Spete procedura insolventei. Decizia 410/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 410/
Ședința publică de la 23 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Zaharia dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către creditoarea SC LEASING SA B ( FOSTĂ ROMANIA, cu sediul ales la Cabinetul de Avocatură " & ASOCIAȚII" având sediul profesional în B,-, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr. 1207/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL și ORC TRIBUNALUL GALAȚI, având ca obiect procedura insolvenței - 85/2006.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 mai 2008, consemnate fiind în încheierea de ședință din aceeași dată când, instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 22 mai 2008, apoi la 23 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-la Tribunalul Galați creditoarea SC Leasing SA Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței a debitoarei SC SRL
În motivarea acțiunii creditoarea a învederat instanței următoarea situație de fapt:
Părțile au încheiat în data de 07.04.2005 contractul de leasing financiar nr. -. Obiectul acestuia îl reprezintă autovehiculul marca Iveco, descris în anexa nr. 2 la contract și în protocolul de acceptare a autovehiculului.
Așa cum rezultă din secțiunea valoarea totală a contractului de leasing și anexa 1 contractului de leasing - programul plăților, părțile au agreat valoarea contractului de leasing exprimată în euro precum și întinderea și scadența ratelor de leasing datorate pentru uzul bunului predat în regim de leasing.
Astfel, creditorul în baza contractului a emis mai multe facturi, a căror valoarea neachitată până la data formulării prezentei cereri este de 26.760 de euro, din care 16.169 de euro reprezintă restanțe la ratele de leasing, la RCA și la ratele de asigurare, la care se adaugă taxa de reziliere a contractului de 10.591 de euro(8.900 euro plus TVA în valoare de 1.691 de euro), reprezentând 10% din valoarea de bază - a contractului conform secțiunii 9 - reposesia - punctul 9.8. Rezultă astfel, că în baza contractului de leasing încheiat de părți există un debit de 26.760 de euro.
Precizează că valoarea ratelor de leasing au fost stabilite de părți în contract, în euro și din rațiuni contabile finanțatorul a emis facturile în lei.
Debitorul, încă de la emiterea primelor facturi de către SC România și-a demonstrat reaua credință întârziind plata acestora, neachitându-le, și din această cauză, la o dată ulterioară, creditorul a fost nevoit să rezilieze contractul mai sus menționat.
Obligația predării autovehiculului ce a fost dat debitoarei în regim de leasing și care este proprietatea creditoarei, s-a realizat la data de 05.07.2006, rămânând a îndeplini și obligația plății ratelor restante aferente utilizării bunului până în momentul intervenirii rezilierii.
Conform dispozițiilor legale în materia leasing - ului (OG 51/1997, rep.) utilizatorul are următoarele obligații:
- art.10 lit. d) din OG 51/1997 "să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări impozite, taxe - în cuantumul și la termenele menționate în contract;
- art.10 lit. f) din OG 51/1997 "utilizatorul își asumă pentru întreaga perioadă contractului de leasing, în lipsa unei stipulații contrare, totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite și continuarea plăților cu titlu de de leasing până la achitarea integrală valorii contractului de leasing".
- art.10 lit. j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing".
art.15 din OG 51/1997 "Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/ utilizatorul nu execută obligația de plată integrală ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul
și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing".
Debitorul se află într- situație de insolvență comercială vădită, care nu- poate permite normala continuare activității, cu suportarea costurilor curente și stingerea deopotrivă debitelor de asemenea proporții.
În susținerea cererii creditoarea s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă debitoarea a solicitat respingerea acțiunii pentru
următoarele motive:
Cuantumul creanței nu a fost dovedit de creditoare, este contestat de societatea debitoare pentru că nu este conform cu realitatea, are la bază înregistrări contabile eronate, iar facturile fiscale emise nu au fost acceptate la plată de SC SRL.
Între cele două societăți comerciale au fost încheiate trei contracte de leasing financiar, respectiv contractul nr. - pentru un cap semiremorcă cu nr. de înmatriculare B-33-, contractul nr. - pentru o semiremorcă cu nr. de înmatriculare B-38- și contractul nr. - pentru un IVECO eurotraker.
Urmare încheierii acestor contracte SC SRL G era identificat în contabilitatea creditoarei cu un cod client respectiv 0289. În momentul în care SC SRL emitea un bilet la ordin sau un ordin de plată cu care urma să se efectueze o plată se trecea factura fiscală și contractul de leasing pentru care se făcea plata. Creditoarea nu a luat în considerare cele scrise iar plata pe care o făceau pentru un contract era înregistrată pe cod client și trecută în mod eronat ca fiind plata pentru un alt contract. De exemplu cu nr. 2/17.01.2006 s-a achitat suma de 9.400 de lei pentru contractul -, iar pe fișa analitică a contractului nu apare nici o sumă achitată pe data de 17.01.2006, ceea ce înseamnă că această sumă a fost facturată în mod eronat pentru un alt contract, iar la contractul nr. -4CO1 au fost calculate penalități pentru neplata la termen. Cu P: nr. 25/11.04.2006 a fost achitată suma de 8.000 de lei pentru același contract dar din nou suma apare înregistrată eronat în contabilitatea creditoarei.
Un alt motiv pentru care nu poate accepta la plată aceste facturi este data scadentă înscrisă pe ele, de exemplu factura fiscală nr. -, emisă la data de 31.05.2006 este scadentă la data de 01.06.2006, chiar înainte de a ajunge la client, deoarece facturile s-au trimis prin poștă. Factura fiscală nr. - emisă la data de 06.07.2006 este scadentă la data de 03.07.2006, iar factura fiscală nr. - emisă la data de 12.04.2006 este scadentă la data de 10.04.2006, paradoxal chiar înainte de a fi emisă.
În dovedirea acțiunii sale creditoarea a anexat un număr de șase facturi fiscale care ar trebui să reprezinte tocmai creanța pe care afirmă că o datorează debitoarea. În mod surprinzător, însumate aceste facturi nu coincid cu creanța în valoare de 26.760 de euro. Ca dovadă a modului eronat în care sunt înregistrate plățile sunt tocmai facturile anexate cererii introductive, care ar fi trebuit să dovedească creanța datorată, nu să o infirme. Facturile fiscale nr. -, -, - și - au fost achitate la data de 19.06.2006, factura fiscală nr. - nu apare înregistrată în contabilitatea debitoarei dar nu este înregistrată nici în contabilitatea creditoarei, deși a fost emisă de ei, iar
Datorită unor neînțelegeri s-a hotărât să se rezilieze unul dintre contractele
încheiate, respectiv contractul nr. -. La data de 13.06.2006 s-a predat mașina și s-a încheiat procesul verbal de predare - primire. Urmare acestui fapt, creditoarea a emis o fișă a clientului cu plățile alocate contractului nr. -, conform căreia la data de 26.06.2006 creditoarea a emis facturi fiscale către debitoare a căror valoare se ridică la suma de 147.113,33 de lei iar debitoarea le-a achitat în totalitate.
Din moment ce mașina a fost predată iar toate plățile au fost făcute la zi nu înțelege debitoarea pentru ce s-au mai emis facturile fiscale în litigiu.
În susținerea întâmpinării debitoarea s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Tribunalul Galați prin sentința nr. 1206/7.11.2007, a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței ca nefondată, cererea urmând a fi lipsită de orice efect de la înregistrarea ei.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
. făcute în contabilitatea creditoarei sunt eronate, iar facturile
fiscale emise de aceasta nu au fost acceptate la plată de debitoare. Între părți s-au încheiat mai multe contracte de leasing, plățile făcute de debitoare în contul unor contracte fiind considerate, în mod eronat, ca stingând obligații din alte contracte, nerespectându-se imputația plății făcută de utilizator.
Facturile emise de creditoare aveau scadența înscrisă fie anterior emiterii, fie anterioară ajungerii acestora în posesia debitoarei, întrucât erau expediate prin intermediul serviciilor poștale.
A mai reținut judecătorul sindic că, la data de 13.06.2006, părțile au reziliat contractul nr. - iar autovehiculul a fost predat de către utilizator, fiind încheiat, în acest sens, un proces-verbal de cele două părți. Facturile emise de creditoare însumau până la data de 26.06.2006, 147.113,33 lei, sumă pretins achitată de debitoare.
În aceste condiții, judecătorul sindic a reținut că SC Leasing SA nu are o creanță certă, în sensul dispozițiilor art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea SC Leasing SA, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
În mod greșit a reținut judecătorul sindic că nu are o creanță certă, de vreme ce îndeplinea condițiile prevăzute de art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, era constatată prin contractul de leasing nr. 05040AC01, ce reprezintă titlu executoriu (art. 8 din OG 51/1997) și prin facturile fiscale depuse la dosar.
Cât privește exigibilitatea creanței, a arătat că anexa 1 la contractul de leasing detaliază scadența și cuantumul fiecărei rate de leasing și fiecărei rate de asigurare.
Ca atare, în mod greșit a considerat judecătorul sindic apărările debitoarei, referitoare la scadența facturilor, anterioară emiterii sau comunicării, ca având relevanță asupra caracterului cert și exigibil al creanței. Aceasta întrucât termenul de plată a ratelor de leasing și a ratelor de asigurare rezultă din contractul de leasing.
Mai mult, judecătorul sindic a ignorat adresa debitoarei de recunoaștere a debitului, transmisă reprezentantului creditoarei la data de 27.06.2007 (după primirea de către debitoare a cererii de deschidere a procedurii).
Cât privește apărările debitoarei, referitoare la alte contracte de leasing, acestea trebuiau înlăturate, întrucât nu fac obiectul cauzei de față.
Referitor la starea de insolvență a debitoarei, a solicitat a se constata că debitoarea nu a formulat contestație în condițiile art. 33 alin. 2 din Legea 85/2006.
Astfel, debitoarea nu a înlăturat prezumția de insolvență, decurgând din neplata creanței în termen de 30 de zile de la scadență; prin înscrisuri din care să rezulte plăți considerabile către diverși creditori sau acte din care să rezulte existența lichidităților.
În dovedirea recursului s-a folosit de proba cu înscrisuri: respectiv, copia adresei prin care debitoarea recunoaște existența debitului ( fila 7).
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contrar celor reținute prin sentința recurată, creanța pretinsă de creditoare este certă, lichidă și exigibilă, întrunind condițiile prevăzute de dispozițiile art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
Creanța pretinsă este constatată prin contractul de leasing financiar nr. - din 7.04.2005, ce constituie titlu executoriu potrivit art. 8 din OG 51/1997 republicată, precum și prin 5 (cinci) facturi fiscale, fiind în cuantum total de 16032 Euro.
Deși debitoarea SC SRL Gaf ormulat apărări sub aspectul caracterului cert și lichid al creanței; nu a probat că suma pretinsă de creditoare nu ar îndeplini aceste cerințe.
Astfel, sub un prim aspect, a susținut că facturile nu sunt acceptate la plată.
Însă, în condițiile art. 46 alin. 1 Cod comercial obligațiile comerciale se probează cu facturi acceptate, numai în condițiile inexistenței unui contract. Or, în speță, creanța este constatată printr-un contract așa cum corect se arată prin motivele de recurs, iar cuantumul fiecărei obligații ( rata de leasing, penalități pentru întârzierea plății, costurile asigurării bunului etc.) sunt expres stipulate în convenție.
De asemenea, debitoarea s-a mai apărat, susținând că a avut încheiate cu creditoarea un număr de 3 (trei) contracte de leasing iar sumele plătite nu au fost imputate potrivit indicației debitorului din ordinul de plată. O asemenea susținere este contrară convenției încheiate de părți, întrucât, prin art. 5.3 s-a stipulat faptul că, în cazul în care utilizatorul are mai multe contracte de leasing încheiate cu finanțatorul, acesta din urmă își rezervă dreptul de a aloca plățile la oricare din contractele în vigoare.
Totodată, debitoarea susține că sumele pretinse nu sunt certe, lichide și exigibile, întrucât anumite facturi au înscrisă data scadenței anterior emiterii sau datei comunicării acestora către debitor sau datorită faptului că s-ar fi întocmit, în mod greșit, mai multe facturi. Toate aceste susțineri sunt însă exemplificate prin depunerea unor alte facturi decât cele care constată creanța pretinsă prin cererea introductivă, astfel că apărările sunt străine de obiectul cererii. Faptul că pe parcursul derulării raporturilor contractuale dintre părți au existat mai multe inadvertențe nu sunt de natură să justifice aprecierea că creanța pretinsă nu este certă și lichidă.
Concret, legea cere ca o creanță să nu fie contestată din punct de vedere juridic și să rezulte din însuși actul de creanță. De asemenea, lichiditatea creanței presupune ca aceasta să nu fie contestată sub raportul cuantumului ei.
Or, debitoarea nu contestă creanța sub aceste aspecte, ci exemplifică greutățile întâmpinate pe parcursul derulării contractului de leasing, pe de o parte, iar pe de altă parte susține că a plătit întreaga sumă datorată, fără a face nici o dovadă în acest sens.
Nu în ultimul rând, cum corect s-a susținut prin motivele de recurs, debitoarea a recunoscut, după introducerea cererii de deschidere a procedurii întreaga creanță (fila 7 dosar recurs).
Față de cele sus arătate constată întemeiat motivul de recurs, referitor la greșita aplicare a normelor legale incidente speței (art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, raportat la art. 379 Cod procedură civilă), fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Hotărârea recurată nu este însă motivată sub aspectul existenței sau nu a stării de insolvență a patrimoniului debitoarei.
Astfel, judecătorul sindic s-a mărginit să afirme că debitoarea nu se află în insolvență, fără a arăta temeiurile de fapt și probele pe care se întemeiază.
Din coroborarea art. 31 alin. 1 și art. 3 pct. 1 lit. din Legea 85/2006, rezultă că legiuitorul a instituit o prezumție de insolvență, în cazul în care debitorul nu a plătit datoria sa în termen de 30 de zile de la scadență. Fiind o prezumție relativă, debitorul poate face proba contrară.
Însă, în condițiile în care judecătorul sindic nu a efectuat o minimă analiză a înscrisurilor depuse (ordine de plată, extrase de cont, balanțe de verificare lunară), spre a concluziona în sensul existenței sau inexistenței stării de insolvență, practic a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Așa fiind, potrivit art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă va admite recursul și va casa sentința recurată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către creditoarea SC LEASING SA B, ( FOSTĂ ROMANIA, cu sediul ales la Cabinetul de Avocatură " & ASOCIAȚII" având sediul profesional în B,-, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr. 1207/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL și ORC TRIBUNALUL GALAȚI, și în consecință:
Casează sentința recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2008.
Președinte, dr. - - | Judecător, - - | Judecător, dr. - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno:
3 ex./27 iunie 2008
Fond:
Președinte:Sarmisegetuza TulbureJudecători:Sarmisegetuza Tulbure, Valentina Vrabie, Alexandrina Zaharia
