Spete procedura insolventei. Decizia 474/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.474/COM
Ședințapublică de la 09 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursurilor comerciale formulate de recurenții pârâți și, cu domiciliul în C,-, -.C,.43, județul C împotriva sentinței civile nr.217/COM din 28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC CO SRL, cu sediul în C,-, -.C,.P,.43, județul C prin lichidator judiciar, C,-, județul C și intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 02.06.2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.06.2008.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr. 217/com/28.01.2008 a Tribunalului Constanțas -a admis cererea lichidatorului judiciar al debitoarei SC CO SRL și s-a dispus ca suma de 37 521,51 lei să fie suportată de pârâta iar suma de 10.000 lei de către pârâtul, în calitate de administratori la SC CO SRL, sumele obținute prin executarea silită urmând să intre în averea debitoarei și să fie destinate plății datoriilor acesteia.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut de către judecătorul sindic faptul că a fost investit cu cererea lichidatorului judiciar, prin care acesta a solicitat să fie antrenată răspunderea pârâților și, pentru faptele prevăzute de art. 138, alin.1, lit.a, c, d din Legea nr. 85/2006.
În fapt, a arătat lichidatorul judiciar că pârâții și sunt vinovați de fapte care intră sub incidența art. 138 alin. 1 lit. a,c,d din Legea 85/2006.
Astfel, conform dispozițiilor de plată din data de 17.08.2002 și 31.08.2002 și 1/12.06.2002, pârâta a încasat avans dividente în valoare totală de 100.000.000 ROL, în condițiile în care potrivit situațiilor financiare pentru anii 2001 și 2002, profitul pentru anul 2001 fost de doar 3.093.000 ROL, iar pentru anul 2002 s-a înregistrat o pierdere netă a exercițiului de 277.461.000 ROL.
În opinia lichidatorului judiciar au fost încălcate prevederile art. 67 din Legea nr. 31/1990 conform cărora "Nu se vor putea distribui dividende decât din profiluri determinate potrivit legii.
Tot astfel, acțiunea de distribuire dividende sub forma încasării sau a plății îmbracă și elementele constitutive ale infracțiunii reglementate de art. 272 pct. 5 din Legea societăților comerciale.
Prevederile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 sunt aplicabile în egală măsură și directorului economic al societății falite, care a folosit fondurile societății debitoare în folosul altei persoane juridice al cărei control îl deținea.
Astfel, acesta a semnat ordinul de plată nr. 29/11.06.2002 pentru suma de 100.000.000 ROL către SC Business SRL, societate la care figurează ca asociat unic și administrator statutar, prin ordinele de plată nr. 8/12.06.2002 și nr. 9/24.06.2002, o parte a acestei sume, respectiv 66.900.000 ROL, fiind restituită cu titlu de avans necuvenit.
Totodată, au fost înregistrate în contabilitatea societății falite cheltuieli care nu aparțineau societății, ci unor angajați ai acesteia și directorului economic, fondurile societății fiind folosite pentru achitarea unor debite care nu îi aparțineau (factura nr. -/2002 calitate de cumpărător furnizor - SC - Data C), factura nr. -/19.03.2003 și -/23.04.2003 cumpărător - furnizor SC SRL).
În sarcina acelorași pârâți, practicianul în reorganizarea reținut și existența faptei reglementate de art. 138 lit. c, apreciindu-se astfel că aceștia au continuat desfășurarea unor activități comerciale care ducea în mod vădit la incapacitatea de plată societatea înregistrând pierderi în fiecare an financiar începând cu anul 2002, totalul pierderilor înregistrate de societate ajungând la 52.331 lei RON.
De asemenea, nu a fost respectată legea contabilității, aceștia având obligația să efectueze conform art. 7 din Legea nr. 82/1991 inventarierea patrimoniului societății cel puțin o dată pe an, să întocmească, conform art. 20 din lege, registrele de contabilitate obligatorii. Ori, în cauză, nu a fost realizată inventarierea patrimoniului pentru anul 2005, iar pentru anii 2002 - 2004, nu au fost întocmite listele de inventariere în baza cărora s-a completat registrul inventar.
Pârâții și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinare solicitând respingerea cererii ca nefondată.
Pârâtul a contestat că a folosit fondurile societății în interesul altei persoane juridice, întrucât, deși a fost virată suma de 100 mil. lei către o terță persoană juridică pentru achiziționarea unor mărfuri, acestea din urmă nu au fost livrate, suma a fost restituită, ori în această situație, societatea falită nu a fost prejudiciată.
Nici susținerea lichidatorului judiciar precum că au fost înregistrate în contabilitatea societății cheltuieli care nu aparțineau societății, nu subzistă, atât timp cât se afirmă că într-adevăr, produsele au fost achiziționate de către angajați în lipsa sa de la sediul societății.
Același pârât a contestat că a încasat dividende de la societatea falită arătând că, în calitatea sa de salariat prevederea legală nu-i permitea.
Cât privește inventarierea patrimoniului a arătat că, în raport de calitatea sa de director economic, nu avea ca și obligație să procedeze la inventarierea patrimoniului, această obligație revenind administratorului statutar.
Pârâta a adăugat că într-adevăr a ridicat în cursul anului 2002 suma de 100 milioane lei, însă această sumă a fost restituită integral în cadrul aceluiași an financiar, ori în acest condiții, nu poate fi antrenată răspunderea civilă.
Judecătorul sindic a reținut caracterul fondat al acțiunii, prevederile art. 138 din Legea insolvenței fiind aplicabile în cauză.
Astfel, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 - la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele societății persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane -
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Analizând elementele constitutive ale faptei reglementate de art. 138 în raport de aliniatele sus citate, în opinia judecătorului sindic, operațiunea de încasare avans dividende de către administratorul statutar în valoare totală de 100.000.000 lei ROL conform dispozițiilor de plată din data de 17.08.2002, 31.08.2002 respectiv 1/12.06.2002 îmbracă ipoteza reglementată de lit. a) a art. 138 atât timp cât potrivit situațiilor financiare aferente anilor 2001 și 2002, profitul pentru anul 2001 fost doar de 3.093.000 lei ROL, iar pentru anul 2002 s-a înregistrat o pierdere netă a exercițiului de 277.461.000 lei ROL.
Pârâta, deși nu a contestat că a procedat la încasarea avansului cu titlu de dividende, a susținut că această sumă a fost restituită integral în cadrul aceluiași an financiar, ori în acest context nu-i poate fi antrenată răspunderea.
S-a apreciat că nu prezintă relevanță acest aspect atât timp cât potrivit art. 67 din Legea nr. 31/1990 nu se vor putea distribui dividende "decât din profituri determinate potrivit legii".
Incontestabil, potrivit aceluiași text în cazul în care nu se respectă această interdicție, asociații sunt obligați să le restituie, însă această restituire poate fi dublată și de sancțiuni penale.
În aceste condiții, faptul restituirii sumelor cu titlu de dividende nu poate constitui caz exonerator de răspundere civilă, fapta subzistând în ipoteza lit. a) a art. 138, respectiv folosirea bunurilor societății (în speță, lichidități) în folosul său propriu.
Totodată, în sarcina pârâtei administrator s-a reținut și ipoteza literei d, materializată prin inacțiunea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea.
Neefectuarea inventarierii patrimoniului pentru anii 2002 - 2004, conform normelor din materie întrunește elementele constitutive ale faptei reglementată de art. 138 lit. d din Legea 85/2006.
Deși se susține de către aceasta că nu a încălcat legea contabilității în maniera mai sus descrisă, această susținere nu are fundament probator, având caracter formal.
S-au depus într-adevăr, în contradovadă copii de pe registrele de casă însă numai aferent anului 2002, aspect incomplet atât timp cât înregistrările în contabilitate trebuie să aibă un caracter de continuitate.
Ori, prin faptele de mai sus, pârâta în calitate de administrator statutar a determinat prejudicierea creditorilor săi, prin imposibilitatea acestora de a-și recupera creanța față de debitoarea SC Co SRL, între aceste fapte și prejudiciul cauzat existând un raport de cauzalitate, fiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil.
Responsabilitatea delictuală i-a fost reținută și pârâtului atât timp cât prin activitatea sa a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, întrunind astfel elementele constitutive ale art. 138 lit. c din Legea 85/2006, însă în limitele sumei de 10.000 lei.
Astfel, acesta a semnat ordinul de plată nr. 29/11.06.2002 pentru suma sus evidențiată către terțe persoane juridice SC Business SRL, societate la care, de altfel, potrivit relațiilor ORC, avea calitatea de administrator statutar.
Deși s-a susținut de către acesta că suma a fost restituită integral, invocând diverse încasări în numerar de către SC Co SRL, s-a constatat în cauză inexistența unei strategii viabile și derularea unor activități comerciale riscante, fapt ce a determinat insolvența debitoarei, prejudiciind-o prin blocarea unor lichidități necesare unei activități comerciale echilibrate.
De altfel, același pârât nu a justificat legal înregistrarea în contabilitatea societății falite a unor cheltuieli care nu aparțineau acesteia din urmă (facturile nr. -/13.01.2002 - cumpărător, furnizor SC - Data, factura nr. -/19.03.2003 - cumpărător - furnizor SC SRL - cu titlu exemplificativ).
Dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1991 confirmă responsabilitatea pârâtului întrucât "documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz".
Justificarea înregistrării în contabilitate a respectivelor cheltuieli prin lipsa directorului economic nu-l poate exonera de responsabilitate pe pârât, fapt pentru care a fost antrenată răspunderea civilă de regim agravat însă numai până la concurența sumei de 10.000 lei.
În baza acestor considerente s-au conturat elementele răspunderii civile delictuale, așa cum sunt precizate de art. 998 - 999 Cod civil, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăție.
Săvârșirea acestor fapte a condus la starea de insolvență cu prejudicierea creditorilor, fiind o consecință a faptelor ilicite săvârșite atât de administratorul statutar cât și de directorul economic al acesteia.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții administratori și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind indicate prevederile art. 304, alin.2, pct. 8 și 9 proc. civ și art. 8 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta a arătat în motivele sale că, deși a încasat dividende la datele de 12.06.2002, 17.08.2002 și 31.08.2002, pe parcursul aceluiași an financiar le-a restituit, întrucât societatea nu a înregistrat profit.
Astfel, a apreciat recurenta că nu se face vinovată de încălcarea prevederilor legale referitoare la distribuirea de dividende, deoarece, la data încasării acestora, era în imposibilitate de a stabili dacă SC CO SRL urma să aibă sau nu profit la finele anului 2002, iar sumele au fost restituite integral.
În ceea ce privește modalitatea de ținere a evidenței contabile a precizat recurenta că a procedat la inventarierea anuală a patrimoniului societății, iar vina nedepunerii registrelor de casă pentru anii 2003 - 2004 incumbă lichidatorului judiciar care a ridicat toate documentele societății.
Recurentul a criticat sentința civilă nr. 217/ COM/ 28.01.2008 a Tribunalului Constanța sub aspectul reținerii faptei prevăzute de art. 138, lit.a din Legea nr. 85/2006, arătând că nu avea calitatea de administrator la SC Business SRL la data la care a fost semnat ordinul de plată nr. 29/11.06.2002, această calitate fiind dobândită în cursul anului 2006. Mai mult decât atât, a învederat recurentul că a restituit suma de 100 mil ROL în cursul anilor 2002 - 2003, conform înscrisurilor pe care a susținut că le-a depus la dosar ca mijloace de probă.
În ceea ce privește reținerea în sarcina sa a faptei de înregistrare în contabilitatea SC CO SRL a unor facturi ce nu erau destinate societății, având inserate la rubrica privind cumpărătorul numele unor persoane fizice, a susținut recurentul că acestea aveau calitatea de salariați la SC CO SRL, produsele achiziționate fiind destinate exclusiv activității societății debitoare.
Examinând recursurile ambelor părți prin prisma motivelor invocate instanța reține caracterul lor nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv al recursului formulat de, referitor la lipsa faptei ilicite și a vinovăției în ceea ce privește antrenarea răspunderii sale delictuale pentru încasarea de dividende anterior încheierii exercițiului financiar al anului 2002 este nefondat pentru că fapta reținută în sarcina sa este cea prevăzută de art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006.
Nu prezintă relevanță sub aspect exonerator de răspundere faptul că, ulterior, aceste dividende au fost restituite, fiind suficient, pentru existența acestei fapte, ca, pentru o perioadă de timp, recurenta pârâtă să fi folosit în interes personal bunuri ale societății în folosul său propriu, ceea ce se circumscrie acțiunii de încasare de dividende fără drept.
În mod corect a reținut judecătorul sindic existența acestei fapte, precum și a celei în legătură cu care a fost formulat al doilea motiv de recurs de către, cel referitor la modalitatea de ținere a evidenței contabile, vinovăția putând să îmbrace, în materie delictuală, forma culpei.
Astfel, înscrisurile depuse în dosarul de faliment, care au stat la baza întocmirii raportului privind cauzele insolvenței SC Co SRL, relevă lipsa de continuitate ca înregistrărilor contabile asupra operațiunilor derulate de debitoare, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 138, lit.d din Legea nr. 85/2006, astfel cum temeinic s-a reținut de către judecătorul sindic.
În ceea ce privește recursul formulat de, raportat la motivele formulate se constată că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru continuarea, în interes personal, a activității debitoarei care ducea la încetarea de plăți, cât timp acesta a înțeles că achite suma de 10 000 lei către SC Business SRL, fără ca măcar să existe contraprestația din partea acesteia, iar returnarea în rate a sumei ulterior nu a determinat efectuarea plăților urgente a creditorilor de la acel moment, așa cum se arată din înscrisurile contabile.
În aceste condiții, neaplicarea măsurilor privind declanșarea insolvenței la cererea debitoarei, precum și acceptarea unor facturi în contabilitatea SC Co SRL în care figurau în calitate de cumpărători persoane fizice, nu persoana juridică susmenționată, au format corect raționamentul primei instanțe în sensul constatării îndeplinirii cumulative a cerințelor prevăzute de art 998 - 999 civ privind răspunderea civilă delictuală, prin raportare la fapta prevăzută de art. 138, lit. c din legea 85/2006.
Față de caracterul nefondat al motivelor pentru care a fost criticată sentința civilă nr. 217/COM/28.01.2008 a Tribunalului Constanța instanța urmează a menține sentința recurată ca legală și temeinică prin respingerea recursurilor formulate de și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții pârâți și, cu domiciliul în C,-, -.C,.43, județul C împotriva sentinței civile nr. 217/COM din 28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC CO SRL, cu sediul în C,-, -.C,.P,.43, județul C prin lichidator judiciar, C,-, județul C și intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 09 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pt.Grefier,
- -, aflată în CO
Semnează conf.art.261 al.2 cpc
Grefier șef,
Jud.fond:
Tehnored.jud.-
2 ex./08.07.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
