Spete procedura insolventei. Decizia 427/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.427/C/2008-
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
JUDECĂTOR 3: Toros Vig
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor comerciale declarate de recurentele creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O str. - nr. 2 B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B cu sediul în B--11 în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL nr.2. județul B, J -, CUI - prin lichidator VEST audit O-, intimata creditoare SC SRL cu sediul în O,parcul nr.7 și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor cu sediul în O str. - nr.11, împotriva Sentinței nr.276 din 02.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr.7634/RL/111/2006, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin sentința nr.276/02.04.2008 Tribunalul Bihora respins obiecțiunile la Raportul final formulate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC. SRL, radierea debitorului din registrul comerțului, a descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
A dispus notificarea sentinței debitorului,creditorilor, administratorului special, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență și a încuviințat plata onorariului lichidatorului judiciar VEST AUDIT O pentru suma de 2.960 RON +
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că prin Raportul cu privire la cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei, după data de 31 decembrie 2005 debitoarea a achiziționat aparate și instalații în val. de 13.400 lei, bunuri care au fost valorificate pentru suma de 1.060 lei.
Conform tabelului definitiv al creanțelor, creditoarea deține o creanță față de debitoare pentru suma de 15.806 RON iar față de valoarea bunurilor respectiv 1060 RON care au fost valorificate văzând considerentele sentinței nr.67/F/2007 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei conform cărora bunurile anterior deschiderii procedurii respectiv la data de 25 februarie 2004 au fost predate creditoarei SC. SRL în cauză nu este vorba despre anularea unei tranzacții efectuată de către administrator, deoarece bunurile au fost predate în contul creanței obținute în baza Titlului executor respectiv sentința comercială nr. 1045/COM/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, au declarat recurs creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
1. Recurenta B solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea admiterii obiecțiunilor sale și continuarea procedurii de lichidare a debitoarei, până la recuperarea tuturor datoriilor acesteia.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.5 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Consideră greșită soluția judecătorului sindic de respingere a obiecțiunilor recurentei împotriva raportului final și închiderea procedurii de lichidare a debitoarei, în condițiile în care lichidatorul nu a identificat cauze pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare. Astfel, acesta nu a aplicat în mod corect dispozițiile art.130 și următoarele din Legea insolvenței, neachitându-se de datoria sa de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului debitoarei în vederea achitării creanțelor.
creditorul că debitoarea a fost administrată cu rea credință sau neglijență ceea ce conduce la concluzia vinovăției foștilor administratori, pe care lichidatorul trebuia să-i cheme în judecată într-o acțiune în antrenarea răspunderii lor materiale.
Se susține că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății vinovate pentru neplata contribuției la CAS, instituție de la care recurenta a preluat creanța.
Prin neachitarea diferenței către S Statul Român a suferit în prejudiciu care se impune a fi recuperat ca urmare a continuării procedurii de lichidare.
2. Recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B solicită și ea casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecința continuării procedurii de lichidare a debitoarei SC SRL.
Recursul este motivat în drept pe art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Se arată că lichidatorul judiciar în raportul său privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență, a menționat că debitoarea a dispus de bunuri care au fost valorificate de fostul administrator pentru suma de 1060 lei, fără a indica modul și data când a avut loc această valorificare.
Pe de altă parte, mai susține că există contradicție la modul de valorificare a bunurilor debitoarei, între sentința de deschidere a procedurii și raportul lichidatorului.
În atare situație, în mod eronat se susține de către judecătorul sindic că debitoarea nu mai deține bunuri în patrimoniu, contrar afirmațiilor fostului administrator făcute la termenul din 17.01.2007.
Cum valorificarea bunurilor în valoare de 1060 lei s-a făcut după deschiderea procedurii prin predarea lor creditorului introductiv, apreciază că sunt incidente prevederile art.138 lit. b și e din Legea nr.85/2006.
Față de cele menționate, consideră că se impune clarificarea aspectelor privind valorificarea bunurilor debitoarei, precum și introducerea unei acțiuni în atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare în cauză.
1. Cu privire la recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În mod eronat susține recurenta că ar fi formulat obiecțiuni împotriva Raportului final al lichidatorului aflat la fila 153 bis din dosarul primei instanțe, câtă vreme din actele de la dosar nu rezultă că recurenta ar fi atacat acest raport final, fiind astfel în eroare cu privire la poziția sa în acest dosar.
Obiecțiuni la Raportul final a făcut doar recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Se constată că această recurentă își motivează recursul cu raportare la dispozițiile art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, motiv de casare a hotărârii atunci când instanța încalcă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, dar din considerentele căii de atac rezultă că hotărârea este criticată pentru nelegalitatea sa. De altfel, recurenta nici nu indică ce forme de procedură afectate de o eventuală nulitate au fost încălcate.
În atare situație, instanța va analiza recursul prin prisma motivelor invocate și nu a încadrării eronate în drept a căii de atac.
În ce privește susținerile privind necesitatea antrenării răspunderii patrimoniale în temeiul art.138 din Legea insolvenței, se va reține că o astfel de acțiune nu poate fi promovată doar pe baza unor presupuneri privind administrarea cu rea credință și neglijență a societății debitoare ci a unor probe certe din care să rezulte aspectele invocate; ori, așa cum rezultă din raportul lichidatorului, cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență au fost practicarea unor prețuri de livrare sub nivelul costurilor de producție precum și nivelul scăzut al cifrei de afaceri. În atare situație, lichidatorul a apreciat că din datele și documentele pe care le deține, nu rezultă existența unor fapte în vederea antrenării răspunderii în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea insolvenței.
Pe de altă parte, se constată că nici un text de lege nu obligă lichidatorul să menționeze în mod expres persoanele vinovate de neplata contribuției la CAS, societate în a căror drepturi s-a subrogat recurenta, deoarece în cadrul procedurii colegiale sub acest aspect, aceasta are același drepturi ca și oricare alt creditor.
Cum potrivit constatărilor lichidatorului disponibilitățile bănești și respectiv lipsa de bunuri societății nu pot acoperi cheltuielile administrative și cum continuarea procedurii în condițiile date nu ar conduce la un rezultat pozitiv ci la cheltuieli inutile, în mod corect judecătorul sindic a procedat prin sentința atacată la închiderea procedurii de insolvență, în ce privește pe debitoarea SC SRL.
2. Cu privire la recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B se va reține că și acesta este nefondat, urmând a fi respins.
Așa cum rezultă din Raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență, bunurile societății de care se face vorbire în sentința de deschidere a procedurii au fost valorificate pentru suma de 1060 lei, astfel că nu există nici o contradicție cu privire la modalitatea de valorificare a acestora.
În ce privește susținerile recurentei vizând aplicarea prevederilor art.138 din Legea insolvenței, se constată că acestea sunt nefondate în condițiile în care în urma analizării cauzelor ce au dus la starea de insolvență a debitoarei, lichidatorul nu a sesizat existența unor fapte prevăzute de acest text de lege. Mai mult, în condițiile în care lichidatorul nu a sesizat sub acest aspect judecătorul sindic, calitate procesuală activă într-o astfel de acțiune o are doar Comitetul Creditorilor, pe care recurenta putea să-l sesizeze în cazul în care considera necesar.
În ce privește acțiunea în anularea tranzacției prin care au fost valorificate bunurile debitoarei, în răspunsul său la obiecțiunile acestei recurente, lichidatorul arată că o astfel de acțiune ar depăși valoarea bunurilor ce s-ar putea recupera, fără relevanță față de creanțele acumulate.
În atare situație, se constată că în mod corect judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de recurentă și a dispus închiderea procedurii insolvenței, deoarece continuarea acesteia în condițiile date nu ar fi condus spre acoperirea creanțelor ci doar la cheltuieli nejustificate.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, pe bata prevederilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O str. -, nr. 2 B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B cu sediul în B--11 în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL nr.2. județul B prin lichidator VEST AUDIT O-, intimata creditoare SC SRL cu sediul în O,parcul nr.7 și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor cu sediul în O str. - nr.11, împotriva Sentinței nr.276 din 02.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.11. 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - -
Red.dec.
Jud. fond
Tehn.red./2 ex.
03.12.2008
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Rițiu Roxana, Toros Vig
