Spete procedura insolventei. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 33/
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 506/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu creditoarea - SA și administratorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoarea intimată consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la studiul dosarului, înainte de începerea ședinței de judecată, reprezentanta debitoarei, avocat a depus la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Reprezentantul creditoarei intimate depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul creditoarei intimate solicită respingerea recursului conform motivelor invocate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 506/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, s-a respins contestația formulată de debitorul - SRL; s-a admis cererea formulată de creditoarea - SA pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - SRL; s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitorului - SRL; a fost numit administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege; a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței; a fixat: termenul limită pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 54 din Legea 85/2006 la 11.10.2007, termenul limită pentru depunerea creanțelor la 01.11.2007, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 22.11.2007, termenul pentru depunerea eventualelor contestații la 05.12.2007 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 20.12.2007, termenul pentru întocmirea raportului privind cauzele insolvenței la 25.10.2007, primul termen după deschiderea procedurii la 06.12.2007 și data ședinței adunării creditorilor la data de 20.12.2007, la sediul administratorului judiciar și convoacă creditorii debitorului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată sub nr- creditoarea - SA a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea 85/2006 față de debitoarea - SRL, arătând in motivare că aceasta îi datorează suma de 98025,13 lei, că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, iar debitoarea se află în stare de insolvență.
La dosar creditoarea a depus decizia civilă nr. 213/30.11.2006, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul -, încheierea nr. 239/07.06.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul 555/COM/2006, procese-verbale de sechestru întocmite în dosarul 263ex/2006 al J &, cerere de declanșare a executării silite nr. 374/2006.
S-a mai reținut că debitoare a depus la dosar contestație arătând că nu se află în stare de insolvență și că debitul din litigiu constituie o creanță a cărei existență este contestată cu privire titlul executoriu invocat de creditoare, fiind formulat recurs și existând un dosar de urmărire penală pe rolul organelor judiciare, că debitoarea nu are în prezent activitate comercială tocmai pentru că i-au fost blocate conturile la cererea - SA.
Tribunalul a menționat că în cursul judecății părțile au încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului (așa cum rezultă și din înscrisul lor comun aflat 39 dosar), scop în care au fost acordate mai multe termene de judecată.
Față de această stare de fapt, Tribunalul Timișa constatat că s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile, ce rezultă din titlul executoriu constituit dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, că față de acest lucru nu sunt admisibile probe contrare pentru a dovedi ceea ce solicită debitoarea chemată în judecată, respectiv faptul că nu datorează ea suma pretinsă, ci beneficiarul lucrării efectuate de creditoare. De asemenea, debitoarea nu a reușit să dovedească faptul că nu se află în insolvență, în condițiile în care a recunoscut că nu mai desfășoară activitate, că toate conturile i-au fost blocate și toate bunurile mobile vândute silit prin executarea pornită chiar de creditoarea - SA, considerând că sunt îndeplinite condițiile legale pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea - SRL, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința recurată este nelegală, întrucât societatea nu se află într-o reală stare de insolvență, debitul în litigiu fiind o creanță a cărei existență este contestată, iar titlul executoriu invocat de creditoare a fost atacat cu cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă raportat la art. 105 alin. 2, art. 129 alin. 2, 4 și 5, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
întâmpinare în dosarul de recurs, creditoarea - SA a solicitat respingerea recursului pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că împotriva recurntei s-a declanșat procedura insolvenței, că acest recurs trebuia să fie însușit de administratorul judiciar, că motivul de recurs invocat, respectiv art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă este neîntemeiat și nedovedit, că recurenta nu a intrat în dezvoltarea motivelor de recurs, ci a făcut numai referire la acestea. Arată că în timpul desfășurării activității judecătorești nu a fost încălcată nici o normă de procedură sancționabilă de dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Creditoarea - SA consideră că sentința de deschidere a procedurii insolvenței a fost pronunțată cu respectarea legii insolvenței și că a făcut dovada prin cererea introductivă și înscrisurile administrate că recurenta - SRL se găsește într-o reală stare de insolvență. Invocă faptul că în speță creanța sa este certă, lichidă și exigibilă, iar litigiul cu privire la existența și cuantumul acesteia a fost soluționat în mod definitiv și irevocabil de instanțele judecătorești. Se mai arată că prin probele depuse creditoarea a dovedit că recurenta nu deține în patrimoniul social bunuri urmăribile, astfel că singura soluție era declanșarea falimentului.
Creditoarea arată că debitoarea, cu ocazia soluționării cererii introductive de declanșare a falimentului, a formulat contestație, care nu a fost susținută cu probe, neputând dovedi faptul că nu se află în insolvență comercială. Mai arată că faptul că actualmente este înregistrată pe rolul instanțelor o cerere de revizuire împotriva titlului executoriu care constată creanța creditoarei, nu este un motiv de admitere a recursului, cu atât mai mult cu cât o apreciază ca fiind prematur introdusă și exercitată cu rea-credință, întrucât nu există nici un proces penal pe rol și nici o hotărâre penală de condamnare din care să rezultă că un anume înscris folosit în obținerea titlului executoriu al creditoarei ar fi fost declarat fals. Menționează că acestea sunt și motivele pe care le-a invocat împotriva cererii de revizuire, solicitând respingerea ei ca inadmisibilă, pentru prematuritate.
Analizând recursul declarat de debitoare, din prisma criticilor formulate de aceasta și din oficiu, în baza probelor existente la dosarul cauzei, raportat la disp. art. 304/1 Cpc, Curtea îl va respinge ca nefondat.
Conform dispozițiilor art. art. 3 din nr. 85/2006, pct. 1 stabilește că insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar pct. 6. arată că prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Pentru a se putea dispune declanșarea procedurii față de un debitor, alături de condițiile privind creanța și calitatea de creditor, dovedită, mai este necesară îndeplinirea și condiția sumei pretinse pentru care pct. 12 al aceluiași alin. stabilește că valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 10.000 lei (RON), iar pentru salariați, de 6 salarii medii pe economie.
Prin cererea introductivă, așa cum a reținut corect și prima instanță, - SA a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea 85/2006 față de debitoarea - SRL, arătând in motivare că aceasta îi datorează suma de 98025,13 lei, că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, iar debitoarea se află în stare de insolvență, dovedită cu decizia civilă nr. 213/30.11.2006, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul -, încheierea nr. 239/07.06.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul 555/COM/2006, procese-verbale de sechestru întocmite în dosarul 263ex/2006 al J &, cerere de declanșare a executării silite nr. 374/2006.
Deși debitoarea a depus la dosar contestație arătând că nu se află în stare de insolvență și că debitul din litigiu constituie o creanță a cărei existență este contestată cu privire titlul executoriu invocat de creditoare, fiind formulat recurs și existând un dosar de urmărire penală pe rolul organelor judiciare, că debitoarea nu are în prezent activitate comercială tocmai pentru că i-au fost blocate conturile la cererea - SA, nu se poate reține ca fiind făcută o dovadă contrară celei reținute de prima instanță.
Rezultă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, din titlul executoriu constituit dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu s-au administrat probe din care să rezulte faptul că nu se află în insolvență, în condițiile în care a recunoscut că nu mai desfășoară activitate, că toate conturile i-au fost blocate și toate bunurile mobile vândute silit prin executarea pornită chiar de creditoarea - SA, considerând că sunt îndeplinite condițiile legale pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Nici în prima instanță și nici în recurs nu s-a făcut dovada stingerii debitului datorat.
Raportat la disp. art. 1169. civ. nefiind dovedite susținerile debitoarei nici în recurs, Curtea îl va respinge ce nefondat, văzând că nu sunt incidente nici unul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii atacate.
Faptul că s-a promovat o cale extraordinară de atac împotriva titlului executoriu, așa cum arată recurenta, fără însă a se dispune executarea deciziei a cărei revizuire se solicită, nu poate conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 506/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /05.06.2008
Tehnored /2 ex./05.02.2008
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
