Spete procedura insolventei. Decizia 223/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 223/R/COM
Ședința publică din 15 februarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea - CREDIT SA B împotriva sentinței comerciale nr. 1251/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar & T, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.02.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 15.02.2010.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 1251/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins contestația formulata împotriva tabelului preliminar al creanțelor de creditoarea - Credit B și s-a acordat termen la data de 14 ianuarie 2010, pentru continuarea de către administratorul judiciar a îndeplinirii atribuțiilor prev. în sarcina sa de art.20 din Legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că actele depuse de către - CREDIT SA în susținerea contestației sunt reprezentate de contractele de vânzare cumpărare de bunuri conform facturilor anexate, contracte încheiate intre debitoarea - SRL și persoanele fizice și, judecătorul sindic a constatat și a reținut că îndrituiți să depună declarații de creanța sunt cele doua persoane fizice și nu societatea contestatoare - CREDIT SA.
Intre debitoare și - CREDIT SA a fost încheiat un contract de mandat comercial, singurele pretenții bănești putând izvorî din acest contract și nu din cele de vânzare cumpărare de bunuri, depuse la dosar.
Așa fiind, judecătorul sindic a respins contestația ca neîntemeiata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea - CREDIT B solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și înscrierea creanței - CREDIT SRL în valoare de 10.343,67 lei în tabelul preliminar al creanțelor.
În motivare se arată că intre -. SRL si Credit s-a încheiat un contract de mandat având ca obiect intermedierea și încheierea contractelor de credit și a anexelor acestora pentru achiziționarea de bunuri de folosința îndelungată comercializate de către clienților identificați de către acesta. Astfel achiziționarea bunurilor comercializate de către - SRL se făcea prin credit finanțat de către creditoarea recurentă.
Această colaborare cu privire la vânzarea bunurilor de către către diverși clienți prin intermediul creditării oferite de către creditoarea recurentă a avut la baza contractul de mandat menționat mai sus.
Așadar creanța este întemeiată pe contractul de mandat încheiat direct cu - SRL și nu pe contractele de credit încheiate cu clienții și așa cum în mod greșit s-a reținut în sentința nr. 1251. aceste contracte de credit fiind încheiate în executarea contractului de mandat.
Contractul de mandat al căror părți sunt debitoarea și - Credit angajează răspunderea fiecăreia dintre cele doua părți pentru nerespectarea obligațiilor stabilite în sarcina lor și nu pe cea a clienților care au încheiat contracte de credit cu.
Plată facturilor nr. -/16.04.2008 în valoare de 3378,10 lei și respectiv nr. -/14.05.2008 în valoare de 6317,79 lei emise de către debitoarea pe numele celor doi clienți s-a făcut de către Credit ca urmare a obligației sale stipulate prin contractul de mandat și nu în baza contractelor de credit încheiate de către cei doi clienți.
La art. 3.3 din contractul de mandat care reglementează condițiile de plată se precizează:
"Emiterea facturii privind contravaloarea bunurilor achiziționate se realizează de către Partenerul Comercial/Mandatar pe numele consumatorului final, pentru bunurile pe care le comercializează având în vedere dispozițiile legale și contractuale.
Plata bunului/bunurilor ce fac obiectul contractului de credit de consum se realizează de către Credit după primirea în forma completă, în copie și în original a dosarului de credit (.)pe baza facturii eliberată pe numele consumatorului final."
Credit și-a respectat obligația de plata și a virat în contul debitoarei contravaloarea celor doua facturi, conform extraselor de cont din data de 23.04.2008 și din data de 14.05.2008, însă - nu a respectat obligația de livrare a bunurilor achiziționate.
Conform art. 1.4.7 din contractul de mandat, toate operațiunile întreprinse de mandatarul - trebuiau să fie îndeplinite cu respectarea strict a procedurii de creditare și a normelor mandantului, a formularelor Credit, prin comunicarea continua și cu bună credință între părțile contractante.
Astfel în temeiul relațiilor comerciale intervenite între părți, - avea obligația de a identifica potențialii clienți și de a le prezenta posibilitățile de achiziționare a bunurilor comercializate prin finanțarea acordata de Credit.
Conform contractului, mandatarul era ținut la respectarea și îndeplinirea tuturor obligațiilor descrise la art. 3.2 din contract.
În privința obligației de livrare a bunului către împrumutat, art. 3.3 alin. (6) stipulează în mod clar că Mandatarul este direct răspunzător față de consumatorul final de calitatea, garanțiile, condițiile și termenele de livrare stabilite direct cu acesta, fiind cunoscut faptul că credit este doar finanțatorul contractului de credit și nu are nicio obligație în acest sens. Această obligație se regăsește de altfel și în cuprinsul contractelor de credit încheiate cu clienții identificați de mandatar.
Contractul de credit de consum nr. -/12.05.2008 dintre Credit și domnul precum și contractul de credit de consum nr. -/16.04.2008 dintre Credit și domnul prin care aceștia au achiziționat de la furnizorul - SRL produsele: "tâmplărie PVC 14,3 MP" și respectiv " tâmplărie PVC cu geam termopan 5,7 MP", au fost încheiate în derularea raporturilor juridice stabilite între și Credit stabilite prin contractul de mandat.
Furnizorul debitor nu a livrat bunurile achitate de către Credit către niciunul dintre cei doi clienți încălcându-si astfel obligațiile asumate prin contractul de mandat care stipulează că la momentul la care se încheia contractul de credit de consum, bunul trebuia sa fie livrat în condiții de funcționare către client, în caz contrar vânzătorul (respectiv mandatarul) având obligația de a suporta orice penalități sau despăgubiri.
Arătam că prin contractul de mandat este angajată în mod expres răspunderea mandatarului în cazul nerespectării obligației de livrare a bunului către cumpărător.
Având în vedere că plata bunurilor s-a făcut de Credit în temeiul contractului de mandat din data de 09.08.2007 și nu de către clienți în baza contractelor de credit, astfel că Credit are calitate procesuala activa în cauza privindu-l pe debitorul -, fiind îndreptățit la restituirea sumelor achitate fără ca debitoarea să-și fi îndeplinit obligația corelativa. În aceste condiții respingerea creanței este nelegală și abuzivă.
Creanța Credit are temei contractual, fiind constatată prin contractul de mandat, iar la pronunțarea sentinței comerciale nr. 1251, nu au fost avute în vedere prevederile acestui contract care consacră atât drepturile cât obligațiile părților, fiind antrenată totodată răspunderea acestora pentru cazurile de nerespectare a prevederilor contractuale.
Dispozițiile art. 6.1. si 6.2. din contractul de mandat prevăd dreptul mandantului ( Credit) de a primi despăgubiri materiale pentru pagubele produse prin încălcarea contractului. Conform articolul 6.5 din acest contract, în cazul încălcării de către mandatar a prevederilor contractuale, are obligația de a achita mandantului o penalitate egala cu valoarea prejudiciului creat prin acțiunile sale.
În condițiile în care debitoarea nu și-a respectat obligația de livrarea a bunurilor achiziționate de către clienți și achitate de către creditoarea recurentă, a creat un prejudiciu egal cu valoarea facturilor achitate de Credit, la care se adaugă dobânda legală pentru reținerea și beneficierea fără drept legal de aceste de sume de către către.
Credit a acționat cu bună credință în executarea contractului de mandat și și-a îndeplinit toate obligațiile la care era ținut.
Deși clienții și au încheiat contracte de credit de consum cu creditoarea recurentă, acest aspect nu este de natura a afecta în niciun fel creanța pe care Credit SA o are față de debitorul - SRL, având în vedere că între părți a fost stabilită o relație contractuală distinctă, iar plata a fost efectuata de către creditoarea recurentă în temeiul contractului de mandat așa cum s-a arătat anterior și cum rezultă de fapt din documentele justificative depuse la dosarul cauzei.
Creanța Credit a fost înlăturată neîntemeiat din tabelul creanțelor întocmit în dosarul nr-, motivat de faptul că nu exista raporturi juridice directe între debitoare și Credit având în vedere că acest fapt a fost dovedit prin înscrisurile depuse la dosar pentru analiză, fiind înaintate atât instanței cât și lichidatorului judiciar.
Prin depunerea cererii sale de admitere a creanței, Credit nu acționează în numele clienților, ci acționează în nume propriu dat fiind relația contractuală pe care a stabilit-o cu debitoarea care și-a încălcat obligațiile asumate.
Actele depuse de către Credit în susținerea contestației sale sunt reprezentate în principal de contractul de mandat încheiat cu debitoarea, de facturile emise de aceasta, de extrasele de cont care atesta efectuarea celor doua plăți, iar contractele de credit nu sunt decât o dovada a executării contractului de mandat așa cum s-a stabilit prin clauzele sale.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 3041. Curtea constată și reține că recursul de față este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Creditoarea recurentă - CREDIT SA a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor - SRL, a creanței sale în sumă de 10.343, 67 lei reprezentând contravaloare bunuri de folosință îndelungată, respectiv tâmplărie PVC cu geam termopan, sumă pe care creditoarea a achitat-o către debitoare însă debitoarea nu a livrat marfa achitată în avans.
Debitoarea nu a îndeplinit obligația de livrare a respectivelor bunuri către beneficiarii și, aspect necontestat de către niciuna dintre părți.
Administratorul judiciar al debitoarei a refuzat înscrierea acestei sume în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei cu motivarea că între cele două părți nu s-au încheiat relații comerciale directe, că singurii îndreptățiți să solicite plata sumei respective sunt cele două persoane fizice, și și că din acest motiv creditoarea nu are calitate procesuală activă de a solicita plata creanței din partea debitoarei.
Prin sentința recurată judecătorul sindic a respins contestația formulată de creditoare împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de administratorul judiciar, reținând că actele depuse de către creditoare în susținerea contestației sunt contracte de vânzare cumpărare bunuri, încheiate între debitoare și cele două persoane fizice arătate mai sus, astfel că doar acestea sunt îndreptățite să depună declarație de creanță. De asemenea s-a reținut că între creditoare și debitoare s-a încheiat un contract de mandat comercial, singurele pretenții bănești putând izvorî din acest contract și nu din cele de vânzare cumpărare bunuri depuse la dosar.
Curtea reține că din actele doveditoare depuse la dosar de către creditoare, rezultă că dimpotrivă singura îndreptățită să solicite plata sumelor este creditoarea recurentă, deoarece aceasta este cea care a achitat în contul debitoarei suma solicitată a fi înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor.
Aceste aspecte sunt dovedite de actele depuse la filele 334 - 357 dosar fond, și care pe lângă contractele de vânzare cumpărare bunuri invocate de instanța de fond, mai conțin și contractul de mandat încheiat între părți la data de 09.08.2007, factura nr. 10000/14.05.2008, factura nr. 16000/16.04.2008, extrasul de cont din 11.05.2008, extrasul de cont din 23.04.2008 și notificarea nr. 11384/04.08.2009
Astfel din extrasele de cont din 23.04.2008 și 19.05.2008 rezultă că recurenta creditoare a achitat în contul debitoarei sumele de 3378,10 lei și 6317,79 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 10000/14.05.2008, și nr. 16000/16.04.2008, emise de către debitoare pe numele celor două persoane fizice în baza obligațiilor asumate de către creditoare prin contractul de mandat încheiat între părți.
Așa fiind, Curtea constată că recurenta creditoare deține împotriva debitoarei o creanță al cărui caracter cert, lichid și exigibil a fost dovedit cu actele depuse la dosar, astfel încât aceasta este creditor ce deține un drept de creanță asupra averii debitoarei în înțelesul art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, motiv pentru care se va admite recursul creditoarei - CREDIT SA, se va modifica sentința recurată și se va admite contestația formulată de creditoare în sensul că se va dispune înscrierea creanței creditoarei - Credit SA în sumă de 10.343,67 lei în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de creditoarea - CREDIT SA B împotriva sentinței comerciale nr. 1251/08.10.2009.
Modifică sentința recurată și admite contestația formulată de creditoare în sensul că dispune înscrierea creanței creditoarei - Credit SA în sumă de 10.343,67 lei în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /12.03.2010
Dact. /15.03.2010
Prima instanță - Trib.
Judecător -
4 ex./ 2 com.
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
