Spete procedura insolventei. Decizia 406/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928

DOSAR Nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 406

Ședința publică din 6 mai 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz

JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu

JUDECĂTOR: - -

GREFIER: -

S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 155/JS din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentantă prin lichidator judiciar Reșița.

La apelul nominal nu se prezintă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care văzând că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 155/JS din 14 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S, în temeiul art. 129 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, a aprobat Raportul final de lichidare nr. 982 din data de 28 noiembrie 2007, întocmit de către lichidatorul judiciar Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei.

În temeiul art.132 alin. (2) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, și radierea acesteia din registrul comerțului al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, înregistrată sub nr. J/-.

În temeiul art.136 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței a dispus descărcarea lichidatorului Reșița, înregistrat în registrul societăților profesionale al sub nr. 0238/2006, de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, față de debitoarea și averea sa, de creditori și asociații debitoarei.

În temeiul art.135 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței a dispus notificarea sentinței debitoarei, lichidatorului-judiciar Reșița, creditorilor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, și BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE A - Generale - Sucursala C-S, și, precum și cu OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului cu privire la închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare, și, totodată, publicarea prezentei sentințe comerciale în Buletinul procedurilor de insolvență.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, debitoarea, nu mai desfășoară nici un fel de activitate comercială, neexistând nici o posibilitate de redresare financiară a acesteia în cadrul procedurii de reorganizare judiciară prin continuarea activității comerciale sau a lichidării unor bunuri din averea sa, prin încheierea nr.481/JS din data de 03 decembrie 2001 pronunțată în dosarul nr.1866/COM/2001, al Tribunalului C-S, de către judecătorul-sindic s- dispus începerea procedurii falimentului, în conformitate cu prevederile Legii nr.64/1995, republicată, iar pentru administrarea procedurii falimentului a fost desemnat în calitate de lichidator-judiciar practicianul în reorganizare judiciară și lichidare EXPERT Reșița, care a avut calitatea de administrator judiciar.

Prin încheierea nr.233/JS din data de 12 iulie 2004 pronunțată în dosarul nr.1866/COM/2001 al Tribunalului C-S, de către judecătorul sindic s-a luat act de încetarea calității de lichidator judiciar în realizarea procedurii falimentului a debitoarei a practicianului în reorganizare judiciară și lichidare EXPERT Reșița și în locul său a fost desemnat în calitate de lichidator-judiciar practicianul în reorganizare judiciară și lichidare Reșița.

S-a menționat că întrucât procedura falimentului împotriva debitoarei, nu a fost închisă până la data de 21 iulie 2006, când a fost abrogată Legea nr.64/1995, republicată, procedura falimentului împotriva debitoarei a continuat să se desfășoare în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006, privind procedura insolvenței.

Având în vedere intrarea în vigoare a nr.OUG86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, prin încheierea nr.161/JS din data de 23 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr.1866/COM/2001 al Tribunalului C-S, de către judecătorul sindic s-a luat act de încetarea calității de lichidator judiciar în derularea procedurii falimentului a debitoarei a practicianului în reorganizare-judiciară și lichidare SRL Reșița și în locul său a fost desemnat în calitate de lichidator-judiciar practicianul în insolvență Reșița.

De către lichidatorul judiciar, prin Raportul final nr. 982/28.11.2007 s-a arătat că s-a formulat acțiune în răspundere patrimonială a administratorului, care a fost respinsă prin sentința comercială nr.860/JS din data de 24 mai 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1330/R/COM din data de 08 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Comercială în dosarul nr-.

S-a constatat că împotriva raportului final care a fost întocmit de către lichidatorul judiciar prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială, nu s-au formulat obiecțiuni de către creditorii care au fost înscriși la masa credală a debitoarei.

Având în vedere cele reținute prin hotărârea recurată, s-a aprobat Raportul final nr.982 din data de 28 noiembrie 2007 întocmit de către lichidatorul-judiciar prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială, cu o singură observație priviind temeiul juridic al închiderii procedurii insolvenței, care în ceea ce o privește pe debitoarea societate comercială este art.132 alin.(2) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, și nu art.131 din aceiași lege, invocat prin raportul final.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, solicitând instanței casarea sentinței recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare și pe cale de consecință continuarea procedurii insolvenței falitei cu notificarea Autorității în vederea depunerii declarației de creanță.

Se arată de către recurentă că potrivit nr.OUG 95/2003 privind preluarea de către a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Caselor de Asigurări de Sănătate. S-a arătat că potrivit art. 2 din același act normativ, a încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate C-S, Protocolul nr. 31/03.03.2004, având ca obiect transferul creanțelor bugetare existente în evidențele contabile ale acesteia (inclusiv creanța față de ).

Titlurile de creanță aferente creanței bugetare preluate potrivit art. 6 alin. 2 din nr.OUG 95/2003, constituie titluri executorii.

Conform prevederilor art. 2 alin. 2 din nr.OUG 95/2003 modificată prin Legea de aprobare nr. 557/18.12.2003, creanța instituției sale are valoarea nominală de 1.110,89 lei, care reprezintă 338,71 USD, la cursul de 3.2798 RON la data preluării, ce trebuie plătită conform ordinii de prioritate prevăzută de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.

S-a susținut de către recurentă că potrivit art. 85 Cod procedură civilă "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților" ceea ce în cauza de față nu s-a întâmplat, către nefiind comunicat nici un act de procedură, fiind încălcat în mod flagrant principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare. a fost lipsită de posibilitatea formulării oricăror cereri sau apărări în cauză, întreaga procedură desfășurându-se fără a fi înștiințat în nici un fel de stadiul procedurii, de desfășurarea efectivă a procedurii insolvenței, de eventualele distribuiri efectuate în cauză, sau orice alte acțiuni ale celorlalți creditori înscriși la masa credală.

S-a motivat că judecarea oricărei cauze trebuie să fie făcută potrivit acelorași regulii procesuale pentru toți participanții în cauza dedusă judecății și aceleași drepturi procesuale trebuie acordate tuturor părților. O justiție imparțială implică desfășurarea ședințelor de judecată în prezența părților, secretul dezbaterilor fiind contrar spiritului unei justiții democratice.

De asemenea, recurenta a susținut și încălcarea principiului contradictorialității dezbaterilor în legătură cu, cu mențiunea că nu a fost acordată posibilitatea față de instituția sa de a discuta și eventual combate orice element de fapt sau de drept al procesului suspus atenției instanței de fond. Dreptul la apărare include în conținutul său posibilitatea părților de a lua cunoștință de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții de procedură, de a exercita căile legale de atac, etc. Principiul dreptului la apărare depășește interesul părților, fiind o condiție esențială în atingerea scopului final al oricărei judecăți, respectiv descoperirea adevărului.

S-a specificat că în cauză, lichidatorul judiciar nu a verificat decât superficial activitatea debitoarei și în ceea ce privește creanța deținută de autoritate, creanță de natură bugetară, înscrisă de și preluată de instituția sa prin Protocolul menționat, creanța putând fi identificată din evidența contabilă a societății.

S-a apreciat că Statul român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului" - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.

S-a menționat de către recurentă că nefiind notificată, nu a putut participa la procedura insolvenței debitoarei, instituția sa fiind lipsită de posibilitatea recuperării creanței în această procedură.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 alin. 5 și art. 3041Cod procedură civilă precum și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Examinând recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 3041Cod procedură civilă cât și în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:

În mod legal prima instanță - judecător sindic a dispus în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea cât și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.

Se reține că prin Raportul final nr. 982/28.11.2007 întocmit de către lichidatorul judiciar Reșița s-a menționat că din valorificarea bunurilor societății debitoare s-au obținut sume ce vor fi distribuite conform Planului de distribuire între creditorii care s-au înscris la masa credală a debitoarei societate comercială.

Este nefondată critica recurentei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B în sensul că nefiind notificată, instituția sa nu a putut participa la procedura insolvenței debitoarei fiind lipsită de posibilitatea recuperării în procedură a creanței de 1.110, 90 lei ce reprezintă 338,70 USD.

Instanța reține că într-adevăr potrivit nr.OUG 95/2003, privind preluarea de către a unor creanțe bugetare, în vederea încasării și virării doar la Fondul Național Unic de Asigurării Sociale de Sănătate, B s-a subrogat toate drepturile și obligațiile procesuale ale Caselor de Asigurări de Sănătate.

Se reține că prin adresa nr. 1042/07.09.2001 de la fila 27 dosar fond, Casa Județeană de Asigurări Sociale de Sănătate C-S a fost notificată în vederea depunerii declarației de creanță, însă această instituție neformulând declarație în acest sens.

Se constată de către instanță că în dosarul privind procedura insolvenței declanșată împotriva debitoarei, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B nu a avut calitatea de creditoare, nefiind astfel îndreptățită să participe la procedură în conformitate cu dispozițiile art. 61 și 64 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.

În ceea ce privește critica privind incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, se reține că este neîntemeiată întrucât prin sentința civilă nr. 860/JS/24.05.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de Reșița în calitate de lichidator judiciar împotriva pârâtului pentru atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia.

Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1330/COM/08.11.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- prin respingerea recursului declarat de lichidatorul judiciar Reșița.

Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței civile nr. 155/JS din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței civile nr. 155/JS din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 mai 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red. /06.06.2008

Dact. /10.06.2008 -2 ex.

Primă instanță - Tribunalul C-

Judecător -

Președinte:Csaba Bela Nasz
Judecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete procedura insolventei. Decizia 406/2008. Curtea de Apel Timisoara