Spete procedura insolventei. Decizia 405/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 405/
Ședința publică de la 26 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtele, domiciliată în Focșani,-, județul V și de, cu domiciliul în Focșani,-,. 2, județul V, împotriva sentinței comerciale nr. 301/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare F, prin lichidator judiciar MBV Focșani, strada -. - nr. 5,. 4, intimat creditoare V și de pe lângă Tribunalul Vrancea, având ca obiect procedura enței.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentele pârâte, lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, și lichidatorul judiciar al intimatei debitoare, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurentele pârâte nu au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, acestea fiind citate cu mențiunea, lipsesc întâmpinările, după care:
Apărătorul recurentelor depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței, în original, nr. /514 din 26.06.2009 și a timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei.
Întrebat fiind, lichidatorul judiciar arată că a primit motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului.
Apărătorul recurentelor, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinței comerciale nr. 301/22.04.2009 a Tribunalului Vrancea prin care s-a admis cererea administratorului judiciar MBV de angajare a răspunderii personale a celor doi foști administratori pentru pasivul în sumă de 17.617 lei întrucât din rapoartele administratorului judiciar ar rezulta și-ar fi însușit acele sume de bani din soldul casieriei.
Arată că recurentele pârâte au fost asociate iar la 31 decembrie 2005 au stabilit cesionarea părților sociale în favoarea unor italieni aleși tot de administrator; iar în 2006 au încheiat un act de cesiune în favoarea a trei cetățeni italieni. s-a realizat în cadrul cabinetul său de avocatură, verificându-se toate actele și evidența contabilă a societății iar cetățenii italieni au semnat o declarație prin care recunosc că datorează suma de 2000 Euro pe care urmau să o plătească.
Arată că nu s-a dovedit că cele două foste administratore și-ar fi însușit suma care figurează ca sold, nu s-a dovedit că aceasta există în realitate; că societatea a continuat să desfășoare activitate; că aceasta nu este prima societate pe care o aduce în stare de ență, cele două administratore fiind ținute să răspundă pentru o datorie pe care nu o au; această răspundere nu este posibilă juridic, sentința nefiind legală; răspunderea în materia enței are originea naturii delictuale comerciale, fiind necesar a fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Din înscrisurile de la dosar nu rezultă nici o dovadă că cele două administratore să-și fi însușit sumele de bani, fiind făcute simple afirmații; că societatea a mai funcționat 2 ani și că există acte că la momentul cesiunii societatea avea datorii recunoscute. Întrebat fiind, arată că suma a fost predată; că, din moment ce nu s-a făcut nici o dovadă că nu a existat, au preluat societatea așa cum era; că recurentele nu se fac vinovate de aducerea societății în stare de ență.
Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii cererii administratorului judiciar.
Lichidatorul judiciar, având cuvântul, arată actele de la registrul comerțului atestă că cele două asociate erau și administratoarele societății; că cetățeanul italian era administrator asociat, dar nu și administrator; că, la sfârșitul anului 2005, când societatea a revenit exclusiv celor două administratore, după cesiune, în 2006 și 2007, este adevărat că s-au depus acele declarații și situații la registrul comerțului la organele fiscale, situații care se depun și azi chiar dacă societatea este în procedura enței, dar nu înseamnă că societatea a avut activitate; înregistrările reprezentau penalități de la bugetul de stat ce se transmiteau lunar și amortizările mijloacelor fixe ce făceau parte din patrimoniul societății. Astfel, activitate productivă societatea nu a mai avut după anul 2005, după cesiunea preluată de cetățeanul italian.
Cu privire la datoriile societății, a arătat că, de fapt, societatea era în incapacitate de plată încă din 2005, și că va depune peste 15 somații și titluri executorii de la. și proces-verbal de sechestru pentru achitarea sumelor în anul 2005; arată că nu se poate vorbi de o activitate care nu a existat cu aceste pierderi și că societatea putea să-și desfășoare activitatea în aceste condiții. Recurentele ridicau banii din cont de la bancă (și arată că are dovada), iar în justificare, la casă, banii erau intrați, dar fără documente justificative; s-a făcut o dispoziție de încasare pe numele administratorilor care există; deci, în acest fel s-a ajuns la suma respectivă de 420 mii lei. Consideră că dacă suma era în contabilitate se puteau achita datoriile.
Depune note de concluzii în care arată că a precizat și datoriile.
Referitor la încercarea de a induce în eroare instanța, prin analiza contabilă a activului net, întrebat fiind ce bunuri din patrimoniul societății au fost reevaluate, arată că are peste 20 licitații, fără a reuși să le valorifice.
Cu privire la soldul casei arată că există un regulament de casă, arată că nu s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire. Societatea recurentă a ajuns în stare de ență urmare faptelor fostei conduceri, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 alin. a, c, Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.
Apărătorul recurentelor, având cuvântul în replică, arată că din punct de vedere contabil situația este clară, la dosar fiind depuse bilanțurile societății, publice, la finele anului 2005 societatea avea profit de 3200 lei, în 2006 pierdere de 9562 și în 2007 pierdere de 14.558 lei și că se opune depunerii înscrisurilor ce nu i-au fost comunicate.
Curtea, față de înscrisurile reprezentând titluri executorii ale pe care lichidatorul judiciar dorește să le depună, arată că nu mai pot fi primite după dezbateri.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă:
Prin cererea înregistrată la nr- creditoarea Vas olicitat deschiderea procedurii enței pentru creditoarea SRL Focșani.
Prin sentința comercială 3871/08.11.2007 a Tribunalului Vrancea, s-a deschis procedura, iar la 22.05.2008 s-a dispus intrarea în faliment.
S-a desemnat lichidator judiciar MBV.
La 10.04.2008, lichidatorul a formulat cerere de angajare a răspunderii fostelor administratore și.
În motivarea cererii, lichidatorul a arătat că cele două administratore au contribuit la ajungerea societății în ență prin însușirea soldului din casierie în sumă de 42.221 lei, sumă care ar fi fost suficientă pentru acoperirea datoriilor în sumă de 28.088 lei.
Prin sentința comercială nr. 488/22.05.2008, s-a admis cererea și au fost obligate fostele administratore la plata pasivului în sumă de 17.617 lei.
Sentința a fost casată prin decizia civilă 858/R/26.11.2008 și cauza trimisă în rejudecare având în vedere necitarea pârâtelor la soluționarea cererii.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la nr-.
Pârâtele legal citate au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
La data retragerii din societate, datoriile către DGFP V, erau în sumă de 12.665 lei și puteau fi achitate cu creanța încasată de la SC Conf SRL.
La data cesiunii, societatea nu era în ență și nu sunt întrunite condițiile răspunderii în cauză nefiind determinat vreun prejudiciu.
Prin sentința nr. 301/22.04.2009 Tribunalul Vranceaa admis cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidator.
Au fost obligate fostele administratore, domiciliată în Focșani,- și, domiciliată în Focșani,-, județul V să suporte pasivul debitoarei SC SRL Focșani în sumă de 17.617 lei.
S-a reținut că pârâtele și au fost administratore ale SC SRL până la 11.01.2006, când s-au retras din societate și au cesionat părțile sociale potrivit actului adițional 5/11.01.2006.
Potrivit declarației pe proprie răspundere 7/11.01. 2006 la acea dată societatea nu avea datorii și situația financiar-contabilă din 31.12.2005 corespunde realității.
Raportul întocmit de lichidatorul judiciar MBV relevă faptul că la 31.12.2005 societatea avea datorii de 28.088 lei iar soldul în casierie era de 42.221 lei.
Lichidatorul a solicitat angajarea răspunderii pentru acel sold care nu s-a regăsit în casierie iar fostele administratore nu au dovedit că nu și-au însușit suma de bani.
Din analiza situației economice a societății rezultă că la data cesiunii societatea avea datorii și era în ență, fiind începută executarea silită.
Procesul verbal de predare-primire nu dovedește predarea efectivă a activului societății, iar pârâtele nu au dovedit existența lichidităților în cont. Executarea silită era începută, iar dacă suma de 42.221 lei s-ar fi regăsit ar fi servit la lichidarea debitelor.
Din analiza situației economice a debitoarei a rezultat că pârâtele și-au însușit lichiditățile în sumă de 42.221 lei, fiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii și, în baza art. 138 lit. a,e din Legea nr. 85/2006, s-a admis cererea fiind obligate pârâtele să suporte pasivul în sumă de 17.617 lei.
Împotriva menționatei sentințe au declarat recurs și, criticând soluția ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Nu s-a observat că lichidatorul judiciar nu a dovedit existența lipsei în soldul casieriei și nu a avut în vedere că noi asociați italieni s-au angajat să le predea suma de 2.000 Euro reprezentând contravaloarea părților sociale, ceea ce nu ar fi făcut dacă exista soldul în discuție.
Nu s-a avut în vedere faptul că la data cesiunii părților sociale, deci la data retragerii din societate, 15.01.2007, suma datoriilor către V era de 12.665 lei, sumă integral acoperită din creanțele încasate în cursul lunii ianuarie 2006 când s-a realizat cesiunea.
Datoria către V în cuantum de 12.665 lei a fost acoperită prin creanța de încasat de la SC Conf SRL, creanță materializată în bilet la ordin cu data de încasare 25.01.2006 în sumă totală de 12.464 lei.
Această creanță încasată în contul societății falite SC SRL la data de 26.01.2006 acoperea integral datoriile societății către creditoarea DGFP
Societatea deținea, la data actului de cesiune care a avut loc, numerar în casierie ce permitea plata integrală a datoriilor SC SRL.
Societatea nu se afla în stare de ență la data cesiunii având capacitatea de a-și continua activitatea, deținând bunuri cât și lichidități.
net la data cesiunii părților sociale, 31.12.2005, era de 100.000 lei, superior datoriilor de 28.088 lei.
La finele anului 2005 societatea înregistra conform actelor contabile un profit de 3.288 lei și cifra de afaceri înregistrată de 210.256 lei, atestând o bună activitate.
Printr-un alt motiv de recurs susține că în cauză nu sunt întrunite condițiile privind angajarea răspunderii în baza art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, neexistând o faptă ilicită, un prejudiciu cauzat societății cu vinovăție și un raport de cauzalitate între faptă prejudiciu și vinovăție.
Esențial este faptul că la data cesiunii nu exista un prejudiciu, cetățenii italieni, au făcut verificări și nu ar fi acceptat plata în plus dacă exista lipsa de 42.221 lei.
De altfel, nu aveau interes să diminueze patrimoniul societății prin încălcarea dispozițiilor legale.
În cauză, în condițiile în care nu s-a probat raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul comis de recurente nu se poate reține răspunderea acestora.
În anii 2006, 2007 sub administrarea lui s-au produs pierderile care au determinat intrarea societății în faliment.
Recursul de față este nefondat.
Instanța de fond, printr-o temeinică și legală administrare și interpretare a probelor, a pronunțat în cauză o soluție corectă.
Actele contabile analizate în cauză au atestat că la data de 31.12.2005 datoriile societății debitoare erau în valoare de 28.088 lei, reprezentând anexele la salarii, reținerile la suma din salarii și care nu s-au mai virat.
La acestea se mai adaugă și alte datorii bugetare care s-au menținut în anul următor, așa cum a rezultat din bilanțurile contabile depuse la organele fiscale.
Recurentele nu pot justifica suma de 42o milioane lei rol, din anul 2005, când în realitate societatea era în incapacitate de plată cum rezultă din dosarul de executare silită nr. 4514/2005 instrumentat de organul fiscal V, prin care au fost puse sub sechestru și scoase la valorificat în repetate rânduri bunurile societății debitoare.
În tot parcursul anului 2004 au existat mai multe titluri executorii și somații de plată pentru datoriile neplătite bugetului de stat.
la sfârșitul anului 2005 societatea nu trebuia să ajungă în incapacitate de plată dacă se analizează activul final.
societății cuprinde mijloace fixe care fusese reevaluat și lichiditățile se găseau numai scriptic, fizic fusese folosite de către recurente ceea ce a determinat falimentul produs.
Recurentele nu au cauzat vreun prejudiciu bugetului de stat în mod direct prin folosirea în interes personal a sumelor de bani din societatea pe care au administrat-o, aceste sume de bani nu au putut să fie justificate tocmai pentru că au fost însușite de către recurente.
Acțiunile ilicite ale recurentelor care au sustras diversele sume de bani sus menționate pe care le-au folosit în interes personal și care au determinat falimentul societății administrate de către acestea au condus la intrarea în incapacitate de plată a debitoarei și la intrarea societății în lichidare.
În conținutul raportului întocmit de administratorul judiciar în conformitate cu art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 au fost corect identificate persoanele cărora le este imputabilă starea de ență - respectiv recurentele cate au fost obligate în solidar la plata pasivului societății debitoare și pentru faptele comise și care se încadrează în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Actele contabile analizate atestă fără dubiu că recurentele au folosit sumele de bani ale societății, la plata cărora au fost obligate, în interesul lor personal, ceea ce a condus în mod vădit la încetarea de plăți a societății debitoare, situație care confirmă fără dubiu utilizarea de lichidități din casieria societății debitoare în scopuri personale, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Faptul că asociați italieni au verificat contabilitatea societății și au plătit acțiunile recurentei nu conduce la o altă concluzie întrucât realitatea acestor susțineri nu este probată în cauză și nu schimbă cu nimic situația de fapt corect și complet reținută de către instanța de fond.
Angajarea răspunderii pentru soldul de 42.221 lei solicitată de lichidator este corespunzătoare pentru faptul că recurentele nu au dovedit că banii lipsă administrați de acestea nu au fost însușiți.
Plata de 2000 Euro reprezentând contravaloarea părților sociale cesionate, chiar dacă ar fi reală, nu probează absența prejudiciului produs prin activitatea culpabilă a recurentelor.
Rezultă că motivele de recurs invocate în cauză sunt infirmate prin conținutul probelor administrate urmând ca în conformitate cu art. 312.pr.civ. recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtele, domiciliată în Focșani,-, județul V și de, cu domiciliul în Focșani,-,. 2, județul V, împotriva sentinței comerciale nr. 301/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 iunie 2009.
Pt. Președinte, Cf. art. 261 pr.civ. VICEPREȘEDINTE, | Pt. Judecător, Cf. art. 261 pr.civ. VICEPREȘEDINTE, | Pt. Judecător, Cf. art. 261 pr.civ. VICEPREȘEDINTE, |
Grefier, |
ST//2 ex/13.08.2009
Fond:
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Valentina Vrabie, Sarmisegetuza Tulbure
