Spete procedura insolventei. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.214
Ședința Publică de la 12.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Aurică
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs, formulate de recurenții AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR, - SRL și, împotriva sentinței comerciale nr.373 din 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, - SA - DIRECȚIA F, - SA, - SA, - SA, - ROMANIA SRL, - SRL, CFR MARĂ SA - SUCURSALA C, BANCA COMERCIALĂ BANK ROMANIA SA A - SUCURSALA MUNICIPIULUI B, - T SA, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE T, - LEASING S SA, PRIMĂRIA A, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, - GLOBAL SRL, - SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier care învederează Curții că procedura de citare privind pe intimatele - SRL, - ROMANIA SRL și - SRL a fost restituită cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă".
S-a mai învederat de asemenea, că recurentul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19,50 lei și timbru judiciar 0,15 lei deși, a fost legal citat cu această mențiune, conform dispozițiilor date prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Curtea în raport de dispozițiile art. 98 proc.civ. apreciază procedura de citare cu intimatele - SRL, - ROMANIA SRL și - SRL, ca fiind legal îndeplinită, constatând că intimatele nu au adus la cunoștința instanței, prin petiție la dosar, eventuala schimbare a sediului social.
Întrucât recurentele S și - SRL au solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. Curtea constatând cauza în stare de judecată reține spre soluționare în ceea ce privește cererile de recurs formulate de S și - SRL și sub aspectul netimbrării recursului formulat de recurentul.
CURTEA
Deliberând asupra recursului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.373/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosar nr-, a fost admisă cererea lichidatorului, iar în temeiul art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - SRL, luându-se totodată măsurile subsecvente și notificarea hotărârii creditorilor și autorităților publice. Totodată, au fost respinse ca neîntemeiate obiecțiunile creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la raportul final al lichidatorului, fiind admisă cererea creditoarei - SA Râmnicu V și antrenată răspunderea pârâtului pentru suma de 185.368,1534 lei cu titlu de despăgubiri.
Cât privește soluția pronunțată asupra obiecțiunilor Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului la raportul final al lichidatorului, se arată că partea avea posibilitatea formulării unei cereri proprii de angajare a răspunderii administratorului debitoarei - SRL, dar a rămas în pasivitate, fiind în culpă pentru nepromovarea unei acțiuni proprii, iar obiecțiunile sunt neavenite.
Asupra cererii formulate de - SA Râmnicu V, prima instanță a reținut că actele dosarului au confirmat că pârâtul a ținut o evidență contabilă defectuoasă, creând un prejudiciu creditoarei la plata căruia a fost obligat.
Cât privește dispoziția referitoare la închiderea procedurii falimentului, judecătorul sindic a apreciat incidente dispozițiile art.132 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și - SRL.
În ce privește recursul formulat de, acesta a solicitat admiterea cererii sale și modificarea în tot a hotărârii atacate, arătând că probele cauzei au fost apreciate greșit, că nu i-au fost solicitate actele contabile ale societății și este afirmația din care rezultă că a sustras și distrus o parte a documentelor relevante.
S-a arătat de asemenea că lichidatorul nu a depus eforturi pentru recuperarea creanțelor - SRL nici măcar în proporție de 10% și de asemenea, nu a valorificat bunurile societății la prețul lor real de piață.
Înrecursul promovat - SRLa solicitat modificarea hotărârii atacate întrucât instanța a omis a se pronunța asupra capătului de cerere prin care această creditoare a solicitat angajarea răspunderii administratorului în favoarea recurentei.
S-a arătat că - SRL a formulat o declarație de creanță și că în egală măsură această creanță nu a fost acoperită, astfel încât se justifică obligarea pârâtului și la plata câtimii acesteia în favoarea creditoarei.
Înrecursul promovat de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statuluise arată că hotărârea este nelegală și netemeinică potrivit art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Se arată că în mod nelegal și cu încălcarea legii au fost respinse obiecțiunile AVAS la raportul final și admisă cererea formulată de - SA Râmnicu
Recurenta a subliniat că potrivit art.138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 formularea cererii de angajare a răspunderii de către - SA putea fi realizată numai dacă raportul lichidatorului omitea analiza cauzelor insolvenței și identificarea persoanelor responsabile și că era necesară o convocare a comitetului creditorilor pentru ca aceștia să analizeze oportunitatea promovării acestei acțiuni.
Se arată că în contextul în care lichidatorul nu a întocmit un astfel de raport, respingerea obiecțiunilor AVAS la raportul final ca neavenite se contrazice cu toată expunerea motivelor folosite de către instanța de fond în sentința atacată.
Astfel, din moment ce consideră incidente dispozițiile art.138 și dispune angajarea răspunderii pârâtului, este evident că se recunoaște legitimare procesuală comitetului creditorilor, drept pe care judecătorul sindic l-a depășit în mod nejustificat.
Or, independent de acest aspect, considerentele sentinței se referă la o decizie de casare cu trimitere spre rejudecare a dosarului și la faptul că cererea - SA a fost promovată încă din anul 2005, ceea ce în raport cu noile reglementări legale, nu este concordant.
Nu se poate considera că AVAS a rămas în pasivitate din propria culpă, deoarece noua lege nu-i permite o legitimare procesuală individuală și nelimitată.
Față de aceste considerente, recurenta a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
La termenul de judecată din 12.01.2009, Curtea a luat în dezbatere chestiunea prealabilă a netimbrării recursului declarat de către recurentul și a reținut celelalte două recursuri în pronunțare.
Analizând cu prioritate incidentul derivat din reaua investire a instanței, luat in dezbatere la 12.02.2009, a cărui soluționare se impune cu prioritate în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, art. 35 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi și art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază următoarele:
Cererea de recurs promovată de către dl. se timbreaza, conform art. 6 lit. c), art. 11 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 si art. 3 din OG nr. 32/1995, cu taxa de timbru de 8 lei si timbru judiciar de 0,15 lei.
În acest sens, reține că prin rezolutia de primire a cererii de recurs Curtea de Apel Bas tabilit in sarcina recurentului obligatia de plata a taxei de timbru.
Având în vedere dispozițiile art. 34 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 potrivit cărora stabilirea timbrajului reprezintă o sarcină administrativă a instanțelor și nu face parte din categoria activităților de judecată, dar și pe cele ale art. 35 din Norme și 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 instanța reține că obligația timbrării cererilor de chemare în judecată si a cailor de atac promovate se impune premergător oricărui act de procedură și reprezintă o condiție a legalei investiri a instanței.
În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 2 si art. 36 alin. 1 din Normele de aplicare a legii taxelor de timbru, Curtea a impus recurentului obligația de plată a taxei de timbru si a timbrului judiciar mobil, stabilind cuantumul acestora si comunicand partii obligatia platii, o data cu citatia, astfel că partea era indatorata sa consemneze la dosar dovada atestand plata taxei judiciare de timbru si timbrul judiciar, rămânând în pasivitate cu privire la aceasta.
Constatând în consecință că la dosar recurentul nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar în cuantumul stabilit, in conditiile art. 39 alin. 1 din Normele de aplicare a legii taxelor de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea 146/1997 instanța va da eficiență sancțiunii nulității recursului si va dispune in consecinta.
Cu privire la recursul promovat de catre - SRL, Curtea il considera nefondat.
Curtea arata ca cererea promovata sub auspiciile art. 138 din Legea nr.85/2006 nu este o cerere prin care creditorii inscrisi in tabelul creantelor unui debitor aflat in faliment isi substituie debitorului aflat in procedura un nou debitor, in persoana celui considera responsabil de provocarea insolventei.
De accea, calitatea de creditor a recurentei nu da acesteia dreptul de a obtine, in mod nemijlocit condamnarea civila a paratului la plata creantei neincasate prin distribuirile facute de catre lichidator in procedura de plata.
Dincolo de aceste aprecieri de principiu, Curtea retine ca recurenta - SRL critica in recursul sau imprejurarea ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unei cereri proprii intemeiate pe dispozitiile art. 124 al Legii nr. 64/1995, in forma in vigoare la data depunerii declatariei de creanta, 17.11.2004.
Este adevarat ca in perioada de activitate a Legii nr. 64/1995 se recunostea creditorilor dreptul individual si neconditionat in formularea unei cereri in raspundere a persoanelor care au determinat insolventa sau falimentul debitorului supus procedurii, insa, pentru legitimarea acestei calitati procesuale, autorul cererii tebuia sa fie un creditor recunoscut ca atare in tabelul creditorilor.
Or, asa cum rezulta din incheierea Tribunalul Teleorman din data de 27.09.2005, pronuntata in dosarul nr. 113/s/2002, irevocabila prin decizia Curtii de APEL BUCUREȘTI, Sectia a VI-a Comerciala cu nr. 165R/13.01.2006, - SRL nu a fost legitimata in procedura ca si creditoare, intrucat a formulat o declaratie de tardiva.
In aceste conditii, toate drepturile legate de calitatea de creditor al - SRL nu mai sunt legal recunoscute, nici exercitate, astfel incat judecatorul-sindic nu mai avea investirea de a lua in cercetare cererea acestei petente avand ca obiact obligarea paratului la suportarea pasivului neacoperit prin lichidare al - SRL.
Astfel, fata de considerentele prezentate, Curtea va resinge ca nefondat acest recurs.
Asupra recursului promovat de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Curtea il va respinge ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In cauza, la 09.06.2008 lichidatorul a consemnat la dosarul cauzei raportul final al lichidarii - SRL in care a aratat ca bunurile debitoarei au fost valorificate, lichidate, sumele distribuite, astfel incat, fata de dispozitiile art. 132 din Legea nr.85/2006 se impune masura inchiderii procedurii de faliment.
Impotriva acestui raport, la 15.07.2008 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat obiectiuni, aratand ca principala obiectiune de nelegalitate a raportului final imprejurarea ca acesta nu cuprinde precizarile corespunzatoare la faptele si imprejurarile care au determinat insolventa si la identificarea persoanelor respunsabile, respectiv, cu privire la modul in care a fost solutionata cererea - SA Râmnicu V de angajare a raspunderii paratului.
In ce priveste critica adusa modalitatii in care prima instanta a solutionat obiectiunile formulate de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Curtea va pleca de la chiar argumentele in drept evocate de catre recurenta.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar, iar dupa intrarea in faliment, lichidatorul, are obligatia intocmirii unui rapoartelor lunare de activitate, intre care, potrivit art. 25 lit. a) din Lege se inscrie raportul amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au determinat insolventa, cu mentionarea persoanelor carora aceasta le-ar fi imputabila si a existentei premiselor pentru formularea unei cereri intemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006, daca raportul cu acest obiect nu fusese deja intocmit de catre adminstratorul judiciar, pana la intrarea in faliment.
In considerarea numarului multiplu al rapoartelor pe care lichidatorul judiciar este dator a le intocmi în functie de operatiunile desfasurate si in raport cu succesiunea actelor pe care acesta le desfasoara, atat sub aspect procesual, cat si material, raportul care identifica motivele insolventei, persoanele considerate vinovate si oportunitatea formularii unei cereri intemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006 se situeaza anterior celui final, de care se distinge.
Potrivit art. 129 din Legea nr. 85/2006, raportul final este un act care, potrivit datelor obligatorii pe care le contine, refera judecatorului-sindic situatiile financiare rezultate ca urmare a lichidarii bunurilor debitorului, situatia distribuirilor realizate, sumele reziduale si destinatia lor, legiuitorul nelegand de acest moment al procedurii necesitatea analizarii cauzelor si imprejurarilor care au determinat insolventa, de vreme ce, in succesiunea actelor, in mod firesc, aceste aprecieri se insereaza in continutul unor rapoarte anterioare.
Or, din analiza intregului dosar al instantei de fond, rezulta lichidatorul a efectuat mai multe rapoarte anterioare, acte care au indeplinit conditiile de publicitate pentru ca cei interesati, creditorii din procedura, sa poate sa analizeze oportunitatea sau necesitatea formularii unei cereri intemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006, chiar si in conditiile in care aceste rapoarte omiteau analiza cauzelor si imprejurarilor care au determinat insolventa si identificarea persoanelor responsabile de acest fapt.
De aceea, faptul ca prin raportul final lichidatorul a omis sa analizeze aspectele legate de aplicarea art. 138 din Legea nr.85/2006 este lipsit de greutate, pentru ca in succesiunea operatiunilor de lichidare, acest raport final nu trebuie sa cuprinda asemenea date.
De asemenea, Curtea infirma temeinicia sustinerii recurentei potrivit cu raportul final trebuie sa aprecieze asupra mudului in care instanta a solutionat cererea - SA Râmnicu V impotriva paratului, pentru ca astfel AVAS sa poata aprecia asupra oportunitatii formularii unei cereri proprii, intemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006.
Din modalitatea in care legiuitorul reglementeaza regimul procesual al acestei actiuni, Curtea subliniaza regula potrivit cu care promovarea unei asemenea actiuni este data in sarcina administratorului sau a lichidatorului judiciar. In masura in care cel ce are o legitimare procesuala principala ramane pasiv in promovarea acestei actiuni sau omite ca in raportarile sale sa arate care au fost cauzele sau imprejurarile care au determinat insolventa, ori persoanele responsabile, iar aceasta pasivitate este de natura a fi in detrimentul creditorilor, legea recunoaste o legitimare secundara si conditionata Comitetului creditorilor in formularea acestei cererei independent de convocarea lor in sedinta la initiativa lichidatorului.
In acest context, Curtea subliniaza ca lichidatorul nu are nicio obligatie cat priveste intitiativa comitetului creditorilor sau a creditorilor, individual, de a initia procedura admisa de art. 138 din lege.
De aceea, nu este intemeiat nici motivul de recurs prin care AVAS considera ca justificarile date in considerente de catre prima instanta sunt lipsite de coerenta si contradictorii. Instanta a subliniat doar libertatea de initiativa a creditorului si a notat pasivitatea sa in a actiona in sensul aratat de catre recurenta, apreciere independenta de succesiunea in timp a dispozitiilor normative care au reglementat institutia raspunderii administratorului statutar, sau de particularitatile cazuale prilejuite de casarea cu trimitere a unei sentinte intermediare.
In considerarea argumentelor prezentate, Curtea apreciaza motivele recursului promovat de catre AVAS nefondate si astfel, il va respinge, potrivit art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr.373/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL și - SA R, ca netimbrat.
Respinge recursurile declarate de recurentele - SRL și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,împotriva sentinței comerciale nr.373/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații IRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, - SA - DIRECȚIA F, - SA, - SA, - SA, - ROMANIA SRL, - SRL, CFR MARĂ SA - SUCURSALA C, BANCA COMERCIALĂ BANK ROMANIA SA A - SUCURSALA MUNICIPIULUI B, - T SA, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE T, - LEASING S SA, PRIMĂRIA A, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, - GLOBAL SRL, - SRL, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
16.02.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Teleorman
Președinte: G
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică
