Spete procedura insolventei. Decizia 220/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.220
Ședința Publică de la 18.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER - -
Pe rol fiind, pronunțarea cererii de recurs, formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.4062 din 30.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL prin lichidator judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11.02.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.02.2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 4062/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B în contradictoriu cu debitoarea L, reprezentată de lichidator.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 19.09.2007 cu nr- pe rolul Tribunalului București creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Bas olicitat aplicarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea, arătând că are față de aceasta o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 25908 lei reprezentând debite la bugetul de stat așa cum rezultă din fișa sintetică pe plătitor. Cererea a fost motivată în sensul că fișa sintetică pe plătitor cuprinde declarațiile fiscale depuse de către societatea debitoare ce reprezintă titluri de creanță conform art. 108 alin.3 din nr.OG 92/2003 coroborat cu art. 107 pct.1 lit. b din nr.HG 1050/2004 și că debitoarea se află în imposibilitate de plată a debitului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul sindic a reținut că cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B este neîntemeiată, deoarece aceasta a depus la dosar doar fișa sintetică în care sunt menționate declarațiile fiscale ale debitoarei, fără a depune actele care reprezintă titlurile de creanță.
Împotriva sentinței comerciale nr. 4062/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a declarat recurs recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B care a criticat-o pentru motivul aplicării greșite a legii, invocând art. 304 pct. 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ. În dezvoltarea motivului de recurs s-a arătat în primul rând că instanța de fond nu a reținut în motivarea hotărârii că debitoarea a fost dizolvată de drept conform art. 30 din Legea nr. 359/204 prin încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului nr. 36648/10.08.2005 și că s-a numit lichidator prin încheierea nr. 24011/10.05.2006. Recurenta a invocat prevederile art. 2701din Legea nr.31/1990 conform cărora "în condițiile legislației insolvenței, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolvenței față de societatea aflată în curs de lichidare" și ale art. 177 din nr.OG 92/2003 - Codul d e procedură fiscală, respectiv creanțele fiscale datorate de societățile aflate în lichidare sunt cele existente în evidența fiscală pe plătitor, întocmită pe baza declarațiilor fiscale depuse de către societatea debitoare. Evidența fiscală pe plătitor se exprimă prin fișa sintetică-document ce constituie, potrivit legii, titlu de creanță împotriva societății debitoare, susținându-se că instanța de fond în mod nelegal a reținut că recurenta nu a prezentat acte care reprezintă titluri de creanță.
Analizând recursul prin prisma motivelor expuse, se constată că nu este fondat.
Recurenta a susținut că a fost dizolvată de drept conform Legii nr. 359/2004, prin încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului nr. 36648/10.08.2005 și că prin încheierea nr. 24011/10.05.2006 a judecătorului delegat s-a numit lichidator al societății. Această afirmație nu a fost însă dovedită, iar faptul că la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței societatea debitoare s-ar afla în cursul derulării procedurii lichidării ca urmare a dizolvării potrivit prevederilor Legii nr. 359/2004 nu are relevanță. Astfel, ca urmare a dizolvării societății comerciale în temeiul dispozițiilor Legii nr. 359/2004, potrivit art. 31 alin.2 din lege, dacă împotriva încheierii de constatare a dizolvării "nu s-a declarat recurs sau recursul a fost respins, persoana juridică intră în lichidare potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale republicată, cu modificările și completările ulterioare". Lichidarea realizându-se în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile art. 260 alin.4 din lege, respectiv "lichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societății". Și potrivit art. 2701din Legea nr. 31/1990 modificată, chiar dacă societatea comercială se află în lichidare în conformitate cu prevederile acestei legi, " în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschierea procedurii insolvenței", iar "în condițiile legislației insolvenței, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolvenței față de societatea aflată în curs de lichidare".
În al doilea rând, recurenta a mai susținut că, potrivit art. 177 din nr.OG 92/2003 ( Codul d e procedură fiscală), creanțele fiscale datorate de societățile aflate în lichidare sunt cele existente în evidența fiscală pe plătitor, întocmite pe baza declarațiilor depuse de către societatea debitoare.
În mod întemeiat a reținut judecătorul sindic faptul că fișa fiscală depusă la dosar de către recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B nu reprezintă titlu de creanță în sensul prevederilor nr.OG 92/2003 și a nr.HG 1050/2004.
Conform art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul care are împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă scadentă de mai mult de 30 de zile. Art. 3 pct. 11 din aceeași lege precizează creanțele bugetare ca reprezentând creanțe constând în impozite, taxe contribuții, amenzi, și alte venituri bugetare, precum și accesoriile acestora.
Potrivit art. 379 alin.3 pr.civ. creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță.
În acest sens, art. 110 alin.3 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală prevede că "titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii".
Prin nr.HG 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OG 92/2003, respectiv prin art. 107.1, se exemplifică titlurile de creanță fiscală. Printre acestea pot fi: "b) declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligațiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de plătitor, potrivit legii; c) decizia prin care se stabilește și se individualizează suma de plată, pentru creanțele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, stabilite de organele competente", etc.
Fișa sintetică pe plătitor nu reprezintă titlu de creanță în conformitate cu dispozițiile art. 110 din nr.OG 92/2003 și ale nr.HG 1050/2004, ci o evidență sintetică a creanțelor bugetare. Ca urmare, caracterul cert al creanței fiscale nu poate fi dovedit cu fișa sintetică pe plătitor, ci numai cu titlul de creanță din care reiese creanța fiscală.
Art. 177 din nr.OG 92/2003 invocat de recurentă prevede referitor la deschiderea procedurii insolvenței că "în vederea recuperării creanțelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvență, Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale administrației publice locale, vor declara lichidatorilor creanțele existente, la data declarării, în evidența fiscală pe plătitor".
Acest text de lege nu este de natură să infirme concluzia că certitudinea creanței fiscale se dovedește cu titlul de creanță, așa cum s-a arătat, și nu cu fișa fiscală. El prevede numai că declararea creanțelor fiscale existente către lichidatori, în cadrul procedurii insolvenței, se face avându-se în vedere centralizarea acestor creanțe în evidența fiscală pe plătitor.
Față de aceste considerente, se apreciază că hotărârea atacată este legală, astfel că, în baza art. 312 alin.1 pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.4062 din 30.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.02.2008.
PREȘREDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- ta
GREFIER,
ta
Red. / 2 ex.
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea, Cristina
