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței T în cuantum total de 156.287 lei nu este afectat în nici un fel de hotărârile judecătorești la care face referire pârâta, având în vedere faptul că toate titlurile executorii depuse la dosarul cauzei, pe care și-a întemeiat prezenta cerere (cu excepția titlului executoriu din data de 27.10.2005 și a titlului executoriu nr. 2.541/27.10.2005 care constată venituri din amenzi, nepuse în discuție în cadrul litigiului de natură contencioasă la care face referire pârâta debitoare) au fost emise ulterior pronunțării sentinței civile nr. 92/CA/13.02.2006 de către Tribunalul Timiș în dosar nr. 4648/CA/2005 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 333/26.04.2006 a Curții de Apel Timișoara.
Astfel, în urma soluționării cauzei care a făcut obiectul dosarului nr. 4.648/CA/2005 al Tribunalului Timiș, a fost clarificată creanța T față de debitoarea " ".
În vederea soluționării cauzei respective instanța de judecată, pe lângă administrarea probei cu expertiza contabilă, a solicitat și organului fiscal o sinteză a obligațiilor fiscale ale reclamantei " " la data respectivă, astfel că, prin Nota de constatare nr. 3.052/06.02.2006 emisă de T au fost prezentate instanței de judecată toate obligațiile fiscale de natură TVA și impozit pe profit cu accesoriile aferente cu care debitoarea " " figura la momentul respectiv în evidenta fiscală a
Urmare probelor astfel administrate, Tribunalul Timișa anulat în parte actele atacate (notele de verificare anterioare și cele două decizii din 28.10.2002 și 09.12.2002), a exonerat societatea reclamantă de la plata unei părți din respectivele debite contestate obligând-o totuși la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 39.651 lei Ron (396.504.747 lei Rol), evidențiate de organul fiscal prin Nota de constatare nr. 3.052/06.02.2006.
Soluția instanței de fond a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 333/26.04.2006 a Curții de Apel Timișoara, reflectând astfel întocmai situația debitelor de natura TVA și impozit pe profit și a accesoriilor aferente acestora cu care " " figura la momentul respectiv în evidentele
Se arată că pârâta debitoare " " a contestat printr-o acțiune în contencios administrativ și Nota de constatare nr. 3.052/06.02.2006 emisă de T, în dosarul nr- înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, dosar în cadrul căruia a solicitat în mod vădit inadmisibil și revizuirea sentinței civile nr. 92/CA/13.02.2006 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4.648/CA/2005.
Acțiunea sa a fost însă respinsă irevocabil prin sentința civila nr. 1.044/CA/09.12.2008 pronunțata de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în șnur cu decizia civila nr. 708/07.05.2009 a Curții de Apel Timișoara.
Prin urmare, motivele invocate de pârâta debitoare " " cu privire la așa-zisul caracter incert al creanței T sunt vădit neîntemeiate și nefondate, prin hotărârile judecătorești la care aceasta face referire clarificându-se practic obligațiile fiscale de natura TVA și impozit pe profit (debit + accesorii) neachitate de debitoarea bugetară " " la data de 06.02.2006, ca urmare a situației acestora prezentată de organul fiscal prin Nota de constatare nr.3.052/06.02.2006.
În ceea ce privește restul obligațiilor fiscale neachitate ale - SRL pentru care Tas olicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 a insolvenței față de aceasta, obligații de natura diverselor contribuții la bugetul general consolidat, impozitul pe salarii, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor cu accesoriile aferente, precum și a veniturilor din amenzi, așa cum s-a arătat mai sus, pârâta debitoare nu prezintă nici o probă în susținerea afirmațiilor sale cu privire la caracterul incert al creanței recurentei.
Referitor la presupusa calitate a - SRL T de creditoare a T, ca urmare a înregistrării pe rolul Curții de Apel Timișoaraa dosarului nr- având ca obiect acordare de despăgubiri în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se arată că nici acest aspect nu are nici o relevanță în cauză, având în vedere faptul că în speță nu s-a pronunțat nici o hotărâre judecătorească prin care T să fi fost obligată irevocabil la plata vreunei sume de bani cu caracter de despăgubiri către pârâta debitoare - SRL, acțiunea aflându-se încă în stadiu de judecată în fața primei instanțe cu termen la data de 07.09.2009.
Debitoarea intimată "-" Laf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta omite intenționat preved.art.44 aln.2 lit.O,b si c, dar si ale alin.4 pr.fiscală raportat la preved.art.92 ind.1 pr.civilă, întrucât cunoaște foarte bine procedura de comunicare și de citare a persoanelor juridice, nu poate fi îndeplinită prin publicitate electronică.
Astfel recurenta neîndeplinind procedura legală și încălcând flagrant drepturile debitorului la apărările prevăzute de lege, privind contestarea legalității actelor emise, încearcă să acopere ilegalitatea, raportându-se doar la un singur aliniat din lege, care i-ar conveni, fără a motiva și motivul care a stat la baza necomunicării conform prevederilor legale a actelor fiscale.
O altă dovada de necontestat cu privire la încălcarea prevederilor în materie de comunicare, a actelor fiscale, dar și ca o încercare a recurentei de acoperire, a procedurii este aceea că:
- Recurenta odată cu recursul împotriva sentinței primei instanțe, depune somații și titluri executorii, datate 4 luni mai târziu după înregistrarea cererii de deschidere a procedurii insolventei.
Intimata aduce la cunoștința instanței de recurs practica judiciară, cu privire la comunicarea actelor de procedură, referindu-se la art. 44 alin.2 lit.a, b și c, alin.4 pr.fiscală, art. 92 ind.1 pr.civ. art. 6 din
Pe fond solicită a se cerceta dosarul de fond al primei instanțe și să se constate, nu numai că, nu este debitoarea recurentei, dar mai mult este creditoarea recurentei, acest fapt fiind dovedit chiar cu hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. De asemeni solicită a se constata că, recurenta se raportează doar la actele fiscale, unilaterale, necomunicate legal, emise după ianuarie 2006.
Această distincție pe care o face recurenta, este motivată de faptul că, recurentei nu-i profită perioada anterioară lunii ianuarie 2006, respectiv perioadei 2001 - 2005, întrucât pentru perioada 2001 - 2005 este trasată definitiv si irevocabil, raporturile juridice dintre părți prin sentința civila nr.92/13-02-2006 pronunțată de către Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.4648/CA/2005, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel Timișoara în dosar nr. 1822/CA/2006.
Totodată consideră intimata că cererea recurentei privind deschiderea insolventei nu este decât o încercare de acoperire a nelegalităților, cu tentă infracțională, de a îndrepta cercetarea formelor procedurale pe o altă cale decât cea legală.
Totodată solicită ca, în cazul în care instanța va înlătura motivele invocate de intimată să se constate că însăși recurenta prin actele depuse atât în prima instanță, odată cu cererea de deschidere a insolventei, dar si prin actele depuse odată cu recursul nu face decât să confirme cele arătate de intimată, si anume că, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
La cererea intimatei privind eliberarea unui certificat de atestare fiscală, cerere înregistrată sub nr. -/12-08-2009, aceeași instituție publică. T certifică prin respectivul certificat, o creanță reținută în sarcina intimatei de 102.952 lei, la o simplă verificare se constată:
Între cererea privind deschiderea insolventei nr.25083/23-03-2009, prin care se consemna suma de 156.287 lei și certificatul de. atestare fiscală nr. -/17.08.2009 prin care i se comunică o creanță de 102.952 lei, există o diferență de 53.335 lei.
Examinând recursul declarat de creditoarea T prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, Curtea reține că potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeași lege insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Art. 31 din Legea nr. 85/2006 prevede că "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții".
Prima instanță a reținut în mod greșit că creditoarea solicită deschiderea procedurii insolvenței pentru o creanță căreia îi lipsește caracterul cert, având în vedere că înscrisurile care o conțin provin exclusiv de la creditorul bugetar și nu poartă nici o mențiune de comunicare către debitoare și că procedura insolvenței prevede doar constatarea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorului chemat în judecată și nu stabilirea ei, cum se impune în speță, având în vedere toate aspectele invocate de debitoare prin contestația sa.
Curtea constată că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, având în vedere că nu a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către creditoare, pentru a stabili dacă creanța pretinsă de creditoare este certă, lichidă și exigibilă.
Nu are nici o relevanță că aceste înscrisuri provin exclusiv de la creditoarea recurentă, având în vedere că aceasta este creditor bugetar, iar creanțele bugetare beneficiază de un alt regim juridic decât alte creanțe în procedura insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006 în ceea ce privește validitatea și valorificarea lor.
În aceste condiții, pornind de la cererea creditoarei și de la înscrisurile depuse de aceasta în susținerea cererii introductive, ținând seama și de apărările formulate de debitoare, prima instanță avea obligația de a analiza raporturile juridice născute între părți, pentru a concluziona, pe bază de probe și lămuriri date de părți, dacă creditoarea justifică sau nu o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, în cuantumul pretins de creditoare.
Neprocedând astfel, hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 al. 5. pr. civ. Curtea va admite recursul declarat de creditoarea T, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea T, împotriva sentinței comerciale nr. 1112/16.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./FM/04.12.2009
TEHNORED. T/2ex/./04.12.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
