Spete procedura insolventei. Decizia 180/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECTIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.180
Ședința publică de la 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva încheierii din data de 31.07.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin administrator judiciar CONS S și COMITETUL CREDITORILOR - SRL prin PREȘEDINTE: Iulia Prelipcean MANAGEMENT SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul COMITETUL CREDITORILOR - SRL prin PREȘEDINTE: Iulia Prelipcean MANAGEMENT SRL, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta și intimata - debitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta a depus la dosar o cerere prin care solicită introducerea în cauză în calitate de recurentă - creditoare a I și scoaterea sa din cauză.
Apărătorul intimatului COMITETUL CREDITORILOR - SRL prin PREȘEDINTE: Iulia Prelipcean MANAGEMENT SRL depune la dosar înscrisuri în dovedirea faptului că președinte al Comitetului Creditorilor este în prezent - MANAGEMENT SRL.
Curtea acordă cuvântul pe cererea recurentei prin care solicită introducerea în cauză în calitate de recurentă - creditoare a I și scoaterea sa din cauză.
Apărătorul intimatului prezent nu se opune acestei cereri.
Curtea, deliberând, asupra cererii formulată de către recurentă în sensul de a fi scoasă din cauză și introdusă în calitate de recurentă - creditoare I, o respinge, reținând că recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ este titulara creanței cu care aceasta s-a înscris în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei. AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALA a declarat recursul împotriva încheierii din 31.07.2009 și întrucât nu s-a făcut dovada că până la acest moment a operat o modificare în sensul transmiterii calității de creditor în fata instanței de fond și a înscrierii în tabelul creditorilor, cadrul procesual și calitățile părților rămân aceleași cu cele avute în vedere de instanță la momentul pronunțării încheierii atacate cu prezentul recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul intimatului COMITETUL CREDITORILOR - SRL prin PREȘEDINTE: Iulia Prelipcean MANAGEMENT SRL solicită admiterea recursului formulat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva încheierii din data de 31.07.2009 prin care a fost admis în principiu planul de reorganizare propus de debitoarea - SRL, pentru motivele prevăzute de art.304 alin.9 pr.civ. încheierea fiind dată cu încălcarea legii, în speță, art.98 și 99 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței. În data de 27.07.2009 a fost convocată adunarea creditorilor în care s-a votat planul de reorganizare de către creditori, urmând ca ulterior în data de 31.07.2009 instanța să admită în principiu acest plan. Cu privire la onorariul solicitat de administratorul judiciar, care a fost admis, au fost încălcate disp.art.19 alin.2 din aceeași lege. Or, în procesul verbal din 27.07.2009 s-a consemnat faptul că rezultă un procent de 49,40% din votul celor prezenți pentru suma de 2000 lei plus un procent de 8% din vânzarea bunurilor și încasarea de sume. Având în vedere aceste aspecte, rezultă că singurul creditor care a fost de acord cu onorariul propus de administratorul judiciar a fost Compania de ce însumează o pondere de 37,40% și nu de 49,40% așa cum a consemnat administratorul judiciar în procesul verbal al adunării creditorilor. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
În cauza constituind obiectul dosarului - (număr în format vechi 120/Com/2008) aflat pe rolul Tribunalul București - Secția a VII a Comercială privind procedura insolvenței prevăzută de Legea 85/2006, deschisă prin sentința comercială nr.153F din 17.04.2009, debitorul în cauză, - SRL, a depus, la 10.07.2009, un plan de reorganizare prin continuarea activității și lichidarea unor bunuri.
De asemenea, în cauză administratorul judiciar CONS a solicitat să-i fie aprobat un onorariu minim de 2000 lei lunar și 8% din vânzările de bunuri și sumele încasate.
Prin încheierea pronunțată la data de 31.07.2009 în dosarul - (număr în format vechi 120/com/2009) Tribunalul Ialomița, prin judecătorul sindic, a admis în temeiul art.98 din Legea 85/2006 planul de reorganizare a activității debitorului - SRL, propus de aceasta; a dispus administratorului judiciar CONS S, în condițiile art.99 din Legea menționată, convocarea adunării creditorilor precum și a debitorului, în termen de 20-25 de zile pentru votarea planului de reorganizare, potrivit art.100 din legea insolvenței, precum și să procedeze la publicarea unui anunț referitor la plan în Buletinul procedurilor de insolvență, cu îndeplinirea cerințelor art.99 alin.2 din lege; a admis cererea administratorului judiciar de stabilire a onorariului la suma de 2000 lei lunar și 8% din vânzări și din sumele aduse la masa creditorilor; a prorogat discutarea contestației formulată de ANAF și a excepției inadmisibilității invocată de administratorul judiciar, pentru ca toate părțile să ia cunoștință; a fixat termenul pentru confirmarea planului de reorganizare la data de 02.10.2009, cu citarea creditorilor lipsă cu mențiunea depunerii punctului de vedere cu privire la contestația ANAF și excepția de inadmisibilitate.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că în cadrul procedurii insolvenței derulată împotriva debitorului, la data de 09.07.2009 acesta a depus un plan de reorganizare în vederea continuării activității și pentru acoperirea pasivului. Planul a fost comunicat creditorilor, depus la registrul comerțului și la grefa tribunalului. În conformitate cu dispozițiile art.98 alin.3 din Legea insolvenței, judecătorul a convocat o ședință, la care au fost citați Comitetul creditorilor, administratorul judiciar și debitorul, în vederea audierii acestora cu privire la planul propus. În raport cu conținutul planului și opțiunile exprimate asupra acestuia judecătorul sindic a constatat că planul a fost depus cu respectarea condițiilor art.94 din lege, în termen de 30 de zile de la întocmirea tabelului definitiv al obligațiilor debitorului. Planul cuprinde programul de plată a creanțelor din tabelul definitiv menționat precum și măsuri de valorificare a bunurilor debitorului, în temeiul art.95 alin.6 lit.e din legea insolvenței. Administratorul judiciar a considerat că planul de reorganizare este viabil și în măsură să conducă la plata creditorilor în termenul preconizat, indică perspectivele de redresare a activității debitorului în raport cu posibilitățile și specificul activității acestuia, cu mijloacele financiare disponibile, are șanse obiective de realizare și conține toate elementele obligatorii prevăzute de Legea 85/2006.
În ceea ce privește cererea administratorului judiciar de modificare a retribuției stabilită prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței în cauză, este de reținut că onorariul acestuia poate fi stabilit de creditorii care dețin majoritatea valorii creanțelor asupra averii debitorului, dacă există recomandarea creditorilor. În ședința din data de 27.07.2009 Comitetul creditorilor a hotărât în majoritate, pentru administratorul judiciar un onorariu lunar de 2000 lei și procentul de 8% din vânzări și din sumele aduse la masa creditorilor.
Împotriva acestei încheieri creditorul Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii planului de reorganizare a activității debitorului precum și respingerea cererii administratorului judiciar de stabilire a onorariului.
În motivarea recursului s-a arătat, în raport cu art.304 alin.9 pr.civ. în primul rând că soluția pronunțată nu respectă dispozițiile Legii 85/2006. În acest sens legea menționată reglementează condițiile propunerii (art.94), admiterii (art.98 alin.3), acceptării (art.100) și confirmării (art.101) planului, rezultând ca mai înainte de a fi supus votului creditorilor acesta trebuie să fie admis în principiu de către judecătorul sindic. Or, în speță planul a fost votat, de creditori în adunarea creditorilor de la 27.07.2009 mai înainte de admiterea lui.
De asemenea, hotărârea de admitere a judecătorului este nelegală deoarece aceasta trebuia să aibă în vedere drept criterii nu numai cerințele legale prevăzute de art.95 din lege ci și datele concrete de oportunitate, fie și în urma consultării opiniei unui specialist în legătură cu posibilitatea de realizare, viabilitatea planului (art.98 alin.3). În speță, judecătorul sindic a reținut ca "planul indica perspectivele de redresare a activității debitoarei" dar acesta nu avea elemente suficiente în baza cărora să constate că planul este viabil, atâta vreme cât debitoarea nu a prezentat înscrisuri care să-l fundamenteze. Planul se bazează pe continuarea derulării unor contracte în perioada 2009 - 2012, unele deja încheiate, fără a se indica valoarea și durata acestora pentru a se aprecia viabilitatea acestei surse de plăți și gradul de acoperire a creanțelor. O altă sursă este menționată a fi valorificarea bunurilor casate/casabile, dar valoarea acestora este foarte mică în raport cu creanțele înscrise la masa credală.
Printr-un alt motiv de recurs s-a arătat că tribunalul a reținut în mod greșit că onorariul cerut de administratorul judiciar ar fi fost votat de majoritatea creditorilor. Potrivit art.19 alin.2 din Legea 85/2006 în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior la recomandarea creditorilor, pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i și remunerația, creditorii reprezentând minim 50% din valoarea totală a creanțelor. Or, conform procesului verbal al adunării creditorilor de la 27.07.2009, pentru propunerea de onorariu a administratorului judiciar au votat creditori ale căror creanțe însumează doar 49,40% din valoarea menționată, și de fapt, singurul creditor care a fost de acord cu onorariul cerut de administratorul judiciar are o pondere de doar 37,40% din valoarea totală a creanțelor.
În plus mai înainte de a se pronunța asupra planului tribunalul trebuia să se pronunțe și asupra contestației formulată de recurent asupra tabelului definitiv, în ceea ce privește menționarea unei creanțe diminuate.
Administratorul judiciar CONS Saf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. În acest sens s-a arătat mai întâi că recurenta nu a prezentat actul de autorizare al Direcției juridice pentru formularea recursului, în lipsa căruia recursul a fost promovat de o persoană fără calitate procesuală activă. Recurenta a avut în vedere în mod eronat o așa-zisă "admitere în principiu" a planului de reorganizare de către judecătorul sindic. Planul respectiv îndeplinește toate cerințele legale și are caracter estimativ în ceea ce privește aspectele de natură economico-financiară. Prezentarea unor înscrisuri în susținerea planului nu constituie o cerință legală.
Sumele ce vor rezulta din casarea unor active ale debitorului sunt mici, într-adevăr, dar planul urmărește, în principal, maximizarea veniturilor obținute din continuarea activității.
La calculul procentual al voturilor exprimate în adunarea creditorilor de la 27.07.2009 nu au fost obiecțiuni, iar recurenta nu a luat în calcul și voturile primite prin corespondență. Dispozițiile art.19 alin.2 din Legea 85/2006 invocate de recurentă vizează o altă ipoteză, distinctă de aceea intervenită în adunarea creditorilor de la 27.07.2009. Nu este fondată nici susținerea recurentei referitoare la faptul că în tabelul creanțelor i s-ar fi înscris o creanță diminuată, aceasta procedând în mod repetat la precizarea cuantumului creanței în sensul majorării acestuia în mod tardiv.
În dovedirea susținerilor formulate părțile au depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea reține următoarele:
Susținerea recurentului în sensul că, în mod contrar prevederilor Legii 85/2006, s-ar fi procedat în cauză la votarea planului, potrivit art.100 din lege, anterior iar nu ulterior admiterii acestuia, nu se justifica în fapt. Dispozițiile Legii 85/2006 prevăd, într-adevăr, în mod expres exprimarea votului creditorilor asupra planului, în vederea confirmării, după admiterea acestuia de către judecătorul sindic, în condițiile art.100 din lege. În vederea admiterii planului de către judecătorul sindic legea prevede convocarea de către acesta din urmă a unei ședințe, care nu se confundă cu adunarea creditorilor dar care oferă posibilitatea audierilor referitoare la plan. Dispozițiile legale nu prevăd convocarea, într-un scop similar, de către administratorul judiciar, a unei adunări a creditorilor, dar nici nu o interzice expres. În cauză administratorul judiciar a considerat oportun ceea ce a rămas necontestat să convoace la 27.07.2009 adunarea creditorilor pentru a se exprima de către creditori un vot cu privire și la propunerea privind onorariul său. Referirea expresă la "vot" este de natura să creeze confuzie din punct de vedere terminologic, dar în mod evident, înțelesul votului respectiv nu a fost acela prevăzut de art.100 din lege ci doar de a informa administratorul judiciar în legătură cu poziția creditorilor asupra reorganizării pe baza planului, în condițiile în care urma ca judecătorul sindic să admită sau să respingă planul.
Acest înțeles rezultă în mod expres din mențiunea efectuată în Procesul verbal al adunării creditorilor de la 27.07.2009, referitoare la faptul că în proporție de 48,55% creditorii și-au exprimat votul pentru "admiterea planului". În acest context este indubitabil că prin votul solicitat administratorul judiciar nu a vizat decât o repetiție a audierilor efectuate de judecătorul sindic în ședința convocată la 31.07.2009, votul respectiv nefiind exprimat în condițiile prevăzute de art.100 din lege. Prin urmare, nu este cazul, să se considere că a intervenit o încălcare a procedurii legale ci doar că administratorul judiciar a solicitat efectuarea unui act de procedură neobligatoriu, dar a cărei oportunitate nu a fost contestată de creditori și care nu este de natură să înlăture valabilitatea încheierii recurate sub aspectul dispoziției de admitere a planului. De altfel, după cum rezultă din cuprinsul încheierii atacate, judecătorul sindic nici nu a luat în considerare votul în discuție, nici pentru admiterea, nici pentru confirmarea planului.
Potrivit art.98 alin.3 din Legea 85/2006 judecătorul sindic poate admite un plan propus de părțile legal îndreptățite și care conține toate informațiile prevăzute de lege, inclusiv acelea privind posibilitatea de realizare a planului.
Sub acest din urmă aspect legea prevede cu titlu de recomandare iar nu obligatoriu solicitarea opiniei unui practician în insolvență, de către judecătorul sindic, în condițiile în care pentru nici unul dintre aceștia nu este obligatorie pregătirea din punct de vedere economic. Ceea ce se verifică, în contextul admisibilității planului referitor la posibilitatea de realizare a acestuia este măsura în care planul prevede informațiile din care rezultă perspectivele de realizare a activității și de plată a creditorilor. În schimb aprecierea viabilității planului, ține de posibilitatea de realizare a planului, care implică o analiză din punct de vedere economic, iar sub acest aspect legiuitorul a lăsat să se pronunțe îndeosebi creditorii prin votul exprimat în condițiile art.100 din Legea 85/2006. Prin prisma art.98 alin.3 judecătorul sindic trebuie să verifice dacă planul prevede informațiile necesare privind posibilitatea de realizare (ca estimare, proiecție în viitor) iar nu și măsura în sine a probabilității de realizare, pentru că aceasta depinde de condițiile din viitor și orice anticipare nu poate fi o certitudine.
În cauză planul prevede toate informațiile cerute de lege, inclusiv contractele în baza cărora se urmărește continuarea și redresarea activității debitorului, indicând existența posibilității de realizare a planului.
O eventuală detaliere a analizei în raport cu aceste contracte ar fi vizat stabilirea probabilității de realizare a planului, ceea ce depășește limitele de aplicare a dispozițiilor art.98 alin.3 din Legea 85/2006.
Desigur, sumele prevăzute a se realiza din casarea unor active ale debitorului nu sunt substanțiale dar scopul planului este prevăzut a se realiza îndeosebi în raport cu continuarea activității debitorului.
Prin urmare motivul de recurs astfel analizat nu este fondat.
Pe de altă parte, din cuprinsul procesului-verbal al adunării creditorilor de la 27.07.2009 rezultă că pentru onorariul administratorului judiciar, întocmai cum a fost propus de acesta, a votat doar creditorul Compania de având o pondere cu creanțe de 37,40% și, oricum, s-a reținut cel mult un procent de 49,40% din creanțe în favoarea onorariului respectiv. Or, potrivit art.19 alin.2 din Legea 85/2006 onorariul practicianului în insolvență desemnat în cauză poate fi stabilit doar de creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor. Apărarea administratorului judiciar în sensul ca dispozițiile art.19 alin.2 nu s-ar referi și la ipoteza în speță este neîntemeiată în raport cu interpretarea valabilă, în sens contrar, a textului de lege respectiv. De asemenea, nu se pot reține nici susținerile acestuia în sensul că s-ar mai fi adăugat și alte voturi la procentul menționat, nefăcându-se dovada acestora din urmă, decât pentru un onorariu mai mic.
Prin urmare, sub aspectul stabilirii onorariului administratorului judiciar încheierea atacată este netemeinică și nelegală.
Se mai impune de asemenea, menționarea faptului că eventuala lipsă a autorizării formulării recursului de către direcția juridică din cadrul ANAF nu este de natură să atragă lipsa calității procesuale active a acesteia iar în condițiile art.15 alin.2 din Legea 85/2006 prima instanță a procedat legal la prorogarea soluționării contestației recurentei la obligațiilor debitoarei, soluționarea cererii respective nefiind obligatoriu să se realizeze anterior admiterii planului.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 pr.civ. va admite recursul și va modifica în parte încheierea atacată în sensul că va respinge cererea administratorului judiciar de stabilire a onorariului la suma de 2000 lei lunar și 8% din vânzări și sumele aduse la masa credală, menținând celelalte dispoziții ale încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva încheierii din data de 31.07.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin administrator judiciar CONS S și COMITETUL CREDITORILOR - SRL prin PREȘEDINTE: Iulia Prelipcean MANAGEMENT SRL.
Modifică în parte încheierea pronunțată la data de 31.07.2009 în sensul că respinge cererea administratorului judiciar de stabilire a onorariului la suma de 2000 lei lunar și 8% din vânzări și sumele aduse la masa credală.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I
GREFIER,
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Cosmin Horia
