Spete procedura insolventei. Decizia 497/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 497
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea & CO Ungaria împotriva sentinței civile nr. 1026 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată FORME ROMÂNIA T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru debitoarea intimată, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul reprezentantului debitoarei intimate cu privire la recursul de față, acesta solicitând respingerea recursului, întrucât debitul a fost achitat în întregime.
CURT EA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1026 din 6 decembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș - judecător sindic, a admis contestația formulată de debitoarea FORME ROMÂNIA T și a respins cererea formulată de creditoarea & CO în contradictoriu cu debitoarea FORME ROMÂNIA
Pentru a hotărî astfel, prima instanță - judecător sindic a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, creditoarea & CO, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, împotriva debitoarei FORME ROMÂNIA, cu motivarea că aceasta îi datorează suma de 30.103,50 EURO, reprezentând contravaloarea produselor livrate și neachitate, creanța fiind certă lichidă și exigibilă.
În drept creditoarea a invocat prevederile Legii nr. 85/2006.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar, în copie facturile emise și acte emise de autoritățile vamale.
S-a menționat că debitoarea a formulat contestație prin care a recunoscut datoria față de & CO, însă arată că neplata acesteia în termen nu se datorează insolvenței, ci unor cauze de ordin obiectiv.
Odată cu contestația debitoare a depus la dosar copii după ordinele de plată în valută, din 29 noiembrie 2007 și din 3 decembrie 2007.
Din examinarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, prin prisma probelor administrate, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că societatea pârâtă nu se află în insolvență, așa cum este ea definită de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Actul normativ menționat s-a considerat că instituie o procedură concursuală având ca scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolvență, iar măsura deschiderii acestei proceduri este una extremă și nu poate fi luată cât timp societatea nu este într-o stare evidentă de încetare de plăți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal creditoarea & CO Ungaria solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii contestației debitorului și admiterii cererii societății sale pentru deschiderea procedurii de insolvență. Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Creditoarea recurentă a susținut că hotărârea pronunțată de judecătorul sindic este netemeinică și nelegală fiind întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Faptul că debitorul, a achitat o sumă parțială din datoria de bază, și aceasta doar după introducerea cererii pentru deschiderea procedurii de insolvență s-a arătat de către recurentă că nu justifică capacitatea de plată, atâta timp cât datoria față de societatea sa provine încă din anul 2005.
S-a susținut că instanța trebuia să administreze și alte probe, neplata datoriei recunoscută și de debitor, nu poate fi justificată prin trimitere la cauze de ordin obiective. Împrejurarea că nici până în prezent debitorul nu a onorat plata facturilor ajunse la scadență încă în anul 2005, denotă fără îndoială că societatea se află în incapacitate de plată, și astfel este îndreptățită să solicite deschiderea procedurii de insolvență.
S-a considerat că judecătorul sindic, poate reține buna credință a debitorului și poate admite contestația, numai în condiția în care, acesta face dovada plății integrale a sumei datorate, în caz contrar prin măsura dispusă, debitorul este încurajat să întârzie și pe mai departe plata, iar creditorul este obligat să tolereze fără nici o garanție sau sancțiune a debitorului, recuperarea sumei datorate.
Creditoarea recurentă a motivat că prin hotărârea pronunțată sunt încălcate normele prevăzute de Directiva nr. 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului Europei privind combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată între comercianți.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a, art. 8 și 31 din Legea nr. 85/2006 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat de creditoarea & CO Ungaria, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță - judecător sindic a constatat că este neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei FORME ROMÂNIA formulată de creditoarea & CO Ungaria având în vedere că din probatoriul de la dosar a rezultat că debitoarea pârâtă nu se află în stare de insolvență, așa cum este ea definită prin art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Astfel, "insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
În mod legal prima instanță - judecător sindic a admis contestația debitoarei pe considerentul că cele două ordine de plată din data de 29 noiembrie 2007 în sumă de 1884,16 EURO și din data de 3 decembrie 2007 în sumă de 6105,00 EURO depuse în probațiune de către debitoare fac dovada certă că debitoarea FORME ROMÂNIA nu se află în stare de incapacitate de plată.
În mod neîntemeiat creditoarea recurentă a susținut că achitarea de către debitoare a unei sume parțiale din datorie după deschiderea procedurii nu a justificat admiterea contestației.
Se constată că potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 "Dacă judecătorul sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei ".
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, prin art. 2 din Legea nr. 85/2006 se instituie o procedura colectivă având ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat în stare de insolvență, iar măsura deschiderii acestei proceduri este una extremă și nu poate fi luată cât timp societatea nu este într-o stare vădită de încetare de plăți.
Și în fața instanței de recurs, debitoarea a făcut dovada că nu este în stare de insolvență depunând la dosar ordinele de plată din data de 24 aprilie 2008, 26 mai 2008 și respectiv 28 mai 2008, reprezentând debite în EURO achitate către creditoarea recurentă & CO.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea & CO Ungaria împotriva sentinței civile nr. 1026 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată FORME ROMÂNIA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea & CO Ungaria împotriva sentinței civile nr. 1026 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată FORME ROMÂNIA.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2008.
pt. PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
aflat în concediu de odihnă
semnează Președinte Secție
Pt. GREFIER
aflat în concediu de odihnă
semnează Prim Grefier
Red. O/14.07.2008
Dact. /15.07.2008
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Maria Ofelia
