Spete procedura insolventei. Decizia 168/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 168
Ședința publică din 3 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea L împotriva sentinței comerciale nr. 162 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată Administrația Fondului pentru Mediu B și administratorul judiciar
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, care se constată că dezbaterea în fond a pricinii a avut loc în ședința publică din 27 ianuarie 2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 162 din 24 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa admis cererea creditoarei Administrația Fondului pentru Mediu B și a deschis procedura generală de ență împotriva debitoarei L, în calitate de administrator judiciar desemnând societatea T, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006, stabilindu-i acesteia un onorariu de 3.000 lei, a cărui plată urmează să se facă din fondurile speciale aflate în administrarea De asemenea, judecătorul-sindic a dispus notificarea deschiderii procedurii asociaților, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin Buletinul procedurilor de ență, în vederea efectuării mențiunii, precum și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, fixând, totodată, și termenele limită pentru depunerea creanțelor, pentru verificarea acestora, pentru întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar, pentru depunerea eventualelor contestații, pentru afișarea tabelului definitiv, precum și data ședinței adunării creditorilor, stabilind primul termen după deschiderea procedurii la 12 iunie 2008.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a constat că cererea creditoarei Administrația Fondului pentru Mediu B având ca obiect declanșarea procedurii colective a fost comunicată societății debitoare la 18 iunie 2007, iar aceasta nu a formulat contestație potrivit art. 33 alin. 6 din lege, aflându-se în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu titlul executoriu nr. 12/2006, depus la dosarul cauzei. Instituția creditoare are față de debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă (art. 3 pct. 6 din Legea enței), a cărei valoare depășește 10.000 lei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3 pct. 12 (fiind în cuantum de 24.730 lei), de la data scadenței trecând mai mult de 30 zile.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, a declarat recurs debitoarea L, solicitând închiderea dosarului de ență întrucât în urma adreselor nr. 19197/26.11.2008 și nr. 22286/10.12.2007 prin care i s-a aprobat eșalonarea plății societatea a început achitarea datoriei.
În probațiune a anexat în copie xerox ordinele de plată nr. 358/21.11.2007 (fila 4), nr. 420/20.12.2007 (fila 5), 10/23.01.2008 (fila 6), nr. 37/20.02.2008 (fila 7) și nr. 91/18.03.2008 (fila 8), precum și adresa nr. 19197/10.01.2008 emisă de instituția creditoare (fila 9).
Ulterior, prin precizările formulate la 6 noiembrie 2008 (fila 15), recurenta a arătat că debitul datorat creditoarei intimate a fost achitat în întregime, împrejurare care a fost adusă și la cunoștința administratorului judiciar, care va proceda în consecință. Mai mult, în urma unor analize efectuate în data de 8 august 2008 la sediul Administrației Fondului pentru Mediu B au fost stabilite măsuri concrete de colaborare și achitare periodică a taxelor pentru mediu pentru a se preîntâmpina crearea unor situații similare și riscul de a intra în faliment.
Intimata creditoare, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a formulat întâmpinare la recurs.
Examinând recursul declarat de debitoarea L, prin prisma criticilor formulate, a prevederilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, în care se încadrează, în conformitate cu alin. 3 al art. 306 din același cod, motivele invocate de recurentă, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta nu este fondat, astfel că îl va respinge ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în conformitate cu prevederile aplicabile în cauză, judecătorul-sindic stabilind în mod corect starea de fapt dedusă judecății, aplicând în același fel dispozițiile Legii nr. 85/2006, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Prin recursul formulat societatea debitoare a susținut că se impune "închiderea" dosarului de ență deoarece instituția creditoare i-a aprobat eșalonarea plății datoriei constând în contribuție la fondul pentru mediu, astfel că persoana juridică a și început efectuarea plăților potrivit ordinelor de plată depuse la dosar.
Într-adevăr, ca urmare a cererilor recurentei înregistrate la instituția creditoare sub nr. 19197/26.11.2008 și nr. 22286/10.12.2007 prin care debitoarea solicita eșalonarea datoriei pentru o perioadă de 36 de luni, prin adresele nr. 12454/ 28.08.2007 și nr. 19197/10.01.2008 intimata și-a dat acordul de principiu în acest sens, precizându-i însă faptul că, pe de o parte, Codul d e procedură fiscală condiționează încuviințarea cererii de constituirea unor garanții, iar pe de altă parte, că eșalonarea nu poate fi pe mai mult de 12 luni, solicitându-i, totodată, transmiterea în termen util a cererii de eșalonare cuprinzând graficul refăcut. Cu toate acestea, între părțile litigante nu a fost materializat un acord de rescadențare, plățile parțiale făcute de recurentă neavând la bază nicio o convenție de eșalonare a datoriei.
Într-o altă ordine de idei, susținerile reprezentantului societății debitoare privitoare la plata integrală a debitului față de creditoare nu au fost probate, deși la termenul din 9 decembrie 2008 Curtea a încuviințat cererea de amânare solicitată în acest sens de apărătorul recurentei. Sub acest aspect, este de reținut faptul că la data de 5 iunie 2007, când creditoarea a înregistrat la tribunal cererea de deschidere a procedurii enței, cuantumul total al debitului reclamat a fost de 24.730 lei, sumă care se compune din 12.799 lei reprezentând obligația aferentă cotei de 3% din veniturile încasate de agenții economici colectori sau valorificatori de deșeuri feroase și neferoase (prevăzută de art. 8 lit. a din Legea nr. 73/2000, republicată, cu modificările ulterioare, și de art. 9 din OUG196/2005) și obligația aferentă pentru emisiile de poluanți în atmosferă ce afectează factorii de mediu (prevăzută de art. 8 lit. b din legea menționată și de art. 9 din ordonanță), 10.717 lei dobânzi calculate până la data de 25 mai 2007 și 1.214 lei penalități de întârziere, partea rezervându-și dreptul de aoa ctualiza în conformitate cu prevederile art. 41 din Legea nr. 85/2006.
Este adevărat că datoria care a stat la baza înregistrării cererii introductive, pentru care creditoarea a demarat formele de executare silită față de societatea recurentă, care nu au dus la recuperarea niciunei părți din debit, a fost stabilită prin titlul executoriu nr. 12/2006, titlu la care se face referire în cuprinsul adresei nr. 39744/13.01.2009 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu B, în sensul că întrucât obligația înscrisă în titlul executoriu nr. 504/2007 (iunie 2002-iunie 2006) include și obligația înscrisă în titlul executoriu nr. 12/2006 (august 2004-iulie 2005), prin achitarea parțială a primului titlul s-a achitat inclusiv obligația care a făcut obiectul titlului nr. 12/2006.
Totuși, Curtea constată că recursul debitoarei nu poate fi primit, cu consecința modificării sentinței primei instanțe în sensul respingerii cererii creditorului având ca obiect deschiderea procedurii concursuale, aceasta din urmă dovedind cu înscrisurile anexate cererii introductive că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de peste 24.730 lei, care nu a fost achitată de societatea recurentă până la momentul pronunțării hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii enței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform pct. 1 al aceluiași articol, ența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Articolul 31 din același act normativ statuează că orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 împotriva unui debitor prezumat în ență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza: a) cuantumul și temeiul creanței; b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii; c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare, anexând, totodată, documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții. Nu în ultimul rând, potrivit pct. 12 al art. 3, valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței necesară pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, ea fiind de 10.000 lei, iar pentru salariați, de 6 salarii medii pe economie.
Ca atare, dispozițiile legale privind procedura enței se aplică dacă sunt îndeplinite cele două condiții de fond prevăzut de art. 1 și art. 3 pct. 1 din legea amintită, respectiv debitorul să aibă calitatea de comerciant, să fie o societate agricolă, un grup de interes economic sau orice altă persoană juridică de drept privat care desfășoară și activități economice, și debitorul să se afle în ență.
Debitoarea recurentă este o societate comercială cu răspundere limitată, a cărei durată de funcționare este nelimitată, astfel cum rezultă din adresa nr. C 10642/04.07.2007 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, și este știut faptul că societățile constituite cu respectarea formalităților prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, au calitate de comerciant de la data înmatriculării în registrul comerțului.
ența debitorului, fiind o condiție a aplicării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cel care solicită declanșarea acestei proceduri trebuie să administreze dovezi din care să rezulte: neplata la scadență a datoriilor și lipsa lichidităților, iar pentru a veni în sprijinul creditorilor legiuitorul român, prin art. 3 pct. 1 lit. a), a prezumat starea de ență a patrimoniului debitorilor în situația în care aceștia, după 30 de zile de la scadență, nu au plătit datoria față de unul sau mai mulți creditori. Sub acest aspect, în mod corect judecătorul-sindic a reținut că din înscrisurile depuse la dosar de creditoarea intimată rezultă fără putință de tăgadă că instituția publică deține o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile al cărei cuantum este mai M de 10.000 lei, ceea ce impune concluzia că societatea debitoare se află în stare de ență, astfel cum este aceasta definită de pct. 1 litera a) al art. 3 din Legea nr. 85/2006, susținerile recurentei privitoare la achitarea integrală a debitului reclamat fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 1169 din Codul civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Din punctul de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei. La rândul său, în măsura în care debitorul pretinde stingerea ei prin plată, va trebui să dovedească tocmai faptul efectuării plății. Creditoarea Administrația Fondului pentru Mediu Baf ăcut dovada creanței pretinse în sarcina debitoarei L, în schimb, însă, societatea recurentă nu a făcut dovada stingerii integrale a acestei creanțe.
În conformitate cu Legea nr. 85/2006 creditorul nu poate declanșa procedura decât pentru creanțe certe, lichide și exigibile, condiții reglementate de art. 379 din Codul d e procedură civilă, care se aplică, potrivit art. 149 din lege, și în această materie, cel din urmă text statuând că dispozițiile Legii enței se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului comercial și ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de ență, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000. Caracterul cert al creanței vizează atât existența acesteia, cât și cuantumul său, iar caracterul lichid al creanței presupune că întinderea acesteia, având ca obiect o sumă de bani, să fie determinată sau determinabilă. În plus, creanța trebuie să fie exigibilă, adică să fie ajunsă la scadență, toate aceste condiții fiind, fără nici un dubiu, îndeplinite în speță.
Instituția creditoare, cu toate că se află în posesia unui titlu executoriu, nu a putut recupera datoria, recurenta debitoare nefăcând dovada contrară, deși aceasta era în sarcina sa, eșalonării plății, care ar fi dus implicit la înlăturarea caracterului exigibil al creanței în litigiu, nefiind probată prin depunerea unei convenții semnate în acest sens de cele două părți. Cum creanța pe care acest titlu o confirmă, necontestată de societatea debitoare sub aspectul cuantumului sumei, nu a fost achitată până la momentul pronunțării în fond, în mod corect judecătorul-sindic a apreciat că recurenta este în încetare de plăți și a dispus deschiderea procedurii enței împotriva sa.
După cum s-a arătat mai sus, valoarea-prag, ce reprezintă cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, este de 10.000 lei, iar pentru salariați de 6 salarii medii pe economie. Cu toate acestea, susținerile recurentei potrivit cărora, dat fiind faptul că în prezent societatea a achitat integral creanța care rezulta din titlul executoriu nr. 12/2006, în speță nu ar mai fi îndeplinite condițiile necesare pentru declanșarea procedurii de ență, nu pot fi primite. Aceasta, întrucât la momentul pronunțării hotărârii atacate cererea Administrației Fondului pentru Mediu B îndeplinea toate condițiile pretinse de Legea nr. 85/2006 pentru ca aceasta să fie admisă.
Sub acest aspect, sunt relevante înscrisurile depuse la dosar de creditoare care atestă neplata de către debitoare a diferitelor categorii de contribuții, plus dobânzile și penalitățile aferente, care totalizează 24.730 lei, sumă pentru care creditoarea a emis un titlu executoriu și acte de executare în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală, care nu au dus la recuperarea debitului (filele 8-29 din dosarul de fond).
Împrejurarea, reală de altfel, că la datele de 21.11.2007, 20.12.2007, 23.01.2008, 20.02.2008 și 18.03.2008 societatea recurentă a achitat parțial creanța (mai precis 19.306,75 lei), suma rămasă de plată fiind mai mică decât valoarea-prag cerută de Legea nr. 85/2006, nu poate duce la admiterea recursului debitoarei și la modificarea hotărârii tribunalului în sensul respingerii cererii creditoarei pentru deschiderea procedurii de ență, pe de o parte, motivat de faptul că instanța de recurs trebuie să verifice, în limitele motivelor invocate de partea recurentă, dacă la momentul pronunțării hotărârii atacate, în speță au fost sau nu îndeplinite condițiile cerute de lege pentru ca judecătorul-sindic să admită cererea creditorului și să dispună declanșarea procedurii (cerințe, care, astfel cum am arătat mai sus, erau întrunite).
Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 85/2006, în afară de cazurile prevăzute de art. 49 sau cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule (quod nullum est nullum producit effectum). Or, plata sumei de 7.722.70 lei a fost făcută de societatea debitoare (și nu de altcineva în contul datoriei ei) în zilele de 20.02.2008 și de 10.03.2008 (după aproximativ o lună, respectiv două luni de la deschiderea procedurii colective - 24.01.2008), această plată neîncadrându-se nici între cele prevăzute de art. 49 (în operațiuni sau activități curente ori plăți către creditorii cunoscuți care s-ar încadra în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente), și nici între cele autorizate de judecătorul-sindic.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materie de ență și că în speță nu s-a evidențiat niciunul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă recursul debitoarei va fi respins, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea L împotriva sentinței comerciale nr. 162 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată Administrația Fondului pentru Mediu B și administratorul judiciar
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /18.02.2009
Dact. /19.02.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător-sindic -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
