Spete procedura insolventei. Decizia 248/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 248
Ședința publică din 18 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga Președinte Secție
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de petenta B, împotriva sentinței civile nr. 1138/JS din 13 septembrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului C-S, în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată LIBER Reșița, prin lichidator judiciar T, creditoarele intimate C-S, Primăria Reșița și B, precum și intimatul de pe lângă Tribunalul C-
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține că nu sunt cereri sau excepții formulate din oficiu sau de către părți și păstrează cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1138/JS din 13 septembrie 2007 pronunțată de Judecătorul sindic al Tribunalului C-S în dosar nr- s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar T, s-a aprobat în temeiul art. 129 (2) din Legea nr. 85/2006 Raportul final din 12 iulie 2007 privind procedura insolvenței debitoarei LIBER Reșița pentru închiderea procedurii, iar în temeiul art. 227 (1) lit. f) din Legea nr. 31/1990 a dispus dizolvarea debitoarei prin faliment.
Conform art. 132 (2) din Legea nr. 85/2006 s-a dispus și închiderea procedurii falimentului debitoarei, radierea acesteia din Registrul Comerțului al Oficiului Registrului Comerțului C-S precum și măsurile accesorii cu privire la descărcarea de îndatoriri și responsabilități, notificarea părților interesate și a pentru efectuarea mențiunilor.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut în esență că noul lichidator judiciar al debitoarei a întocmit la data de 12 iulie 2007 Raportul final prin care a propus închiderea procedurii care a fost notificat tuturor creditorilor înscriși în tabelul definitiv consolidat al creanțelor admise, care, însă, până la termenul din 13 septembrie 2007, când s-a convocat Adunarea creditorilor, nu au formulat obiecțiunii la acesta.
De asemenea, judecătorul sindic a reținut starea de fapt, argumentele și concluziile din acest raport, în sensul că bunurile din averea debitoarei au fost lichidate iar sumele obținute distribuite creditorilor în baza planului de distribuire sau folosite pentru plata cheltuielilor aferente procedurii falimentului, fără a mai exista în prezent vreo sumă în fondul de lichidare.
Că, în raport de actele contabile de la dosar, nu sunt incidente prevederile art. 138 din lege, nefiind îndeplinite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale a administratorului social pentru acoperirea unei părți a pasivului debitoarei ajunsă în insolvență.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs B, solicitând casarea și trimiterea spre rejudecare a acesteia și pe cale de consecință continuarea procedurii insolvenței.
În drept invocă art. 304 alin. 5 și 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, art. 12 (1) din Legea nr. 85/2006.
În motive recurenta arată că are o creanță de 291 lei ca urmare a unui transfer de la Casa de Asigurări de Sănătate în baza Protocolului nr. 31/03.03.2004 încheiat conform nr.OUG 95/2003, titlurile aferente acesteia fiind executorii conform art. 6 al ordonanței, și care trebuia plătită conform ordinii de prioritate din art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
Că, nu i s-a comunicat nici un act procedural încălcându-se art. 85 din Codul d e procedură civilă, principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, fiind lipsită de posibilitatea formulării de cereri în cauză.
Că, lichidatorul judiciar nu a verificat decât superficial activitatea debitoarei și în ce privește creanța, preluată de la. și care putea fi identificată în evidența contabilă a societății debitoare.
Pe de altă parte critică faptul că lichidatorul nu a menționat persoanele din conducerea societății din vina cărora nu s-au îndeplinit obligațiile față de creditorii bugetari, premisă pentru îndeplinirea întrutotul a atribuțiilor sale, printre care și cea din art. 25 din legea insolvenței, și declanșarea unei acțiunii în baza art. 138 din aceeași lege.
Că, statul român, reprezentat în cauză de a suferit un prejudiciu, ce nu a fost posibil a fi recuperat nefiind notificată în procedură.
Examinând cererea de recurs a Bc onform motivelor invocate, iar procedural conform art. 299 și următ. din Codul d e procedură civilă, Curtea reține că aceasta este nefondată, potrivit următoarele considerente.
Orice parte care formulează o cerere în fața unei instanțe, deci și o cale de, atac, trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile referitoare la capacitate, interes și calitate procesuală.
Dacă în ce privește îndeplinirea primelor două cerințe recurentei nu i se contestă posibilitatea promovării acestei cereri, în ce privește calitatea procesuală, aceasta nu este îndeplinită atâta timp cât nu a avut calitatea de creditor sau orice altă parte în procedura derulată de insolvență, ce a fost închisă prin sentința atacată.
Motivația din recurs nu este întemeiată și nu poate fi acceptată în condițiile rezultate din înscrisurile de la dosar conform cărora procedura a fost deschisă împotriva debitoarei la 4 decembrie 2000, ca apoi la data de 19 noiembrie 2001 s-a început procedura falimentului.
La aceste date, recurenta nu avea nici o creanță ce putea fi invocată împotriva debitorului, protocolul de preluare menționat fiind din 3 martie 2004.
Până la această dată, și ulterior procedura s-a derulat sub imperiul Legii nr. 64/1995, republicată, până în momentul abrogării sale în 2006, astfel că unele măsuri și notificarea s-a făcut în condițiile art. 75 și 76 din această lege.
Pe tot parcursul procedurii, nici Casa de Asigurări de Sănătate și apoi nici recurenta nu au depus declarație de creanță, astfel că nu s-au încălcat prevederile art. 7 din lege.
Ori, conform art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006 prin creditor se înțelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului și care a solicitat, în mod expres, instanței să îi fie înregistrată creanța în tabelul definitiv de creanțe. Doar salariații au calitatea de creditor, fără a depune personal declarațiile de creanță, ceea ce nu este cazul recurentei.
Și în punctul 8 din același articol se arată în aceeași ordine de idei, că un creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței este acel creditor care a formulat și i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanței sale pe tabelul definitiv al creditorilor, și care are dreptul, printre altele, de a fi informat ori notificat cu privire la desfășurarea procedurii.
Prin urmare, recurenta nu are o astfel de calitate, invocarea art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă nu este întemeiată, și cererea de recurs formulată urmează a fi respinsă, văzând și art. 312 (1) Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta B, împotriva sentinței civile nr. 1138/JS din 13 septembrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului C-S, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
-
Red. /03.04.2008
Dact. /04.04.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Csaba Bela Nasz
