Spete procedura insolventei. Decizia 1554/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1554/COM
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de către creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L împotriva sentinței civile nr. 717/23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată L, prin lichidator judiciar T, intimatul, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat -, în reprezentarea intimatului, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul intimatului depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare și concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității introducerii cererii de recurs de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și acordă cuvântul asupra excepției invocate și în dezbaterea recursului formulat de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Reprezentanta intimatului solicită admiterea excepției tardivitâții introducerii cererii de recurs de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și respingerea recursului formulat de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L ca fiind inadmisibil și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 717/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului SC - SRL, cu sediul social în L,--6, jud. T și s-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar SC, cu sediul în T,-,. 1, jud. T, de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin raportul depus la data de 23.04.2009, lichidatorul judiciar SC, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC - SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului;
Judecătorul sindic a reținut că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare acoperii cheltuielilor administrative, astfel că, în cauză, sunt incidente disp. art. 131 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de închidere a procedurii, admiterii obiecțiunilor formulate în cauză precum și a cererii de autorizare formulată de instituția recurentă pentru introducerea acțiunii prevăzute la art. 138 alin. 3 din Legea insolvenței, pentru următoarele motive:
Arătă că, în mod greșit, judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de creditoarea recurentă împotriva raportului de închidere formulat în cauză, precum și obiecțiunile formulate împotriva Raportului privind cauzele insolvenței. În cauză sunt incidente prevederile art. 138 alin.1 lit. a-c din legea insolvenței, în condițiile în care administratorul societății a efectuat acte de comerț în cadrul altor societăți la care era administrator (SC SRL, respectiv SC SRL), în interesul acestora și în interes propriu. Acestea au fost stabilite prin decizia nr. 215/12.05.2006 și nr. 52/05.07.2006, emise de DGFP T conform art. 27 Cod procedură fiscală, fiind menținute și de instanțele de judecată, prin sentința civilă nr. 5/2007 a Tribunalului Timiș, din dosarul nr. -, acte depuse la dosarul cauzei și care fac dovada celor afirmate.
Din acest motiv, administratorul nu și-a îndeplinit nici obligația legală de a solicita deschiderea procedurii insolvenței, deși avea această obligație, conform art. 27 din Legea 85/2006. Hotărârea pronunțată nu ține seama de aceste aspecte, reținând în mod greșit că nu se pot retine în conduita administratorului fapte ce pot duce la aplicarea prevederilor art.138 din legea insolvenței.
Mai mult decât atât, a solicitat judecătorului sindic și autorizarea în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii conform art. 138 alin. 3 din Legea insolvenței: "(3) Comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie" și aceasta solicitare fiind respinsă.
Din moment ce lichidatorul nu a introdus o acțiune în antrenarea răspunderii, creditorii au tot dreptul legal de a formula o astfel de solicitare și de a cere autorizarea judecătorului sindic, acesta urmând mai apoi a se pronunța în baza probatoriului administrat. Textul legal invocat, respectiv art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței se referă la acțiunile introduse de administratorul judiciar sau lichidator (.la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului. ), nu la cererile formulate de comitetul creditorilor sau de creditori. Solicitarea creditorilor este întemeiată pe prevederile art. 138 alin. 3 din Legea insolvenței, care prevederi nu condiționează cererile creditorilor decât de omisiunea lichidatorului de a identifica persoanele responsabile sau omisiunea de a introduce acțiunea, cerințe îndeplinite în cauza de față.
Pentru aceste motive, precum și pentru cele expuse în fața judecătorului sindic solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de închidere a procedurii și admiterii obiecțiunilor formulate în cauză, precum și a cererii de autorizare pentru introducerea acțiunii prevăzute la art.138 alin. 3 din legea insolvenței.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând casarea sentinței civile recurate și continuarea procedurii prevăzuta de Legea 85/2006.
Apreciază ca nelegală sentința atacată, având în vedere următoarele considerente: dispozițiile art.129 din Legea 85/2006 nu au fost respectate, judecătorul sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final".
Având în vedere că instanța de fond nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final, hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond.
După întocmirea raportului final în conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocată Adunarea Creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia. Legea 85/2006 nu prevede o "opțiune" în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile și obligațiile legale prin aceste omisiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 (dispoziții aplicabile în cauza dedusă judecații), răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Totodată, trebuie menționat faptul că, potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
Potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. - Legea contabilității. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:. c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin 2, "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului".
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540 Cod civil: "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului". De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială, care pune la îndemână creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.
Dispozițiile art. 35 alin. 3 și alin. 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că: "faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât fața de persoana juridică, cât și față de cel al treilea."
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 Cod civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006.
În cauză, răspunderea trebuie apreciata in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1. civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează masurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de CAS T către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civila a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și să i se pună în vedere lichidatorului judiciar să comunice creditorilor societății Raportul Final și instanței de fond să dispună convocarea Adunării Creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia.
În cauză, a formulat întâmpinare, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei intimate SC SRL, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și întemeiată.
Pe cale de excepție, invocă lipsa calității procesuale active a recurentei L, deoarece legiuitorul recunoaște în mod limitativ doar calitatea procesuală activă a administratorului judiciar, respectiv lichidatorului judiciar, în formularea acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, fiind singurii autorizați să introducă o astfel de cerere.
De la aceasta regulă există doar o singură excepție prevăzuta de art. 138 al. 3 din Legea 85/2006, prin care se recunoaște dreptul "Comitetului creditorilor sau a creditorului care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor" de a formula o asemenea acțiune, însă doar în condițiile în care lichidatorul a omis să indice cauzele insolvenței și persoanele culpabile sau a omis să formuleze acțiunea prevăzută la al. 1 al acestui articol.
Astfel, nu sunt îndeplinite nici una din condițiile limitativ prevăzute de art.138 al. 3 din Legea 85/2006 deoarece, atât în raportul privind cauzele insolvenței cât și în raportul final, lichidatorul judiciar și-a exprimat motivat poziția vis-â-vis de formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere.
În această situație consideră că nu poate fi vorba de o omisiune a lichidatorului cu privire la formularea unei astfel de cereri și, în consecință dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 nu pot fi considerate temei juridic pentru admiterea recursului formulat de recurentă.
Pe fond, din analiza documentelor financiar contabile și din declarațiile administratorului social, s-a putut observa că starea de insolvență a debitoarei s-a datorat faptului că organele fiscale au decis, conform deciziei nr. 51/05.07.2006, atragerea răspunderii solidare a debitoarei SC - SRL cu cea a SC SRL și SC SRL, în aceste condiții realizându-se un transfer de datorii pe considerentul că toate cele trei societăți au aceeași asociați și aceleași coduri.
Exceptând datoriile transferate de la SC SRL și SC SRL, debitoarea înregistra o singură datorie de achitat pe termen scurt, către asociați. Astfel, având în vedere că asociații nu intenționau să-și recupereze creanța datorată lor de către debitoare și nu mai existau alte datorii proprii ale acesteia, insolvența societății era doar una scriptică, fapt care se dorea a fi remediat tocmai pentru a putea evita falimentul și implicit radierea firmei.
Folosind modelul funcției, în raportul privind cauzele insolvenței s-a arătat că în perioada 30.06.2007 - 31.12.2007, SC SRL era solvabilă, datorită creșterii ponderii cifrei de afaceri în total active și implicit a vitezei de rotație a activelor.
financiar al societății a apărut, așa cum s-a arătat, ca urmare a transferului datoriilor de achitat către creditorii bugetari, precum și datorită lipsei disponibilităților bănești necesare obținerii autorizațiilor Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor T, fără de care nu se putea continua desfășurarea activităților comerciale.
Deși se poate considera că au fost depuse toate eforturile din partea asociaților de a depăși impasul financiar apărut, declanșarea procedurii de faliment de către creditoarea L în contul datoriilor transferate de la celelalte societăți, a adus asociații în situația de a nu se putea conforma dispozițiilor art. 27 din Legea 85/2006.
Astfel, deși conform art. 27 din Legea 85/2006, organele de conducere ale debitoarei aveau obligația de a solicita deschiderea procedurii de insolvență, o astfel de acțiune nu a fost formulată, deoarece nu se dorea radierea societății ci, dimpotrivă, se urmarea acoperirea creanțelor acesteia, în condițiile în care, prin renunțarea la achitarea creanței față de asociați și exceptarea celor transferate, acestea erau inexistente, societatea neavând niciun fel de datorii.
Examinând cu prioritate excepția tardivității formulării recursului de către creditoarea AVAS, excepție ridicată din oficiu de instanță, Curtea reține că recursul este tardiv.
Hotărârea judecătorului sindic a fost comunicată conform art. 7, alin. 1 din Legea 85/2006, la data de 17.07.2009 prin publicare în, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 381 dosar fond.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 2 din Legea 85/2006, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, creditoarea a înregistrat recursul de față la 05.08.2009, la Tribunalul Timiș, deci peste termenul prevăzut de lege, aceasta fiind singura dată certă și care poate fi luată în considerare față de înscrisurile de la dosar (nu există pe plic o dată anterioară a poștei), astfel încât, văzând art. 312.proc.civ. se va respinge ca tardiv recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L, Curtea va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a acestei recurente, excepție ridicată de către lichidatorul judiciar. Excepția nu este fondată, întrucât creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L critică, prin recursul său, modalitatea în care prima instanță a soluționat obiecțiunile formulate în primă instanță, obiecțiuni care vizează modul în care lichidatorul judiciar a apreciat elementele atragerii răspunderii fostului administrator social, precum și faptul că i nu s-a admis cererea de autorizare în vederea promovării unei cereri în atragerea răspunderii fostului administrator social. Toate aceste critici sunt formulate de un creditor din cadrul procedurii, creditor care are atât interesul cât și calitatea de a critica măsurile pe care instanța sau lichidatorul judiciar le iau, astfel că recursul său trebuie analizat.
Criticile creditoarei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L cu privire la neautorizarea sa pentru formularea unei cereri în atragerea răspunderii fostului administrator social sunt nefondate, întrucât, conform art. 138, alin. 3 din Legea 85/2006, se poate cere autorizarea numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în atragerea răspunderii și răspunderea persoanelor amenință să se prescrie.
În speță însă, fostul administrator social a predat lichidatorului judiciar toate actele contabile ale debitoarei, fiind întocmit, în consecință, raportul asupra împrejurărilor și cauzelor ce au dus la apariția stării de insolvență (filele 354-358 din dosarul de fond). Din acest raport rezultă că fostul administrator social nu a contribuit la aducerea debitoarei în stare de insolvență și nu se impune atragerea răspunderii sale.
Mai, în raportul de închidere a procedurii insolvenței (filele 370-372 din dosarul de fond), lichidatorul judiciar arată din nou că nu se impune atragerea răspunderii fostului administrator social.
Față de această poziție a lichidatorului judiciar care a arătat în mod expres că nu se impune antrenarea răspunderii fostului administrator social (deci nu a omis nici să precizeze persoanele vinovate de ajungerea în insolvență și nici nu a omis să formuleze acțiunea în atragerea răspunderii), creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L nu mai putea obține autorizarea, în vederea formulării unei cereri în atragerea răspunderii fostului administrator social.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 717/23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red. /21.12.2009
Tehnored. /21.12.2009/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud. sindic
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
