Spete procedura insolventei. Decizia 484/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.484/
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Romilă
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
Grefier - - -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursului declarat de către pârâta SC SRL G și intervenienta SRL, împotriva sentinței civile nr.267/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC General SRL G- prin lichidator judiciar MG Expert G, cauză având ca obiect procedura insolvenței- anulare contract vânzare-cumpărare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 iunie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 10 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sent.com.nr.267/11.03.2008, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al tribunalului Galați, s-a admis acțiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.175/31.01.2002, formulată de reclamanta C General SRL prin lichidator judiciar MG Expert G împotriva pârâtei C SRL G și a intervenientei în interes propriu Bank SA și, în consecință:
S-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.175/31.01.2002 încheiat între C General SRL și SC SRL
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu a Bank SA, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.175/31.01.2002 reclamanta a vândut pârâtei SC SRL G imobilul situat în G,-.
Înstrăinarea bunului imobil din patrimoniul debitoarei, bun care reprezenta aproape întreg patrimoniul său a avut drept consecință diminuarea activului societății debitoare și prejudicierea creditorilor.
S- mai arătat că ambele părți au avut intenția de a frauda creditorii pentru că prin vânzarea bunului la prețul rămas în contabilitate, după scăderea amortizării și a uzurii, debitorul și-a mărit starea de insolvență fără a aduce un profit societății, deși obținerea unui profit este de esența activității comerciale.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâta SC SRL G și intervenienta în interes propriu, SA înregistrat sub nr-.
De asemenea, recurenta-intervenientă în interes propriu, Aaf ormulat cerere de aderare la recursul formulat de pârâta SC SRL.
Recurenta-pârâtă SC SRL a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Judecătorul-sindic a reținut că acțiunea în anulare se întemeiază pe prev. art.61 alin.1 lit.c din Legea nr.64/1995, astfel cum s-a indicat și prin cererea introductivă.
Se arată că, în speță, procedura falimentului debitoarei SC General SRL Gaf ost deschisă la data de 10.03.2005 iar acțiunea pentru anularea actului de vânzare-cumpărare nr.175/31.01.2002 a fost introdusă la data de 18.07.2005, adică cu depășirea termenului de 3 ani înăuntrul căruia putea fi promovată. În acest caz a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâta SC SRL prin întâmpinare dar asupra căreia judecătorul-sindic nu s-a pronunțat în nici un mod.
A mai motivat că soluția de admitere a acțiunii a fost pronunțată fără a se administra dovezi din care să rezulte dacă cumpărătoarea SC SA a manifestat intenția de fraudare a creditorilor, în complicitate cu vânzătoarea.
Consideră că în cauză era necesar a se stabili care erau creditorii vânzătoarei la data de 31.01.2002 și care era componența patrimoniului la aceeași dată, elemente care ar fi permis a se stabili existența ori inexistența cerinței legale referitoare la fraudarea creditorilor.
S-a mai criticat, că hotărârea nu cuprinde nici o referire la lipsa de interes în promovarea acestei acțiuni în condițiile în care intervenienta Bank SA este creditor ipotecar asupra imobilului care formează obiectul contractului pentru suma care reprezintă prețul vânzării, iar SC SRL are un privilegiu asupra imobilului cumpărat pentru suma plătită drept preț, aceste garanții convenționale neîncetând de drept în cazul desființării contractului.
Precizează recurenta că, în perspectiva oricărei proceduri a falimentului unei societăți comerciale, acțiunea în anulare a acestei vânzări este total ineficientă și chiar în defavoarea creditorilor identificați.
În raport de motivele arătate a solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței comerciale nr.267/11.03.2008 a tribunalului Galați și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca fiind nefondată.
În drept, a invocat disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Recurenta- intervenienta Bank a motivat recursul la data de 21.05.2008.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie motivând, în esență, următoarele:
Instanța nu a arătat motivele pe care se sprijină pentru a hotărî, în principiu, admiterea cererii de intervenție în nume propriu și nici motivele care au format convingerea instanței în sensul respingerii acesteia prin sentința recurată.
Susține că interesul Băncii de a fi parte în desfășurarea acestui litigiu pentru a-și apăra drepturile de creditor garantat cu ipotecă este real.
Instanța nu a făcut mențiune în cuprinsul sentinței despre excepțiile (lipsei de interes, inadmisibilității, lipsei calității procesuale pasive a băncii, prescripției dreptului la acțiune) invocate de către Bancă și SRL și respinse prin încheierile din 29.09.2006 și din 03.10.2006.
În cuprinsul sentinței recurate, instanța nu a arătat modul în care a apreciat probele care au fost administrate (înscrisurile și expertizele).
S-a mai invocat faptul că sentința nu cuprinde motivele pentru care instanța a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prev.art.63 din Legea nr.64/1995, instanța pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În cauză nu au fost îndeplinite condițiile admisibilității acțiunii, în baza prev. art.61 lit.c din legea nr.64/1995(actualmente Lege anr.85/2006, art.80 alin.1 lit.c).
Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut reținând în mod greșit că cererea introductivă a vizat pronunțarea unei hotărâri, atât în baza prev.art.61 lit.c cât și în baza prev.art.61 lit.b din legea nr.64/1995, când în realitate cererea reclamantului a fost introdusă numai în baza prev.art.61 lit.c din legea nr.64/1995.
În drept, a invocat art.10, art.61 lit.c din legea nr.85/2006, art.261, art.268, art.299 și urm.pr.civ.
Prin cererea de aderare la recurs, recurenta-intervenientă Bank SA a solicitat admiterea acestei cereri având în vedere că recursul promovat în temeiul art.304 ind.1 pr.civ. este o excepție în materia recursului și, implicit, a caracterului nedevolutiv al acestuia astfel că susține admisibilitatea cererii de aderare la recursul formulat în temeiul art.304 ind.1 pr.civ.
În drept a invocat art.316 rap.la ar.293 și ar.293 ind.1 pr.civ.
La data de 23.05.2008, SC - C SA Gaf ormulat cerere de intervenție în interes propriu arătând, în esență, că așa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de licitație, din data de 12.01.2007 precum și din cuprinsul sent.civ.nr.9850/2007 pronunțată de Judecătoria Galați, are calitatea de adjudecatar al imobilului în litigiu. În această calitate a înțeles să intervină în cauză pentru a-și proteja dreptul astfel dobândit.
Intervenienta în interes propriu SC C SA, consideră că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală pentru că în cauză nu sunt dovezi concrete care să conducă la concluzia că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.61 lit.b și c din Legea nr.64/1995.
Intimata-reclamantă SC General SRL, prin lichidator judiciar MG Expert a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de pârâta SC SRL și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Recursul promovat de pârâta SC SRL este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.61 alin.1 lit.c din Legea nr.64/1995 republicată, în forma în vigoare la data promovării acțiunii în anulare "Administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor patrimoniale către terți și pentru restituire de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații, realizate de debitor prin următoarele acte:
c) acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile".
Prin raportare la dispozițiile legale mai sus-enunțate, în cauză, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în perioada suspectă a celor 3 ani dinaintea deschiderii procedurii, respectiv actul a fost încheiat la data 31.01.2002 iar procedura a fost deschisă la data de 08.06.2004 prin sent.civ. nr.145/08.06.2004 pronunțată de judecătorul-sindic.
Ținând seama de data deschiderii procedurii 08.06.2004, încheierea contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită, la data de 31.01.2002 s-a realizat în intervalul de timp de 3 ani, anteriori deschiderii procedurii, deci înăuntrul perioadei suspecte prevăzută de lege.
Acțiunea în anulare a fost formulată la data de 20.07.2005, înăuntrul termenului prev. de art.62 alin.1 teza I din Lege deoarece deschiderea procedurii s-a dispus la data de 08.06.2004, iar termenul pentru depunerea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a fost stabilit la data de 06.08.2004. În mod evident acțiunea în anulare a fost exercitată în termenul de 1 an care curge de la data împlinirii termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art.24 lit.a din Lege.
Este greșită raportarea pârâtei, în calcularea termenului de 3 ani anteriori deschiderii procedurii, la data pronunțării încheierii de intrare în procedura falimentului, știut fiind că, sub imperiul Legii nr.64/1995, intrarea în procedura falimentului era precedată de declanșarea procedurii generale a reorganizării judiciare și a falimentului.
Sintagma "deschiderea procedurii" din cuprinsul art.61 alin.1 lit.c din lege se referă la deschiderea procedurii generale a insolvenței și nu la momentul declanșării procedurii falimentului.
Judecătorul-sindic s-a pronunțat asupra excepției tardivității acțiunii prin încheierea din 07.11.2005, infirmându-se astfel susținerea că asupra acestui aspect judecătorul-sindic nu s-a pronunțat.
În cauză, tranzacția care se cere a fi anulată constă în vânzarea de către debitor a celui mai valoros bun imobil din patrimoniul său către pârâta SC SA.
Potrivit art.2 din contract prețul vânzării a fost de 10.000.000.000 lei ROL fără A, din care 531.680.000 ROL, reprezintă contravaloarea terenului, iar restul de 9.468.320.000 lei ROL reprezintă contravaloarea construcțiilor aflate pe acest teren.
Din suma de 10.000.000.000.ROL reprezentând prețul vânzării, în contract s-a stipulat că achitarea acestuia să se efectueze după cum urmează:
- suma de 3.500.000.000 lei ROL a fost achitată prin compensarea obligațiilor reciproce de plată.
- restul sumei de 6.500.000.000 lei ROL, societatea cumpărătoare s-a obligat să o plătească în 3 rate anuale egale a câte 2.166.666.667 lei ROL sumă ce nu include, în ultima zi a fiecărui an începând cu anul 2002, ultimul termen de plată fiind 31.12.2004.
În ceea ce privește suma de 3.500.000.000 ROL stipulată ca fiind achitată integral prin compensare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 31.01.2002, se menționează că această sumă s-a compensat conform procesului-verbal de compensare nr.1685/27.12.2002, a ordinului de compensare seria B, nr.-/30.01.2002 și a ordinului de compensare seria, nr.- din 30.01.2002.
Procesul-verbal de compensare nr.1685/27.12.2001 relevă că atât SRL cât și General SRL aveau obligații reciproce una față de cealaltă care s-au stins până la concurența sumei de 1.481.830.420 lei.
În ceea ce privește celelalte două ordine de compensare din 30.01.2002, cu care se pretinde că s-a achitat restul sumei până la 3.500.000.000 lei ROL acestea nu au fost depuse la dosar.
În orice caz suma de 3.500.000.000 lei Rol stipulată a fi fost achitată la data încheierii contractului cu titlu de preț al imobilului nu a fost plătită de către pârâta SRL deoarece așa cum s-a menționat în contract, până la concurența acestei sume părțile aveau datorii reciproce pe care și le-au stins prin compensare, și care nu au legătură cu bunul vândut și prețul pe care pârâta trebuia să îl achite cu titlu de contravaloare a bunului vândut.
Restul sumei de 6.500.000.000 lei pe care pârâta-cumpărătoare s-a obligat să o achite în 3 rate anuale până la data de 31.12.2004 nu a fost achitată de către aceasta pentru că la data de 03.12.2001, deci anterior perfectării în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, părțile au încheiat un contract de închiriere.
Prin acest contract de închiriere vânzătoarea SC General SRL a devenit chiriaș asupra imobilului pe care l-a vândut pârâtei.
În acest context contractual chiria pe care vânzătoarea General SRL o datora către SRL, s-a compensat cu prețul bunului imobil pe care aceasta l-a cumpărat de la General SRL și căreia i l-a închiriat.
Deci, la data când s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, 31.01.2002 și când s-a stipulat și modalitatea de plată a prețului, părțile încheiaseră contractul de închiriere din 03.12.2001 și, în mod evident intenția ambelor părți a fost ca prețul vânzării să nu se achite ci să se creeze o aparență de plată a acestuia prin compensare cu chiria stipulată de părți prin contractul de închiriere la o valoare care în următorii 3 ani să se apropie de valoarea de vânzare a imobilului.
Si declarația fostului administrator al SC General SRL, dată în fața instanței de fond relevă faptul că societatea debitoare avea datorii scadente, probleme financiare la data înstrăinării imobilului.
Faptul că societatea se află în incapacitate de plată la data când s-a încheiat tranzacția s-a stabilit și prin expertiza contabilă efectuată în fața instanței. În acest sens, s-a constatat pe baza bilanțului contabil, întocmit pentru exercițiul financiar aferent anului 2001 că, societatea debitoare avea datorii de 4.707.360.000 lei ROL la data de 31.12.2001.
În aceste circumstanțe înstrăinarea bunului imobil fără a pretinde plata prețului și fără a se plăti prețul justifica intenția frauduloasă a părților de a sustrage bunul de la valorificarea sa în cadrul procedurii de lichidare judiciară.
Susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia acțiunea în anulare este lipsită de interes pentru că intervenienta Bank SA este creditor ipotecar asupra imobilului nu poate fi primită. Aceasta pentru că scopul acestei acțiuni, pe lângă faptul că urmărește sancționarea fraudei, tinde și la restabilirea echilibrului șanselor creditorilor.
Față de considerentele expuse, recursul declarat de pârâta C SRL este nefondat urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ.
În ceea ce privește recursul declarat de intervenienta SA, Curtea reține că deși cererea de recurs a fost formulată în termenul legal prev. de art.8 alin.2 din Lege aceasta nu conține motivele de nelegalitate și netemeinicie pe care se întemeiază recursul ci doar mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Potrivit art.303 alin.1 pr.civ. "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".
Recurenta-intervenientă Bank a formulat și depus motivele recursului la data de 21.05.2008 după împlinirea termenului de 10 zile defipt de lege înăuntrul căruia trebuia să motiveze recursul.
Nemotivarea recursului în termenul legal atrage sancțiunea nulității recursului conform disp.art.306 alin.1 pr.civ.
Recursul intervenientei Bank se va constata nul, ca o consecință a nemotivării în termenul prevăzut de lege.
În ceea ce privește cererea de aderare la recurs formulată de recurenta Bank SA. prin încheierea din 23.05.2008 Curtea a respins această cerere ca fiind inadmisibilă.
Soluția se justifică pe inaplicabilitatea disp.art.293 pr.civ. referitoare la aderarea la apel în calea de atac a recursului la care se adaugă și faptul că intervenienta are calitatea de recurentă în cauză și nu calitatea de intimată, parte căreia i se conferă posibilitatea de a adera la apelul făcut de partea potrivnică.
De asemenea, prin încheierea din 23.05.2008 s-a respins ca inadmisibilă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC C SA în calea de atac a recursului.
S-au avut în vedere prev.art.50 alin.2 și 3.pr.civ. conform cărora intervenția principală, prin care terțul urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său se poate face numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor sau cu învoirea părților, se poate face și în apel, nefiind posibilă formularea unei atare cereri direct în calea de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul către pârâta SC SRL G, cu sediul in G,- împotriva sentinței comerciale nr.267/11.03.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al tribunalului Galați.
Constată nul, ca nemotivat, recursul declarat de intervenienta în interes propriu Bank împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2008.
Pt.PREȘEDINTE, PT.JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- aflată în - aflată în
conf.art.261 c conf.art.261 pr.civ. - -
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
Grefier,
Red. -
Tehno.O/11.07.2008/2 ex.
Fond-
Președinte:Elena RomilăJudecători:Elena Romilă, Alexandrina Zaharia, Rodica Dorin
