Spete procedura insolventei. Decizia 343/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 343
Ședința publică din 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de către contestatoarea Bank B împotriva sentinței comerciale nr.930/JS/07.06.2007, în dosarul nr- al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu pârâții intimați - O, B, debitoarea intimată O, prin lichidator judiciar Ferm Consult, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea recurentei Bank B, avocat în reprezentarea pârâtei intimate - O, consilier juridic în reprezentarea intimatei B și debitoarea intimată O, prin lichidator judiciar Ferm Consult T, reprezentat de av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul AVAS B depune la dosar un set de documente potrivit opisului atașat, pentru a dovedi creanța AVAS, iar reprezentanții SC - SRL și SC SA au depus concluzii scrise.
Reprezentatul debitoarei intimate SC SA invocă excepția tardivității recursului, excepție susținută și de reprezentantul AVAS B și al SC - SRL.
Curtea acordă cuvântul pe excepția invocată.
Reprezentantul SC SA O solicită în principal admiterea excepției invocate, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul AVAS B pune aceleași concluzii.
Reprezentantul SC - SRL solicită admiterea excepției, cu cheltuieli de judecată, făcând dovada acestora.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției, învederând că termenul de recurs s-a împlinit într-o sâmbătă, astfel încât depunerea acestuia în prima zi lucrătoare (respectiv luni) este în termen.
Curtea, deliberând, constată excepția invocată ca nefondată întrucât sentința atacată a fost comunicată la sediul central al contestatoarei Bank, din B, la data de 08.08.2007, iar la sediul sucursalei C-S la data de 09.08.2007.
Raportat la ambele comunicări, termenul de 10 zile pentru declararea recursului se împlinea într-o zi nelucrătoare (sâmbăta, respectiv duminica). În aceste condiții, conform art. 101, alin. 5.proc.civ. recursul fiind depus în data de 20.08.2007 (luni), adică în prima zi lucrătoare imediat următoare, este socotit a fi în termen, motiv pentru care se respinge excepția.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta contestatoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul de a fi înscrisă la masa creditorilor cu creanța în cuantum de 905.537,46 lei, conform contractului de credit nr. 168, potrivit art. 170 din Legea 85/2006, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul AVAS B depune note de ședință din care 1 ex. se comunică recurentei și pe fond solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Reprezentantul SC SA solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul SC SRL pune aceleași concluzii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 930/JS/7 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, s-a respins contestația formulată și precizată de contestatoarea Bank, pentru modificarea tabelului definitiv al creanțelor asupra averii debitoarei SC în sensul înscrierii contestatoarei pe acest tabel cu creanța de 1.774.533 lei și distribuirea sumelor realizate prin vânzarea imobilului înscris în CF 2535 O Română, nr. top. 389/b/2.
În motivarea acestei hotărâri, judecătorul sindic a constatat că încă de la deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SA O, jud. C-S, în faliment, practicianul în insolvență desemnat în cauză, atât în calitate de administrator judiciar și apoi ca și lichidator judiciar a dat eficiență prevederilor fostei Legi nr. 64/1995, republicată, procedând la notificarea deschiderii procedurii împotriva debitoarei societate comercială, cu toți creditorii acesteia, la verificarea creanțelor declarate de către creditori și întocmirea tabelului preliminar și, ulterior a tabelului definitiv al creanțelor admise împotriva averii acestei debitoare societate comercială.
Printre aceste creanțe declarate pentru a fi înregistrate la masa credală a debitoarei SC SA O, se află și creanța declarată de către AVAB B, antecesoarea actualei AVAS B, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr. 2341/COM/2002, care a fost conexat la dosarul nr. 4992/COM/1999 al acestui tribunal, care are ca obiect derularea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială.
Din examinarea cererii de înscriere a creanței formulată de către AVAB B, judecătorul sindic a reținut că această declarație de creanță a fost depusă de către creditoare, în calitatea sa de creditor cesionar, care s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Băncii Agricole, în calitate de creditor cedent, față de debitoarea SC SA O, în baza contractului de cesiune de creanță nr. - din 2 decembrie 1999 și Actului adițional la acesta.
Astfel, în calitate de creditor, pentru creanțele anterioare deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului, respectiv cele care provin din derularea contractelor de credit și a contractelor de garanție imobiliară aferente acestora, astfel cum sunt evidențiate în contractul de cesiune de creanțe, mai sus menționat și actul adițional, contestatoarea societate bancară, în calitate succesoare, nu poate avea calitatea de creditor față de debitoarea SC SA O, întrucât creditoarea AVAB B, în calitatea sa de creditor cesionar, s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile fostei Bănci Agricole în calitate de creditor cedent.
În atare situație, în mod corect practicianul în reorganizare judiciară și lichidare (administratorul judiciar și apoi lichidatorul judiciar), respectiv T, în nici o etapă de la deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SA O și nici în prezent nu a notificat-o în cadrul procedurii pe contestatoarea Societatea bancară BANK SA B - Sucursala C-S, întrucât, prin cesionarea creanțelor de către antecesoarea sa Banca Agricolă SA deținute față de această debitoare societate comercială, în faliment către creditoarea cesionară AVAB B, și-a pierdut orice calitate procesuală față de aceste creanțe.
S-a constatat că în fapt, contestatoarea societate bancară și-a întemeiat contestația pe contractul de credit nr. 168 din 11 noiembrie 1998, încheiat între fosta Bancă Agricolă SA - prin Agenția O, jud. C-S, în calitate de "împrumutător" și SC SA O, jud. C-S, în calitate de "împrumutat", prin care împrumutătorul i-a acordat împrumutatului un credit în sumă de 4.254.000.000 ROL, împrumut care a fost garantat conform contractului de garanție imobiliară (ipotecă) autentificat de BNP din O, jud. C-S, sub nr. 2347 din data de 11 noiembrie 1998, cu imobilul proprietatea pârâtei SC SA O, jud. C-S, Casa cu nr. 374.
Potrivit prevederilor art. 64 din Legea nr. 85/2006, creanțele rezultate din executarea necorespunzătoare a contractului de credit nr. 168 din 11 noiembrie 1998, se răsfrâng în exclusivitate asupra averii împrumutatului, respectiv numai împotriva debitoarei SC SA O, împrumutat care nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de împrumut în cauză și, în consecință, aceste creanțe pot fi înscrise și admise numai împotriva acestei debitoare, care la rândul său se află în procedura insolvenței instituită prin Legea nr. 85/2006.
În raport de dispozițiile art. 3, pct. 9 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, creanțele născute din executarea contractului de credit nr. 168 din 11 noiembrie 1998, intră în categoria creanțelor garantate în cadrul procedurii insolvenței deschise împotriva debitoarei SC SA O și nu pot fi transpuse și asupra averii debitoarei SC SA O, care în derularea acestui contract de credit are calitatea de terț garant și nu aceea de codebitor cu debitoarea societate comercială împrumutată aflată și în la această dată în procedura falimentului instituită prin Legea nr. 85/2006.
În atare situație, solicitarea contestatoarei societate bancară pentru a se proceda la înscrierea în tabelul definitiv de creanțe admise împotriva debitoarei SC SA Oac reanței sale în sumă de 1.774.533 RON, cu titlu de creanță garantată, având ca izvor executarea necorespunzătoare a contractului de credit nr. 168 din data de 11 noiembrie 1998 încheiat între antecesoarea sa Banca Agricolă SA prin Agenția O, jud. C-S, în calitate de împrumutător și SC SA O, în calitate de împrumutat, este inadmisibilă, având în vedere că această creanță este împotriva averii SC SA O, care a beneficiat în mod direct de creditul ce i s-a acordat în baza acestui contract de credit.
În raport de aceleași considerente de mai sus, contestatoarea societate bancară, care nu poate avea calitatea de creditor în derularea procedurii falimentului instituită prin Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei SC SA O, nu poate participa nici la distribuirea sumelor rezultate din vânzarea imobilului ipotecat în litigiu, bun care a făcut parte din averea acestei debitoare societate comercială și al cărui preț rezultat din vânzare a fost distribuit în conformitate cu prevederile art. 121 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, imobil care a făcut obiectul și al contractului de garanție imobiliară autentificat de fostul notariat de Stat Local O, jud. C-S, sub nr. 1809 din data de 01 iulie 1994.
În ceea ce privește același imobil în litigiu, după cum precizează însăși contestatoarea societate bancară, prin contestația introductivă și precizarea de acțiune, s-a constatat că a făcut obiectul valorificării în derularea procedurii falimentului (lichidării averii) a debitoarei SC SA O prin vânzarea la licitație publică, fiind adjudecat de către pârâta Societate comercială - SRL O, jud. C-S, cumpărătoare care, astfel cum rezultă și din încheierea nr. 586/JS/20 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 4992/COM/1999 al Tribunalului C-S, și-a respectat obligațiile în sensul că a fost achitat integral prețul de vânzare, iar acest imobil a intrat în circuitul civil, ieșind astfel de sub jurisdicția judecătorului sindic, ca instanță specializată în judecarea cauzelor de competența sa în materie de insolvență.
Această pârâtă societate comercială, în calitate de cumpărătoare, o dată cu rămânerea irevocabilă a încheierii comerciale mai sus menționată, nu mai are nici o legătură procesuală cu procedura falimentului a debitoarei SC SA O și aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 55 din fosta Lege nr. 64/1995, devenit art. 53 din Legea nr. 85/2006, imobilul în litigiu a fost vândut liber de orice sarcini, precum ipotecă înscrisă în favoarea Băncii Agricole SA - Sucursala C-S, antecesoarea contestatoarei societate bancară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea BANK SA B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și:
1. înscrierea pe definitiv întocmit de lichidatorul judiciar în dosarul de faliment nr. 4992/COM/1999 al Tribunalului C-S a Bank SA cu o creanță garantată în valoare de 1.774.533 lei din care 390.900 lei sold credit și 1.383.633,76 dobândă;
2. distribuirea cu prioritate a sumelor realizate prin vânzarea imobilului înscris în CF 2535 O Română, nr. top 389/b/2 casa cu ncc 374 cu loc de casă tabulară de 3689 mp proprietatea SC SA ipotecată în favoarea Bank SA și prin vânzarea utilajelor tehnologice și a fabricii de mezeluri proprietatea SC SA constituite gaj în favoarea Bank SA;
3. anularea raportului de distribuire.
Se arată că asupra imobilului înscris în CF 2535 O Română, nr..389/b/2, casa cu nr. 374 cu loc de casă în suprafață de 3689 mp, proprietatea SC autentificat sub nr. 2347/11.11.1998 de BNP, s-a constituit:
1. ipoteca I pentru garantarea împrumutului în valoare de 435.387.000 lei vechi acordat SC SA în favoarea Băncii Agricole SA (antecesoarea Bank SA);
2. ipoteca de II pentru garantarea împrumutului în valoare de 4.254.000.000 lei vechi acordat SC SA prin contractul de împrumut nr. 168/11.11.1998 în favoarea Băncii Agricole SA.
3. Ipoteca de III pentru garantarea împrumutului în valoare de 604.900.000 lei vechi acordat SC SA prin actul adițional la contractul de împrumut nr. 168/11.11.1998 în favoarea Băncii Agricole SA.
La data de 02.12.1999 s-a încheiat un contract de cesiune de creanță între Banca Agricolă SA și AVAS (fostul AVAB) prin care s-a cesionat către AVAS creanța pe care Banca Agricolă SA o deținea împotriva debitoarei SC SA împreună cu toate accesoriile contractului de împrumut, inclusiv contractul de garanție imobiliară ce constituie ipoteca de rangul I descrisă mai sus.
Astfel, ipoteca de rangul I constituită în favoarea Băncii Agricole SA a trecut în favoarea AVAS, ipotecile de rangul II și III rămânând înscrise în favoarea Băncii Agricole întrucât prin contractul de cesiune de creanță din 02.12.1999 s-a cesionat către AVAS numai creanța băncii împotriva debitorului SC nu și creanța împotriva debitorului SC SA.
La data de 26.05.2006 SC SA (actuala ), în calitate de lichidator judiciar a vândut la licitație publică imobilul susmenționat, proprietatea SC SA către SC - SRL, fără a notifica în nici un fel Bank.
În plus, recurenta menționează că la data închiderii procedurii insolvenței împotriva SC SA în cartea funciară a imobilului descris mai sus erau notate drepturile sale de ipotecă, inclusiv cel de I întrucât AVAS nu-și înscrisese contractul de cesiune de creanță la cartea funciară. Mai mult, banca avea înscris și dreptul de executare pentru suma de 5.332.399.059 lei vechi (532.239 lei noi) în baza unei încheieri judecătorești nr. 127/14.02.2000 care nu a fost atacată, care a rămas definitivă și irevocabilă și care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii.
Între cele două societăți comerciale SC SA și SC SA și bancă, s-au încheiat mai multe contracte, producătoare de efecte juridice, consfințind fiecare raporturi juridice independente unele de altele.
Astfel, contractul de împrumut încheiat între bancă și SC care a fost garantat prin ipoteca de rangul I și care a fost cesionat către AVAS este distinct și independent de contractul de împrumut încheiat între bancă și SC SA și care a fost garantat cu ipoteca de II și ulterior cu ipoteca de III.
Faptul că banca a cesionat unul dintre contractele de împrumut către AVAS, nu are nici un efect asupra celuilalt contract de împrumut, în speță contractul cu SC SA garantat cu ipoteca de rangul II și III, care își produce în continuare efectele.
Așa se face că banca are în continuare calitatea de creditor în raport cu SC aceasta din urmă fiind debitor solidar cu SC SA în virtutea contractului de împrumut încheiat cu SC a contractului de garanție imobiliară nr. 2347/11.11.1999 și a prevederilor legale în materie art. 42.com. și 1652 și urm. civ.
Această calitate îi conferă băncii dreptul de a fi înscrisă pe creditorilor debitoarei SC SA și de a-i fi distribuite sumele de bani obținute în urma valorificării imobilului asupra căruia avea înscris dreptul de ipotecă.
În afară de această ipotecă, creditul acordat SC SA a fost garantat de către SC SA și prin contractul de gaj fără deposedare din data de 09.11.1998 înregistrat la Judecătoria Oravița sub nr. 119/11.11.1998.
Recurenta precizează că nici în urma valorificării utilajelor asupra cărora banca avea înscris un drept de gaj nu i-a fost distribuită nici o sumă, de altfel nefiind notificată asupra începerii procedurii insolvenței asupra debitoarei sale și nefiind trecută pe tabelul creditorilor.
Învederează că este de neconceput ca odată cu cesionarea creanței deținute de bancă împotriva debitoarei SC care a fost însoțită și de garanția acestui împrumut, să fie cesionată și garanția aferentă unor alte împrumuturi care nu au fost cesionate. Contractul de garanție este un contract accesoriu care nu poate avea o existență de sine stătătoare și care urmează soarta contractului principal.
De altfel, AVAS nu a dovedit că i-au fost cesionate și garanțiile deținute de bancă, respectiv contractul de gaj fără deposedare încheiat la data de 09.11.1999 și contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 2347/11.11.1998.
II. Sentința este nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 64 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea sentinței criticate judecătorul sindic a precizat că: "în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 85/2006 la masa credală a unui debitor ajuns în stare de insolvență pot fi înscrise numai acele creanțe care sunt față de averea debitorului și care sunt anterioare datei deschiderii". În continuare, instanța a reținut că în fapt creanța recurentei este împotriva "împrumutatului".
Recurenta precizează mai întâi că banca are o creanță care este anterioară datei de deschidere a procedurii insolvenței împotriva SC contractul de credit și contractele de garanție fiind încheiate în anul 1998 iar procedura a fost deschisă în 1999, iar apoi, că în virtutea prevederilor art. 42.com. pe care judecătorul sindic le-a ignorat cu insistență, SC SA este codebitor solidar cu împrumutatul pentru a cărui creanță a garantat.
Prevederile art. 64 nu sunt în nici un caz în sensul celor precizate de instanță. Potrivit prevederilor art. 64 se vor înscrie toți ceilalți creditori ai căror creanțe sunt anterioare. Aceasta este singura condiție: creanța să fie anterioară deschiderii procedurii; iar argumentul că SC SRL a beneficiat în mod direct de credit este total irelevant raportat la scopul și efectele încheierii unui contract de garanție de către un terț care se angajează să răspundă solidar cu împrumutatul conform art. 42.com.
În plus, prin această motivare instanța a desființat de drept un contract de garanție imobiliară încheiat în mod legal între părți, ceea ce este inadmisibil.
Chiar dacă instanța ar fi avut în vedere prevederile alin.5 al art.64, deși nici acestea nu sunt incidente în prezenta cauză întrucât sunt incidente prevederile art. 70 din Legea 85/2006, și tot ar fi trebuit ca recurenta să fie măcar înscrisă în tabel, creanța fiind admisă provizoriu, lucru pe care lichidatorul nu l-a făcut, mai mult, nici măcar nu a notificat-o cu privire la deschiderea procedurii.
III. Sentința recurată este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art.3 punctul 9 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
Instanța a precizat în sentință că: "în raport de dispozițiile art. 3 pct.9 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței - SC SA - în derularea contractului de credit are calitatea de terț garant și nu aceea de codebitor cu debitoarea societate comercială aflată și ea la această dată în procedura falimentului".
Art.3 punctul 9 are următorul conținut: "creanțe garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garant față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale".
Potrivit acestui articol, debitor în procedura insolvenței poate fi atât debitorul principal cât și terțul garant, calitatea de terț garant echivalând cu cea de debitor sau codebitor, în nici un caz excluzând-o așa cum a concluzionat instanța.
Așadar, SC SRL are calitatea de terț garant, iar banca are calitatea de creditor garantat în procedura falimentului îndreptată împotriva sa, cu drept de a fi înscrisă pe creditorilor garantați și de a i se distribui sumele rezultate prin valorificarea averii acestui debitor.
Împrejurarea că și societatea SC SRL se află în procedura falimentului nu are nici o relevanță raportat la dispozițiile art. 70 din Legea 85/2006, dimpotrivă potrivit acestui articol, banca trebuie înscrisă pe ambele tabele de creanță cu valoarea nominală, până ce va fi complet acoperită. În continuare, art. 70 din Legea 85/2006 prevede că "nici o reducere a sumei creanței prevăzută în tabelul de creanță nu va fi făcută în vreunul dintre tabelele de creanțe ale debitorilor până ce creditorul a fost satisfăcut deplin, în numerar sau în bunuri".
SC SRL și SC SRL sunt debitori solidari față de bancă în virtutea prevederilor art. 42 Cod comercial care instituie prezumția de solidaritate în comercial, prezumție ce nu a fost răsturnată printr-o prevedere contrară în contractele de garanție.
De altfel și în comentariile art. 70 din Legea nr. 85/2006 cuprinse în de bune practici în insolvență editat sub egida Ministerului Justiției se prevede la pag. 114 din acest manual: "în relațiile comerciale, cele mai des întâlnite categorii de debitori solidari, în sensul Legii insolvenței sunt garanții fidejusori, garanții și avaliștii biletelor la ordin, cambiilor și cecurilor".
Ulterior, recurenta Bank SA și-a precizat valoarea creanței, aceasta fiind de 905.537,46 RON, sumă compusă din 334.200 RON sold credit conform contractului 168/11.11.1998 și 571.337,46 RON, dobândă calculată până la data de 18.10.2001.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, în baza art. 312, alin. 1.proc.civ. pentru considerentele ce succed:
Din probele dosarului, Curtea reține că între SC SA și Bank SA a fost încheiat contractul de credit nr. 168/11.11.1998 (filele 10-14 din dosarul de fond), pentru suma de 4.254.000.000 ROL.
acestui credit a fost garantată de către SC conform contractului de garanție imobiliară încheiat la data de 10.11.1998, cu imobilul casă cu nr. 374 situat în O (fila 24 din dosarul de fond). Această ipotecă a fost notată în CF O Română, nr. top 389/b/2, cu rangul II.
De asemenea, în aceeași carte funciară, asupra aceluiași imobil a fost notată și ipoteca de rangul III, pentru suma de 604.900.000 ROL, tot în favoarea Bank conform contractului de garanție imobiliară încheiat la data de 17.03.1999 (filele 80-81 din dosar).
Prin acest contract s-a garantat tot de către SC SA restituirea creditului de 604.900.000 ROL contractat de SC SA de la Bank conform contractului de credit cu nr. 26/1999, iar nu cu nr. 168/11.11.1998, cum greșit susține recurenta Bank SA.
Așadar, prin aceste contracte, SC SA s-a obligat solidar, împreună cu SC la restituirea creditului contractat de aceasta din urmă.
Conform art. 70 din Legea 85/2006, o creanță a unui creditor cu mai mulți debitori solidari trebuia să fie înscrisă în toate tabelele de creanțe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită.
Este adevărat, astfel cum a reținut judecătorul sindic, că art. 64 din Legea 85/2006 arată că la masa credală a unui debitor se pot înscrie numai acele creanțe împotriva debitorului care sunt anterioare datei deschiderii procedurii, însă acest text cu valoare de principiu nu face decât să susțină aplicarea art. 70, care se referă la debitorii solidari.
În mod greșit judecătorul sindic a considerat că împotriva SC SA nu există o creanță a Bank întrucât această creanță rezultă tocmai din cele două contracte de ipotecă (rangul II și III).
De asemenea, apărările creditoarei AVAS sunt nefondate, întrucât din contractul de cesiune de creanță nr. -/02.12.1999 (filele 92-93) nu s-a cesionat decât creanța împotriva SC SA cu toate garanțiile (inclusiv ipoteca de rangul I asupra imobilului înscris în CF 2535 O Română, nr. top 389/b/2 casa cu ncc 374), nu și creanțele împotriva SC care au rămas în portofoliul Bank împreună, desigur, cu toate garanțiile aferente, conform principiuluiaccesorium sequitur principale.
De asemenea, prin contractul de gaj fără deposedare încheiat la data de 09.11.1999 (filele 43-45 din dosarul de fond), SC SA a garantat restituirea creditului de 4.254.000.000 ROL contractat de SC SA de la Banca Agricolă Sucursala O (actuala Bank SA) cu bunurile mobile enumerate în anexele 1 și 2, bunuri care se constituiau în utilaje de preparare a cărnii și fabrica de mezeluri.
Și în privința acestor bunuri ale SC ce constituie o garanție reală, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 70 din Legea 85/2006.
Așadar, față de cele de mai sus, Bank SA trebuia notificată de către lichidatorul judiciar și trebuia înscrisă pe tabelul creanțelor asupra debitoarei SC SA ca și creditor garantat.
Nu se pune problema repunerii în termen pentru a formula contestația, întrucât Bank SA este încă în termenul de aof ormula atâta timp cât nu a fost notificată.
În faza recursului nu se pot stabili sumele cu care Bank SA trebuie menționată pe acest tabel, întrucât judecătorul sindic a respins contestația acesteia considerând că nu are calitate de creditor, deci pe excepție.
În consecință, în baza art. 312, alin. 5.proc.civ. sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare, urmând ca judecătorul sindic să stabilească exact care este creanța Bank SA și să analizeze din nou capetele de cerere din contestația precizată vizând distribuirea sumelor realizate din vânzarea imobilului ipotecat și anularea raportului prin care se propune distribuirea respectivelor sume.
De asemenea, mai trebuie precizat că nu se pune și nici nu s-a pus vreodată, în judecarea acestei contestații, problema validității contractului de vânzare cumpărare încheiat de SC prin lichidator judiciar și SC SRL, având ca obiect imobilul înscris în CF 2535 O Română, nr. top 389/b/2 casa cu ncc 374 întrucât, indiferent cui îi este vândut acest imobil, Bank SA este creditor garantat și beneficiază de prevederile art. 121, alin. 1 din Legea 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatoarea Bank SA împotriva sentinței comerciale nr. 930/JS/7.06.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea contestației formulată de Bank SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
RED./29.04.2008
TEHNORED./2 EX/29.04.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Magdalena Mălescu, Cătălin
