Spete procedura insolventei. Decizia 534/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 534
Ședința publică din 7 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de debitoarea Import Export A împotriva sentinței comerciale nr. 38 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată C-
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța, considerând pricina lămurită, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 38 din 14 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada admis cererea creditoarei C-N și, în temeiul art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei Import Export A, în calitate de administrator judiciar provizoriu desemnând Casa de Insolvență Totodată, instanța a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei, creditorilor și oficiului registrului comerțului/registrului societăților agricole/registrului asociațiilor și fundațiilor/altor registre, prin Buletinul procedurilor de insolvență, în vederea efectuării mențiunii, stabilind, totodată, la 60 de zile termenul maxim al perioadei de observație și un termen de 15 zile de la data comunicării notificării pentru formularea eventualelor obiecțiuni, precum și celelalte măsuri prevăzute de lege.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la tribunal la 26 noiembrie 2008 creditoarea C-N a chemat în judecată debitoarea Import Export A pentru deschiderea procedurii insolvenței, cerere care deși a fost comunicată debitoarei, aceasta nu a formulat contestație potrivit art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.
În susținerea acțiunii creditoarea a arătat că are împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 28.647,25 lei, care rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 315 din 27 martie 2008 prin care i-a vândut marfă pentru care a emis facturi fiscale în valoarea menționată, debitoarea garantând plata debitului cu fila cec BA 313 0 -. De asemenea, a mai arătat că potrivit art. XII pct. 3 din contract au fost stabilite penalități de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere și pentru că în opinia sa creanța reclamată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 pct. 6 și 13 din lege, fiind certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, solicită admiterea cererii sale.
Judecătorul-sindic a constat că societatea debitoare se află în încetare de plăți, stare de fapt ce rezultă din aceea că, în urma derulării relațiilor comerciale concretizate prin contractului de vânzare-cumpărare nr. 315 din 27 martie 2008, creditoarea a vândut debitoarei marfă, sens în care a emis facturi fiscale în valoare de 28.647,25 lei, debitul fiind garantat cu fila cec BA 313 0 -. Din analiza facturilor fiscale și a contractului amintit judecătorul-sindic a reținut că această creanță este mai veche de 30 de zile și în cuantum superior valorii minime de 10.000 lei impusă de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 și, văzând dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 și 12, art. 31 și 32 din același act normativ, precum și lipsa oricărei opoziții sau contestații la deschiderea procedurii insolvenței, a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru declanșarea procedurii colective.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, a declarat recurs debitoarea Import Export A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, susținând că neplata sumei de 28.647,25 lei către intimata C-N se datorează neîncasării, până la 18 noiembrie 2008, sumei de 126.532,29 lei de la propria debitoare - -Art A, dată la care a acționat-o în instanță pentru obținerea unei somații de plată, în dosarul nr- al Judecătoriei Arad fiind pronunțată sentința nr. 371/20.01.2008 prin care cererea i-a fost admisă, aceasta fiind obligată la plata sumei de 26.532,29 lei, diferența până la valoarea debitului, respectiv suma de 100.000 lei, regăsindu-se într-un bilet la ordin neonorat de bancă datorită lipsei de lichidități, titlu care va fi învestit cu formulă executorie. Recurenta a mai arătat că înaintea ședinței de judecată a formulat o cerere de amânare pentru angajarea unui apărător, solicitare care nu i-a fost aprobată, nefiindu-i respectat dreptul de a fi reprezentat de un avocat, astfel că în opinia sa se impune admiterea recursului pentru a fi în măsură să recupereze creanțele de la propriul debitor și a avea astfel posibilitatea să achite debitul către intimata C-
În probațiune a depus sentința civilă nr. 371/20.01.2009 a Judecătoriei Arad (filele 6-8) și biletul la ordin emis de -Art A, dar refuzat la plată (fila 9).
Ulterior, prin cererea de amânare din 9 martie 2009 recurenta a mai învederat faptul că a învestit cu formulă executorie acest titlu de credit și a pornit demersurile pentru executarea lui silită prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc G din
Intimata creditoare C-N, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri, însă a formulat întâmpinare (filele 21-22), solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în totalitate a sentinței atacate, pentru următoarele motive:
Cele două societăți au desfășurat relații comerciale în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 315 din 27 martie 2008, în temeiul căruia intimata a livrat recurentei marfă în valoare totală de 28.647,25 lei, așa cum rezultă din facturile nr. -, nr. - și nr. -, garantarea plății fiind făcută cu fila cec BA 313 0 -. Creanța datorată izvorăște dintr-un raport comercial, este certă, lichidă și exigibilă și este garantată printr-un mijloc de garantare special. Depășirea scadenței de plată cu mult mai mult de 30 de zile, precum și mențiunea băncii debitorului făcută pe marginea filei cec constituie o dovadă clară a incapacității de plată a societății debitoare, iar afirmațiile sale referitoare la faptul că are promovate acțiuni în instanță împotriva propriilor debitori, precum și că va învesti cu formulă executorie instrumente de plată ce se află în posesia sa nu sunt motive care să justifice neîndeplinirea obligației de plată din prezentul dosar.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Instanța de recurs este ținută să analizeze dacă tribunalul, prin judecătorul-sindic, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, precum și dacă în cauză este incident vreunul dintre motivele de modificare ori de casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat societatea debitoare a susținut, în esență, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală întrucât cererea creditoarei în mod greșit a fost admisă de tribunal, în speță nefiind îndeplinite condițiile necesare deschiderii procedurii insolvenței, în sensul că neplata creanței față de intimata C-N se datorează faptului că debitoarea are, la rândul său, de încasat de la proprii debitori diferite sume de bani care totalizează 126.532,29 lei, pentru care a și început demersurile în vederea executării silite.
Este de necontestat că recurenta, atât la momentul înregistrării cererii introductive, cât și la data pronunțării hotărârii tribunalului datora creditoarei intimate suma de 28.647,25 lei cu titlu de debit principal, ca urmare a neachitării integrale a facturilor fiscale nr. -/02.04.2008, nr. -/07.04.2008 și nr. -/09.04.2008 emise în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 315/27.03.2008 încheiat între părți, garantarea plății fiind făcută cu fila cec BA 313 0 -, această sumă nefiind achitată nici până la soluționarea căii de atac.
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, modificată, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform pct. 1 al aceluiași articol, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori. Articolul 31 din același act normativ statuează că orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii colective împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza: a) cuantumul și temeiul creanței; b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii; c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare, anexând, totodată, documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții. Nu în ultimul rând, potrivit pct. 12 al art. 3, valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței necesară pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, ea fiind de 10.000 lei, iar pentru salariați, de 6 salarii medii pe economie.
Ca atare, dispozițiile legale privind procedura insolvenței se aplică dacă sunt îndeplinite cele două condiții de fond prevăzut de art. 1 și art. 3 pct. 1 din legea amintită, respectiv debitorul să aibă calitatea de comerciant, să fie o societate agricolă, un grup de interes economic sau orice altă persoană juridică de drept privat care desfășoară și activități economice, și debitorul să se afle în insolvență.
Debitoarea recurentă este o societate comercială cu răspundere limitată și este știut faptul că societățile constituite cu respectarea formalităților prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, au calitate de comerciant de la data înmatriculării în registrul comerțului.
Insolvența debitorului fiind o condiție a aplicării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, modificată, cel care solicită declanșarea acestei proceduri trebuie să administreze dovezi din care să rezulte: neplata la scadență a datoriilor și lipsa lichidităților, iar pentru a veni în sprijinul creditorilor legiuitorul român, prin art. 3 pct. 1 lit. a), a prezumat starea de insolvență a patrimoniului debitorilor în situația în care aceștia, după 30 de zile de la scadență, nu au plătit datoria față de unul sau mai mulți creditori. Sub acest aspect, în mod corect judecătorul-sindic a reținut că din înscrisurile depuse la dosar de creditoarea intimată rezultă fără putință de tăgadă că ea deține o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile al cărei cuantum este mai de 10.000 lei, împrejurare, de altfel, necontestată de către debitoare nici în prima instanță și nici în recurs, ceea ce impune concluzia că persoana juridică se află în stare de insolvență, astfel cum este aceasta definită de litera a) pct. 1 al art. 3 din lege. Insolvența nu se caracterizează prin starea de fond generală proastă a afacerilor comerciantului în cauză sau existența unui pasiv mai decât activul patrimonial al debitorului chemat în judecată, adică insolvabilitatea sa, ci printr-o lipsă a fondurilor bănești necesare pentru acoperirea datoriilor exigibile. Încetarea plăților trebuie să aibă un caracter de generalitate și să constituie indiciul exterior și manifestarea dezordinei și neputinței comerciantului de a executa obligațiile scadente asumate, de unde rezultă că aceasta trebuie privită ca un fapt complex supus interpretării și aprecierii judecătorului-sindic, impunându-se o delimitare clară între conceptul de "insolvență" și cel de "insolvabilitate", trasarea unei asemenea linii de demarcație fiind necesară și datorită faptului că nu puțini dintre debitori contestă împrejurarea că s-ar afla în stare de insolvență invocând existența în patrimoniul lor a unor active prin a căror valorificare s-ar putea obține acoperirea creanței reclamate de creditori (inclusiv încasarea în viitor a unor creanțe de la proprii lor debitori).
Insolvența este strâns legată de incapacitatea de plată, privită ca încetare efectivă a plăților. Această incapacitate exprimă starea patrimoniului debitorului, care face imposibilă plata datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile. Așadar, insolvența semnifică insuficiența reală a lichidităților, absența fondurilor bănești necesare plății obligațiilor scadente. Atunci când, indiferent din ce motiv, debitorul nu reușește să producă lichidități într-un ritm adaptat obligațiilor asumate (pentru că, spre exemplu, elementele active ale patrimoniului său nu sunt lichide sau, fiind investite în operații de lungă durată, nu pot fi afectate plății datoriilor), el se găsește în insolvență ca urmare a incapacității sale de a plăti, adică de a-și onora creditorii cu sumele pe care le datorează, această stare subzistând și atunci când lipsa lichidităților își are sorgintea în blocajul financiar, respectiv în faptul că la rândul său debitorul are de încasat diferite creanțe de la proprii debitori, atâta vreme cât legiuitorul nu prevede o asemenea împrejurare ca fiind de natură să înlăture aplicarea dispozițiilor care reglementează procedura de executare colectivă.
Potrivit Legii nr. 85/2006, modificată, creditorul nu poate declanșa procedura decât pentru creanțe certe, lichide și exigibile. Caracterul cert al creanței vizează atât existența acesteia, cât și cuantumul său, iar caracterul lichid al creanței presupune că întinderea acesteia, având ca obiect o sumă de bani, să fie determinată sau determinabilă. În plus, creanța trebuie să fie exigibilă, adică să fie ajunsă la scadență, toate aceste condiții fiind, fără niciun dubiu, îndeplinite în speță.
În mod just prima instanță a apreciat că societatea debitoare se află în încetare de plăți, stare de fapt ce rezultă din aceea că, în urma derulării relațiilor comerciale concretizate prin contractului de vânzare-cumpărare nr. 315 din 27 martie 2008, creditoarea a vândut debitoarei marfă, sens în care a emis facturi fiscale în valoare totală de 33.647,25 lei, debit garantat cu fila cec BA 313 0 -, dar care nu a putut fi încasată de beneficiar ca urmare a lipsei provizionului din bancă, această creanță fiind mai veche de 30 de zile și în cuantum superior valorii minime de 10.000 lei impusă de art. 3 pct. 12 din lege.
Nu în ultimul rând, în dosarul de fond nu se regăsește cererea de amânare pentru pregătirea apărării de care debitoarea face vorbire în cuprinsul recursului, și nici în practicaua sentinței tribunalului nu se menționează nimic cu privire la aceasta, astfel că criticile referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la apărare nu pot fi avute în vedere de instanța de control judiciar.
Față de cele reținute, sentința atacată fiind temeinică și legală, iar recursul debitoarei nefondat, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea îl va respinge conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea Import Export A împotriva sentinței comerciale nr. 38 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată C-
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /16.04.2009
Dact. /17.04.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător-sindic -
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
