Spete procedura insolventei. Decizia 397/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.397/C/2008 -
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului comercial declarat de recurenta debitoare - SRL cu sediul în De, nr.3. Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul administrator judiciar cu sediul în B,-, Județ B, intimata creditoare and cu sediul procesual ales în B, Bulevardul, nr.1, -.B,.7,.49, sector 1 și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, împotriva sentinței nr.508/RL din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectprocedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursurilor a avut loc la data de 23 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de 30 octombrie 2008, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.508/RL din 22.05.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de creditorul societate comercială străină, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului.
A dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului.
A numit administrator judiciar pe
A dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,
Până la data de 26.06.2008 administratorul judiciar urma a depune la dosar raportul prevăzut la art. 54 (1) din Legea 85/2006, care urma a cuprinde indicațiile și documentele doveditoare prevăzute la alin. 2 al acestui articol, precum și dovada îndeplinirii procedurii de notificare prevăzută la acest text de lege.
A fixat termenul limită pentru depunerea creanțelor la 24.07.2008, pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 04.09.2008 și a fixat termenul pentru soluționarea eventualelor contestații la data de 25.09.2008 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la data de 02.10.2008.
A fixat data ședinței adunării creditorilor la data de 09.09.2008 ora 14 la sediul administratorului judiciar și a convocat creditorii debitorului.
A dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar și deschiderea de către debitor a unui cont bancar la o unitate bancară, din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii. În caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
S-a constatat că cererea formulată la data de 24.04.2008 de creditorul, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitorului la data de 09.05.2008 și că nu s-a formulat contestație, potrivit art.33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței.
S-a constatat că debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu aceea că, debitorul, după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de creditor.
S-a constatat că, creditorul avea o creanță comercială, certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului în cuantum de 87806 lei dovedită cu actele depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs - SRL solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de and. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, creanța invocată de creditoare nu există. Așa cum s-a învederat pe calea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, între recurentă și - SRL au avut loc o serie de relații comerciale care s-au concretizat prin încheierea unor contracte de vânzare cumpărare având ca obiect derivat diferite produse din carne. În unele din aceste contracte - SRL a avut calitatea de vânzător iar în altele de cumpărător și așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar recurenta a livrat către - SRL produse în valoare totală de 502.530,77 lei iar aceasta către recurentă produse în valoare de 502.438,62 lei și ca urmare - SRL este ținută să achite către recurentă contravaloarea rămasă neachitată a produselor din carne furnizate. Toate celelalte debite efective care s-au născut în urma acestor vânzări reciproce s-au stins pe cale de compensație. Această modalitate de stingere a obligației de plată a intervenit și în cazul creanței constatate prin factura fiscală nr. 91/2.08.2007 și este opozabilă cesionarului and. Cesiunea de creanță intervenită între cedentul - SRL și and a fost notificată recurentei la data de 21.02.2008. Compensația invocată a intervenit anterior.
Mai arată că potrivit art.1.2.2. din contractul de vânzare cumpărare nr.525/14.02.2007 încheiat între recurentă în calitate de vânzător și - SRL în calitate de cumpărător, "neachitarea prețului la termenele și condițiile prevăzute în prezentul contract atrage, următoarele consecințe juridice: cumpărătorul va fi ținut să achite penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere.". Achitând cu întârziere prețul produselor furnizate, - SRL este ținută și de plata unor penalități de întârziere semnificative.
În drept au fost invocate disp.art.8 și urm. din Legea 85/2006.
Prin întâmpinare intimata and a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că între - SRL și - SRL au avut loc o serie de relații comerciale în urma cărora creditoarea - SRL a livrat o anumită cantitate de marfă ce reprezintă produse din carne, marfă pentru care cedenta a emis facturi care reprezintă contravaloarea acesteia. Ca urmare a compensărilor efectuate între cele două societăți a rămas un debit restant în valoare de 87.806,00 RON pe care debitoarea - SRL nu l-a achitat până în acest moment. Debitoarea a ridicat marfa, dovadă fiind adresa transmisă de către aceasta către - SRL în care se menționează că numitul în calitate de șofer al debitoarei este delegat să ridice marfa conform facturii nr.91/2.08.2007, numele delegatului figurând și în factură. Penalitățile de întârziere pe care le solicită sunt în cuantum de 115.903,92 RON, au fost calculate cu 0,55% pentru fiecare zi de întârziere conform mențiunilor din factură. Penalitățile reprezintă o sancțiune contractual prestabilă, distinct de obiectul principal al convenției, fiind rezultatul exclusiv de voință al părților.
Mai mult decât atât există norme în vigoare care precizează în mod expres dreptul creditoarei de a percepe penalități; art.1066 - 1069 cod civil precizează că, clauza penală nu se subînțelege și trebuie menționată în mod expres convenție și cuantificată, pentru ca partea care nu-și îndeplinește obligația sau o îndeplinește cu întârziere să poată fi ținută la plata de penalități. Principalul motiv de recurs este acela că nu există creanță datorită unor așa zise compensații, dar conf.art.1144 Cod civil printre condițiile esențiale ale compensației este și cea că " creanțele ce urmează a fi compensate să fie certe, lichide și exigibile " adică existența lor să nu fie discutabilă din punct de vedere juridic.
Consideră astfel că cedenta nu avea cum să ia cunoștință de factura nr.77350/4.02.2008 în valoare de 77.350 lei. Această factură nu este recunoscută de cedentă la plată și nu este semnată și ștampilată. Principalul considerent pentru a se lua în calcul compensația de datorii reciproce este acela ca ele să fie indiscutabile din punct de vedere juridic asupra certitudinii, lichidității și exigibilității creanțelor. Factura cedentei care face obiectul cererii de faliment este semnată și acceptată la plată de către debitoare. Nu se poate spune același lucru și despre factura emisă de către recurentă cedentei.
Conform procesului verbal de predare primire și notificării de reziliere semnate de către reprezentanții - SRL și locator se poate observa că s-a realizat contractul pentru sediu din data de 1.02.2008, ca atare cedenta nu putea să primească factura respectivă. Drept consecință nu poate fi vorba despre o compensare întrucât nu există datorii reciproce certe și indiscutabile din punct de vedere juridic.
Precizează că recurenta nu a făcut niciodată dovada prestării serviciului corespunzător respectivei facturi ci doar a înregistrat în contabilitate factura care nu reprezintă o realitate juridică sau dovada desfășurării unor relații comerciale speciale respectivei facturi întrucât nu e atașat nici un proces verbal de recepție a mărfii. Debitoarea a fost citată de instanță și a primit citația dar nu s-a prezentat la termene, nu a contestat creanța conf.art.33 alin.2 din Legea 85/2006 în termen de 10 zile de la primirea copiei rezultând astfel implicit că a recunoscut starea de insolvență.
Un alt motiv de recurs, acela că factura s-a trimis prin poștă la o adresă care nu mai corespunde cedentei și care în mod obligatoriu s-a întors la destinatar, fiind în situația remiterii unei facturi în original, așa cum prevede Legea 82/1991, deci recurenta nu avea dreptul de aoî nregistra în contabilitate. Mai mult, fișele documentelor cu partenerul din perioada 23.11.2006 - 4.02.2008 sunt simple înscrisuri neatestate de un contabil și care reprezintă o probă cu înscrisuri în faza recursului. Recurenta o aduce ca o dovadă a unei așa zise expertize contabile întrucât consideră că dacă și-a înregistrat în contabilitate factura și cedernta o are înregistrată, însă cedenta nu avea cum să o înregistreze întrucât nu a primit-o și nu o recunoaște fiind deci o probă nouă care nu poate fi admisă în recurs.
Mai arată că, conf.art.3 pct.1 din Legea 85/2006, neplata unei datorii în termen de 30 de zile de la scadență dă naștere dreptului creditorului de a formula cerere de deschidere a procedurii insolvenței, indiferent de motivul neachitării. Astfel din dispozițiile legale menționate, rezultă că insolvența este prezumată în cazul în care un creditor - în speță and, deține o creanță împotriva debitorului - SRL mai veche de 30 de zile.
Consideră că lipsa de interes a debitorului de a se prezenta în instanță unde avea posibilitatea să conteste calitatea de debitor, reprezintă o acceptare tacită a debitului din cererea de deschidere a procedurii de faliment.
La termenul din 234.10.2008 recurenta a formulat precizare la cererea de recurs solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor în vederea închiderii procedurii.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și sub toate aspectele, în baza prev.art. 3041 Cod procedură civilă instanța apreciază recursul declarat de recurenta - SRL ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
La baza cererii introductive formulată de creditoarea intimată and împotriva debitoarei recurente - SRL se află contractul de cesiune de creanțe nr.150/14.11.2007 încheiat de creditorul cesionar and cu cedentul - SRL pentru suma de 87.808 lei RON, cu titlu de preț reprezentând plata parțială pe factura nr.91/2.08.2007 în valoare de 217.307,80 lei RON.
Conform Cap.IV lit.A alin.3 din contractul de cesiune de creanțe (fila 8 dosar fond), "cedentul se obligă să nu accepte nici o plată pentru achitarea creanțelor pe care debitorul cedent ar putea să o facă după data prezentei cesiuni, iar dacă totuși se va face o plată anterior/posterior notificării debitorului cedat, atunci această sumă va fi remisă cesionarului în termen de 24 ore de la data efectuării ei".
În speță, contrar poziției exprimate de intimată prin întâmpinare, debitoarea recurentă - SRL a fost notificată în data de 21.02.2008 (fila 14 dosar fond - confirmarea de primire) când cesiunea de creanțe a devenit opozabilă debitorului cedat conf.prev.art.1393 alin.1 Cod civil. La acel moment însă obligațiile - SRL față de creditoarea cedentă - SRL erau stinse prin compensație, din documentele depuse la dosarul cauzei de către recurentă, respectiv adresele administratorului judiciar către and și către DGFP B, precum și din tabelul preliminar al creanțelor privind debitoarea - SRL, rezultând că aceasta din urmă nu are calitatea de debitor față de nici o entitate juridică.
- SRL a stins datoria prin efectuarea unor plăți legale (livrări produse din carne) către creditorul real - SRL pe perioada 23.11.2006 - 4.02.2008 și, deși data încheierii contractului de cesiune de creanță este anterioară datei efectuării plății, acest contract nu este opozabil debitorului cedat decât de la data notificării.
La data de 21.02.2008, dată la care debitorul cedat a fost notificat referitor la contractul de cesiune de creanță, - SRL nu datora cedentului - SRL nici o sumă de bani, achitând în plus suma de 92,15 lei, reprezentând contravaloarea rămasă neachitată a produselor de carne furnizate, după compensarea reciprocă a datoriilor dintre părți.
În ceea ce privește penalitățile solicitate de intimată, instanța le apreciază ca nedatorate având în vedere că între - SRL și debitorul - SRL nu există încheiat un contract care să prevadă plata unor penalități în cazul neachitării prețului.
În consecință, în baza considerentelor expuse mai, instanța apreciată că debitorul recurent - SRL nu se află în stare de insolvență, astfel cum aceasta este definită de art.3 din Legea 85/2006, neavând datorii exigibile față de intimată sau vreo altă entitate juridică. Drept urmare, instanța de recurs, în baza prev.art. 312 Cod procedură civilă rap.la prev.art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3 din Legea 85/2006, va admite ca fondat recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței comerciale 508/RL/2008 a Tribunalului Bihor care va fi modificată în totalitate în sensul respingerii cererii formulate de creditoarea and pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL.
De asemenea va dispune radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea recurentă.
Referitor la solicitarea recurentei din precizarea cererii de recurs vizând casarea hotărârii atacate și retrimiterea cauzei la Tribunalul Bihor în vederea închiderii procedurii insolvenței, aceasta este nefondată deoarece obiectul prezentului recurs îl constituie sentința judecătorului sindic prin care a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL. În această fază procesuală a fost reanalizată prin prisma motivelor de recurs starea de insolvență de debitoarei, respectiv dacă se impune sau nu deschiderea procedurii prev.de Legea 85/2006, iar casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la judecătorul sindic pentru a închide procedura nu se justifică din moment ce instanța de recurs consideră că debitoarea nu se află în insolvență.
În baza prev.art.274 Cod procedură civilă instanța va obliga intimata la plata sumei de 6.019,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei, reprezentând onorariu avocațial și taxe de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
ADMITEca fondatrecursul declarat de recurenta debitoare- SRLcu sediul în De, nr.3. Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul administrator judiciar cu sediul în B,-, Județ B, intimata creditoareandcu sediul procesual ales în B, Bulevardul, nr.1, -.B,.7,.49, sector 1 și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, împotriva sentinței nr.508 din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Respingecererea formulată de creditorul and Cipru pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului- SRL de.
Obligă intimataand Ciprula plata sumei de 6019,64 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei reprezentând onorar avocat și taxe de timbru.
Dispune radierea din Registrul Comerțului a mențiunii privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea recurentă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi30.10.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 30.10.2008
Jud. fond
Dact.
2 exemplare/ 10 noiembrie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
