Spete procedura insolventei. Decizia 226/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 226/2008
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta LEASING AG B împotriva Sentinței comerciale nr. 317/C din 19 februarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în Dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și cererea recurentei de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin Sentința comercială nr. 317/C/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă contestația formulată de debitoarea - Transport SRL și pe cale de consecință:
- a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea Leasing AG, împotriva debitoarei - Transport SRL,
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, deși debitoarea este comerciant, înscriindu-se în categoria enumerată la art. 1 din Legea nr. 85/2006 în cauză nu s-a făcut dovada că se află într-o stare de insolvență prezumată, în sensul definit prin art. 3 pct. 1 lit. b din lege.
Potrivit dispoziției legale, insuficiența fondurilor bănești disponibile este efectul stării patrimoniului debitorului care face imposibilă stingerea prin plată a datoriilor exigibile cu sume de bani disponibile.
Or în cauză, așa cum s-a reținut și în considerentele Sentinței nr. 1566/18.06.2007 și ale Deciziei nr. 448/26.09.2007, pronunțată în Dosar nr- invocat de contestatoarea debitoare în susținerea contestației, creditoarea nu a făcut dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței solicitate în sensul definit prin dispozițiile art. 379 alin. 3 și 4 Cod pr.civ. și 1023.civ.
Facturile depuse la dosarul cauzei în limba engleză, netraduse și nesemnate pentru conformitate, prin care potrivit susținerilor creditoarei din motivarea în fapt a cererii introductive reprezintă penalități de întârziere calculate pentru întârzierea la plata ratelor de leasing, nu sunt de natură a justifica calitatea sa de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii în lipsa dovezii de primire a facturilor și a modalității de calcul.
Așa fiind, judecătorul sindic văzând prevederile art. 33 alin. 2 raportat la prevederile art. 31 alin. 1 și 2, art. 3 pct. 1 lit. a și art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. 5 din legea insolvenței a admis contestația debitoarei stabilind că aceasta nu este în stare de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta - Leasing AG B, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință să fie deschisă procedura insolvenței în raport de debitoarea - & Transport SRL pentru suma de 126.829 Euro, la care se adaugă 595 RON cheltuieli de executare.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată referitor la starea de insolvență a debitoarei că, deși chiar instanța de fond folosește expresia starea de insolvență prezumată, aceasta nu face aplicarea acestei prezumții.
Societatea creditoare nu are posibilitatea, dar nici obligația legală de a dovedi starea de insolvabilitate a debitoarei, ci doar faptul că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
În cadrul procedurii instituite de Legea 85/2006, în favoarea creditorului operează prezumția legală relativă, prevăzută la art. 31 alin. 1 "Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzută de lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza", coroborat cu art. 3, pct. 1 lit. a din acest act normativ "insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori" și coroborat de asemenea cu art. 3 pct. 1 din același act normativ "prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile".
Legea 85/2006 a răsturnat sarcina probei, prin instituirea în favoarea creditorului a unei prezumții relative cu privire la starea de insolvabilitate a debitorului și prin trasarea în sarcina debitoarei a obligației de a proba corespunzător contestația, dovedind că are capacitatea de a-și achita debitele.
În acest scop, debitoarea poate depune balanța de plăți, bilanțul contabil, contul de profit și pierderi, extrase de cont, facturi și chitanțe aferente ale unor plăți recente și în cuantum corespunzător prin raportare la cuantumul creanței. Or, așa cum este și firesc, creditoarei nu îi poate fi trasată o asemenea obligație, astfel încât cazul descris mai sus este o veritabilă excepție de la principiul conform căruia reclamantul are sarcina probei - art. 1169 Cod civil.
Prezumția relativă de insolvență devine absolută în momentul în care debitoarea nu formulează contestație conform art. 33 alin. 2 din Legea 85/2006 iar în această situație conform art. 33 alin. 6 din Legea 85/2006 judecătorul sindic va da o sentință de deschidere a procedurii generale.
Cu privire la lichidarea creanței, s-a arătat instanței că societatea reclamantă a emis în baza contractului facturi în valoare totală de 87.139 EUR care au rămas neachitate până la data formulării acestei cereri la care se adaugă taxa de reziliere a contractului de 39.690 EUR - factura nr. 7ALPF00205 datorată de debitoare conform clauzelor contractuale agreate de părți și calculată conform Secțiunii 4, pct. 4.8 din Condițiile generale ale contractului, și anume 10 % din valoarea de bază - a contractului de leasing. Cum valoarea de bază conform punctului 5.1 din Condițiile Speciale ale Contractului este de 396.896 EUR, rezultă că taxa de reziliere este de 39.690 EUR. Taxa de reziliere reprezintă 10 % din valoarea de bază a contractului și reprezintă o clauză penală pentru rezilierea anticipată a contractului din vina utilizatorului.
În legătură cu caracterul exigibil al creanței, arată că au făcut dovada caracterului actual al acesteia, termenul stipulat pentru plată fiind demult împlinit.
Arată că obligațiile contractuale și scadențele acestora erau cunoscute de debitoare încă de la semnarea contractului de leasing - Valoarea de Leasing și Termenul de Plată al Acestora - din Condițiile Speciale ale Contractului. În condițiile existenței unui contract de leasing și nu numai, emiterea unei facturi ține în principiu doar de rațiuni contabile, de înregistrarea ei în contabilitate și nu de faptul dacă datorează sau nu ceea ce însăși debitoarea și-a asumat.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
S-a reținut că între părți a fost încheiat contractul de leasing la data de 14.05.2003, în baza căruia debitoare i s-a acordat în regim de leasing patru cupluri de vehicule Iveco, iar în baza pct. 5 și 6 din condițiile speciale ale contractului, precum și din anexa nr. 1 - Programul, părțile au agreat valoarea contractului de leasing, precum și plata eșalonată a ratelor de leasing.
Susținând că societatea pârâtă nu a achitat ratele ajunse la scadență, reclamanta a emis un număr de 12 facturi, o parte din ele reprezentând comision, altele penalități de întârziere, singura factură nr. 18 raportându-se la rata de leasing nr. 10.
Conform legii insolvenței, creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii are obligația de a face dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 30 de zile de la data deschiderii procedurii, iar aceste creanțe trebuie să îndeplinească aceleași condiții cu cele pentru care se poate începe o executare silită asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitoarei.
În mod corect s-a apreciat că societatea reclamantă, prin această cerere, având ca temei legal Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, eludează dispozițiile Codului comercial și ale Codului d e procedură civilă în sensul de a promova o acțiune împotriva pârâtului, aot imbra la valoare și a dovedi care rate de leasing au rămas neachitate, care este temeiul legal pentru comisionul menționat în facturi și modalitatea de calcul a penalităților, în contradictoriu cu societatea pârâtă în condițiile legii.
Nefiind îndeplinite condițiile privind valoarea prag, necesară deschiderii procedurii în baza art. 31 alin. 3 din Legea 85/2006, în mod corect prima instanță a respins cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței, iar prezentul recurs nefiind întemeiat în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă va fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - Leasing AG B împotriva sentinței comerciale 317/C din 19 februarie 2008 pronunțată de judecător sindic în Dosar - al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.IC
Tehnored.NP
Ex.1/13.06.2008
Jud fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
