Spete procedura insolventei. Decizia 532/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 532
Ședința publică din 7 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Romania B împotriva sentinței comerciale nr. 754/ din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată 3X3 Reșița.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoarea intimată av., lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta a depus, prin registratura instanței, chitanțele de plată a taxelor judiciare potrivit mențiunilor din citativ.
Reprezentantul intimatei arată că nu are cereri.
Nemaifiind formulate alte cereri, se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul debitoarei intimate solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 470 lei, constând în cheltuieli de deplasare și cazare, potrivit chitanțelor în original pe cale le depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 754/ din 25 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C-S, în temeiul art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a admis contestația debitoarei 3X3 Reșița, apreciind că aceasta nu este în stare de insolvență în raport de creanța pretinsă de creditoarea Romania B (fostă România ) prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței. De asemenea, în baza art. 35 alin. 5 teza a doua și art. 31 alin. 1, raportat la art. 3 pct. 6 și 2 din același act normativ, tribunalul a respins cererea introductivă formulată de societatea creditoare ca fiind neîntemeiată, constatând că aceasta este lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei pe rolul tribunalului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea depusă la Tribunalul C- creditoarea Romania Bac hemat în judecată debitoarea 3X3 Reșița solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună declanșarea procedurii colective instituită prin Legea nr. 85/2006 întrucât aceasta din urmă se află în stare de insolvență.
În susținerea cererii creditoarea a învederat, în esență, că în urma relațiilor comerciale avute cu debitoarea i-a livrat acesteia produsul bere în vederea distribuirii în teritoriu, pentru plata căruia societatea pârâtă i-a remis mai multe cecuri, care urmau a fi achitate într-un termen stabilit de părți, iar în urma neachitării debitelor la termenele convenite s-a acumulat o datorie comercială în cuantum de 55.738,57 lei.
Prin contestația formulată debitoarea 3X3 Reșița a solicitat respingerea cererii introductive ca fiind neîntemeiată, învederând că nu mai are nicio datorie față de reclamanta creditoare, ca urmare a plăților pe care le-a făcut față de aceasta. A mai precizat că a avut o datorie de 54.509,83 lei, sumă confirmată de către creditoare prin adresa trimisă Biroului Executorului Judecătoresc G din Reșița, și cu toate că prin adresele nr. 158/28.09.2006 și nr. 168/05.10.2006 debitoarea a solicitat reeșalonarea datoriei, cererea i-a fost refuzată, fiind continuată procedura de executare silită prin blocarea contului bancar. Ca atare, a achitat integral datoria în sumă de 54.509,83 lei, astfel: 14.920,47 lei la data de 2 aprilie 2008 și 39.589,35 lei în 2 iulie 2008, la care se adaugă onorariul de executare silită în sumă de 1.500 lei.
Prin notele de ședință depuse pentru termenul de judecată din 25 septembrie 2008 creditoarea a solicitat respingerea contestației invocând, pe cale de excepție, tardivitatea formulării acesteia, iar pe fond faptul că debitoarea îi mai datorează 9.323,02 lei.
Din materialul probator administrat în cauză judecătorul-sindic a reținut că debitele înregistrate de societatea pârâtă față de antecesoarea creditoarei - România B au făcut obiectul mai multor dosare execuționale ale Biroului Executorului Judecătoresc G din Reșița, dintre care a mai rămas în executare silită suma de 54.509,84 lei. În cadrul acestei executări, s-a încasat de la debitoarea suma totală de 14.920,47 lei (dosarele execuționale nr. 86/2006, nr. 87/2006 și nr. 91/2006) din care, conform susținerilor creditoarei, s-a virat în contul acesteia la data de 8 aprilie 2008 doar 6.826,19 lei. Astfel că, raportat la creanța pretinsă prin cererea introductivă și suma încasată prin executorul judecătoresc, creanța reală a reclamantei este în cuantum de 48,912,38 lei. După cum o recunoaște și creditoare prin notele scrise, în contul acestei datorii pârâta a mai făcut plata sumei de 39.589,36 lei, care a fost încasată integral de către reclamantă, împrejurare față de care a mai rămas un rest de plată de 9.323,02 lei, care se compune din 8.094,28 lei încasată de organul de executare în dosarele execuționale nr. 86/2006, nr. 87/2006 și nr. 91/2006 și nevirată în contul creditoarei, și din 1.228,74 lei nerecunoscută ca fiind datorată de către pârâta debitoare față de suma arătată cu titlu de creanță prin cererea introductivă.
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă. Potrivit art. 3 pct. 6 din aceeași lege, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile. La pct. 12 al art. 3 se arată că valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditorului; aceasta este de 10.000 lei (RON), iar pentru salariați, 6 salarii medii pe economie. Chiar dacă la data când a fost formulată cererea introductivă (5 mai 2008) societatea reclamantă, în calitatea sa de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, în raport de cuantumul creanței pretinse, chiar astfel cum a fost ea diminuată prin plata parțială făcută prin Biroul Executorului Judecătoresc G, avea calitatea procesuală de a solicita deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei debitoare, urmare a plății sumei de 39.589,36 lei făcută la 2 iulie 2008, valoarea creanței rămase fiind de 9.323,02 lei, în prezent aceasta se situează sub valoarea-prag de 10.000 lei, în raport de care un creditor poate introduce o cerere introductivă pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva unui debitor.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, a declarat recurs Romania B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestației debitoarei, cu consecința admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, pentru următoarele motive:
Contestația debitoarei este tardivă, fiind depusă doar la termenul din 3 iulie 2008, care a fost al doilea termen de judecată, la primul termen, care a fost în data de 3 iulie 2008, debitoarea 3X3 Reșița solicitând amânarea judecății în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, fiind evident astfel că societatea intimată a formulat contestația peste termenul imperativ prevăzut de lege.
Pe de altă parte, este de reținut faptul că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată 3X3 Reșița avea față de recurentă o datorie în cuantum de 55.738,57 lei, potrivit filelor cec refuzate la plată, anexate acțiunii. Ulterior, creditoarea a încasat integral, deoarece i-a fost plătit direct în cont, suma de 39.589,36 lei, de care se face vorbire în contestație. Suma de 14.920,47 lei nu a fost plătită în contul societății, ci în contul Biroului Executorului Judecătoresc G, așa cum rezultă din extrasul existent la dosar. Din această din urmă sumă, executorul judecătoresc a reținut cu titlu de onorariu 8.094,28 lei, virând, în data de 8 aprilie 2008, în contul creditoarei doar 6.826,19 lei. Prin urmare, la data pronunțării sentinței atacate intimata mai datora recurentei suma de 9.232,02 lei, astfel că tribunalul a considerat în mod greșit că ea nu mai are calitate procesuală pentru a cere deschiderea procedurii falimentului. Potrivit Legii nr. 85/2006, la momentul introducerii cererii creanța reclamată trebuie să aibă o valoare mai de 10.000 lei și nu de la data pronunțării hotărârii, întrucât dacă s-ar merge pe logica tribunalului până la pronunțarea primei instanțe creanța creditoarei ar trebui să fie peste valoarea-prag, ceea ce constituie o adăugare la lege.
Examinând recursul declarat de creditoarea Romania B, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Este fără putință de tăgadă că societatea intimată, la momentul înregistrării cererii introductive având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, datora recurentei suma totală de 55.738,57 lei. De asemenea, este de necontestat faptul că la data de 2 iulie 2008 debitoarea a făcut o plată parțială în cuantum de 39.589,36 lei către creditoare, iar prin executare silită a mai plătit suma totală de 14.920,47 lei, din care executorul judecătoresc și-a reținut onorariul în valoare 8.094,28 lei, aspect recunoscut de altfel și de către reprezentanții societății recurente atât prin notele transmise tribunalului la 25 septembrie 2008 (fila 46 dosar de fond), cât și prin cererea de recurs, rămânând un rest de plată de 9.323,02 lei.
Potrivit dispozițiilor Legii privind procedura insolvenței, printre condițiile cerute a fi întrunite pentru a se putea deschide această procedura specială față de debitorii aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă se numără și aceea ca creanța datorată să atingă valoarea-prag cerută de respectivul act normativ.
În conformitate cu art. 3 pct. 12 din lege, valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, acesta fiind de 10.000 lei, iar pentru salariați de 6 salarii medii pe economie.
Articolul 31 statuează că "orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă -", prin creditor îndreptățit înțelegându-se "creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile" (art. 3 pct. 6). Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori (art. 3 pct. 1 lit. a).
Dispozițiile legale privind procedura insolvenței se aplică dacă sunt îndeplinite cele două condiții de fond prevăzut de art. 1 din actul normativ amintit, respectiv debitorul să aibă calitatea de comerciant, să fie o societate cooperatistă, o organizație cooperatistă, o societate agricolă, un grup de interes economic sau orice altă persoană juridică de drept privat care desfășoară și activități economice, și debitorul să se afle în insolvență. Debitoarea intimată este o societate comercială cu răspundere limitată având stabilită o durată de funcționare nelimitată, și este știut faptul că societățile constituite cu respectarea formalităților prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, au calitate de comerciant de la data înmatriculării în registrul comerțului. Insolvența debitorului, fiind o condiție a aplicării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cel care solicită declanșarea acestei proceduri trebuie să administreze dovezi din care să rezulte: neplata la scadență a datoriilor și lipsa lichidităților.
Potrivit Legii insolvenței creditorul nu poate declanșa procedura decât pentru creanțe certe, lichide și exigibile. Articolul 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, modificată, definește noțiunea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței ca fiind creditorul a cărui creanță, împotriva patrimoniului debitorului, este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile. Textul acestui articol stabilește, așadar, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța deținută de creditor asupra averii debitorului pentru ca cererea privind deschiderea procedurii insolvenței să poată fi admisă. Creanța trebuie să fie certă, în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert, având expunere monetară, lichidă și exigibilă - asupra căreia se pot ridica pretenții - și să se încadreze în valoarea pragului stabilit de art. 3 pct. 12 din același act normativ.
În mod corect prima instanță a reținut că prin achitarea parțială creanța rămasă este sub valoarea-prag prevăzută pentru declanșarea procedurii colective întrucât data la care se analizează îndeplinirea cerințelor impuse de legiuitor, inclusiv a pragului de 10.000 lei, este cea a pronunțării hotărârii de către judecătorul-sindic și nu data introducerii acțiunii, cum fără niciun temei susține creditoarea, și instanța de recurs fiind ținută să verifice, în limitele motivelor invocate de partea recurentă, dacă la momentul pronunțării hotărârii atacate, în speță au fost sau nu îndeplinite condițiile cerute de lege pentru ca tribunalul să poată admite cererea creditorului și să dispună declanșarea procedurii concursuale.
Este adevărat că prin cererea introductivă creanța pretinsă de creditoare a fost în cuantum de 55.738,57 lei și că prin dovezile de plată depuse la dosar se atestă doar achitarea sumei de 46.415,55 lei, însă această împrejurare nu poate duce la modificarea sentinței recurate și deschiderea procedurii de insolvență față de intimată având în vedere că diferența rămasă de plată ( 9.323,02 lei), în mod incontestabil, se situează sub nivelul valorii-prag, pentru recuperarea acestei sume creditoarea având deschisă calea dreptului comun.
Chiar dacă debitorul nu formulează contestație la cererea creditorilor sau contestația sa este anulată fără ca tribunalul să o analizeze pe fond, judecătorul-sindic este obligat să verifice îndeplinirea condițiilor legale de admisibilitate ale acțiunii introductive, astfel cum sunt ele prevăzute de art. 31, coroborat cu art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6, raportat la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, modificată, deoarece legiuitorul nu a înțeles să reglementeze condițiile declanșării procedurii insolvenței numai pentru a fi invocată nerespectarea lor în contestația debitorului. Cu alte cuvinte, normele care reglementează condițiile deschiderii procedurii concursuale sunt de ordine publică și ele nu ocrotesc doar interesele debitorului, astfel că se impune examinarea îndeplinirii lor chiar din oficiu de către instanța de judecată.
În acest sens este de reținut că legiuitorul român a instituit prezumția legală relativă de insolvență, care profită creditorului declanșator prin aceea că-l scutește pe acesta de a mai dovedi starea de încetare de plăți a debitorului pârât, numai în scopul de a-i ușura probațiunea sub acest aspect, instanța având obligația de a analiza existența tuturor cerințelor pretinse de lege pentru a se putea declanșa procedura colectivă, întrucât chiar art. 1 din lege statuează expres că procedura generală se aplică debitorilor "aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă", iar cea simplificată "debitorilor aflați în stare de insolvență".
Față de cele reținute, sentința atacată fiind temeinică și legală, iar recursul creditoarei nefondat, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea îl va respinge conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
La solicitarea intimatei, văzând și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, constatând culpa sa procesuală, Curtea va obliga recurenta la plata sumei de 470 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând costul deplasării și cazării avocatului societății intimate la cele două termene de judecată, potrivit facturilor seria - -, nr. -/09.03.2009 și seria - -, nr. -/06.04.2009 emise de Hotel Central din T și celor două bonuri de carburant depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Romania A, cu sediul în B,--15, clădirea S-, A2-I,. 4, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 754/ din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată 3X3, cu sediul în loc. Reșița, str. - -,. 4,. 4, jud. C-
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 470 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /15.04.2009
Dact. /16.04.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul C-S
Judecător-sindic -
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
