Spete procedura insolventei. Decizia 569/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSARUL NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 569
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
PREȘEDINTE: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 2: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 3: Angela Rădulescu
GREFIER - - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții și împotriva sentinței nr.562 din 29 noiembrie 2007, pronunțate de judecătorul sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- (nr. format vechi 42/F/5/2004), în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA C prin lichidator - și intimatul pârât.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât, reprezentat de avocat și recurentul pârât, reprezentat de avocat, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că Tribunalul Dolja înaintat întregul dosar de fond nr-.
Nemaifiind formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurentul pârât, solicită admiterea recursului declarat de partea pe care o reprezintă, modificarea sentinței și constatarea prescripției dreptului de a solicita antrenarea răspunderii față de pârâți, nemaifiind îndeplinite cerințele art.139 din legea insolvenței, în sensul că a fost depășit atât termenul de 3 ani de la data când s-au cunoscut persoanele vinovate de aducerea societății în stare de insolvență, conform certificatului constatator emis de ORC D, cât și termenul de 2 ani de la data deschiderii procedurii. Pe fond, apreciază că părții pe care o reprezintă nu-i poate fi antrenată răspunderea, în condițiile în care aceasta nu a mai avut din anul 2003 calitatea de administrator al debitoarei, ci al SC SRL, societate care a și solicitat deschiderea procedurii. Mai arată că pârâtul nu putut formula obiecțiuni la cele două rapoarte de expertiză, fiind plecat din țară. Susține că arhiva societății a fost abandonată, iar clientul său nu avea cum să depună vreun act contabil, întrucât nu mai administra societatea, deci nu mai avea nici un control asupra contabilității debitoarei.
Într-o teză subsidiară, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru efectuarea unei expertize care să stabilească persoanele vinovate de aducerea societății în stare de insolvență. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru recurentul pârât, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul, invocând de asemenea prescripția dreptului de a solicita antrenarea răspunderii, pentru aceleași considerente expuse de apărătorului recurentului. Nu solicită cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
Mai susține că partea pe care o reprezintă nu are nici calitate procesuală pasivă, întrucât prin hotărârea AGA din 20.08.2003, acesta s-a retras din acționariatul societății debitoare, cedând acțiunile lui.
Pe fond, arată că în raportul preliminar întocmit de administratorul judiciar și în expertiza întocmită în dosarul penal nu s-a menționat numele părții pe care o reprezintă ca fiind în vreun fel vinovată de aducerea debitoarei în stare de insolvență. În opinia sa, așa cum reiese și din probele administrate, singurii vinovați pentru această situație sunt pârâții și.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.562 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul - și s-a dispus antrenarea răspunderii pârâților, și pentru pasivul debitoarei SC SA
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că din raportul preliminar întocmit de lichidatorul desemnat inițial în cauză, reiese că pierderile societății debitoare s-au datorat modului defectuos de administrare, prin neîncasarea sumelor de la clienți, livrare în continuare de marfă către clienții cu datorii mari, neplata la timp a furnizorilor, angajarea de credite bancare nerambursate sau neținerea corectă a evidențelor societății. Din raportul de expertiză contabilă întocmit extrajudicar la data de 28.06.2003 de către expertul rezultă, de asemenea, că au fost folosite sume de ordinul miliardelor de lei în mod nereal și fără respectarea normelor de disciplină financiar-contabilă. Ca urmare, își găsesc aplicarea dispozițiile art.138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și.
Recurentul a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut că începând cu anul 2003 nu a mai avut calitatea de administrator al SC SA C, ci al SC SRL, societate care a cerut deschiderea procedurii împotriva debitoarei. În aceste condiții, nemaiavând acces la documentele contabile ale societății, nu se poate reține vinovăția sa pentru nedepunerea actelor contabile. Nu se poate reține nici însușirea vreunei sume de bani, în condițiile în care creditele pentru care se garantase cu apartamentul său, casa mamei sale și casele altor asociați nu erau rambursate. Dimpotrivă, în calitate de administrator al SC SRL, a livrat cantități importante de marfă către debitoare, fără să fi încasat prețul, acesta fiind și motivul pentru care s-a cerut deschiderea procedurii falimentului. Totodată, recurentul a invocat prescripția dreptului la acțiune, în temeiul dispozițiilor art.139 din Legea nr.85/2006.
În recursul declarat de pârâtul s-a invocat, de asemenea, nelegalitatea și netemeinicia și s-a susținut lipsa calității procesuale pasive, față de componența consiliului de administrație, respectiv acționariatului SC SA C, din care nu a mai făcut parte începând cu data de 05.04.2003, respectiv 20.08.2003. Ca urmare, în mod greșit s-a antrenat răspunderea sa solidară.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările cauzei, în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041civ.Cod Penal, Curtea găsește criticile formulate de către recurenți fondate în parte, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.139 din Legea nr.85/2006, acțiunea având ca obiect antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în stare de insolvență se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Data la care a fost sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență nu este data la care s-au făcut în registrul comerțului mențiunile referitoare la persoanele care au calitatea de administrator al societății, așa cum a susținut recurentul, ci data la care, potrivit cerințelor art.20 alin. 1 lit. din Legea nr.85/2006, se depune la judecătorul sindic raportul întocmit de către administratorul judiciar cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, precum și la existența premiselor angajării răspunderii membrilor organelor de conducere, în condițiile art.138.
În cauză, acest raport a fost întocmit la data de 25.05.2004 ( filele nr.41-49 din dosarul nr.42/F/2004) și față de această dată, termenul de 3 ani în care putea fi promovată acțiunea în temeiul dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 s-a împlinit la data de 25.05.2007, astfel încât acțiunea promovată la data de 22.03.2007 este formulată înăuntrul termenului de prescripție a dreptului la acțiune.
Constatându-se că nu a intervenit prescripția, devine inutilă examinarea celei de a doua condiții prevăzute de art.139 din Legea nr.85/2006, potrivit căreia dreptul la acțiunea prevăzută la art.138 nu se poate stinge, chiar dacă s-a împlinit termenul de 3 ani, mai devreme de doi ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Pe fond, Curtea reține că art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006 reglementează prezumția potrivit căreia ținerea unei contabilități fictive sau neținerea contabilității în conformitate cu legea de către membrii organelor de conducere au cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Această prezumție îi vizează atât pe administratorii de drept, cât și pe cei care exercită în fapt conducerea societății.
Ca urmare, recurenții și păstrându-și funcțiile de administratori de drept ai debitoarei SC SA C, așa cum rezultă din relațiile comunicate de ORC de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ cu nr.26181/05.06.2007( fila nr.56 din dosarul nr.42/F/5/2004), sunt prezumați răspunzători pentru neținerea evidențelor contabile în conformitate cu legea.
Prezumția examinată are, însă, caracter relativ, astfel încât poate fi răsturnată prin dovada contrară.
În speță, recurenții și au făcut dovada că, în fapt, au încetat să acționeze ca administratori ai debitoarei la data întocmirii actului adițional nr.1 din 05.04.2003 care, deși nu a fost înregistrat în registrul comerțului, și-a produs efectele cu privire la funcționarea SC SA
Recurentul a invocat și a dovedit și faptul că după încheierea acestui act adițional a operat demisia sa din funcția de administrator al SC SA C în carnetul de muncă seria - nr.- ( conform mențiunilor de la fila nr.47 din dosarul nr.42/F/5/20049), iar recurentul a dovedit că la data de 20.08.2003 a cedat acțiunile deținute la societatea debitoare către recurentul pârât ( procesul verbal aflat la fila nr.7 din dosarul de recurs).
Ca urmare, neținerea contabilității debitoarei SC SA C în conformitate cu legea este exclusiv imputabilă intimatului pârât, care a îndeplinit atât în drept, cât și în fapt, funcția de administrator, conform prevederilor art.11 din Legea nr.82/1991.
Față de considerentele expuse, Curtea va admite recursurile declarate de pârâții și și, potrivit dispozițiilor art.312 alin. 3 civ.Cod Penal, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite în parte cererea formulată de lichidatorul, menținând soluția de antrenare a răspunderii față de pârâtul.
Se va respinge ca nefondată acțiunea formulată împotriva pârâților și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale în F,-, D și, F, str.-, -.1,.7, D împotriva sentinței nr.562 din 29 noiembrie 2007, pronunțate de judecătorul sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- (nr. format vechi 42/F/5/2004), în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA C prin lichidator -, C,-, D și intimatul pârât, C,-,
Modifică sentința, în sensul că admite în parte cererea formulată de lichidatorul.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată împotriva pârâților și.
Menține soluția de antrenare a răspunderii față de pârâtul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.jud.CP/ex.5
Jud.fond
Tehnored.RI/ 24.06.2008
11 Iunie 2008
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Carmen Popescu, Angela Rădulescu
