Spete procedura insolventei. Decizia 620/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 620
Ședința publică de la 28.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 3: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr. 31/09.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Administrația Finanțelor Publice Sector 1, - SOCIETATE EUROPEANĂ DE INFORMATICĂ ȘI SERVICII - societate în faliment -, reprezentată de lichidator, și Inspectoratul Teritorial d e Muncă
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 1, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea acordă cuvântul pe probe.
Reprezentanta intimatei prezente solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează cererea de administrare a probei cu înscrisuri, formulată de intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 1.
Reprezentanta intimatei prezente depune la dosar înscrisurile de care înțelege să se folosească.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în combaterea recursului.
Reprezentanta intimatei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 solicită respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 31/09.01.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis contestația formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 la raportul de activitate depus la data de 10.10.2007 de, în calitate de lichidator al - SOCIETATE EUROPEANĂ DE INFORMATICĂ ȘI SERVICII, în contradictoriu cu adjudecatarul, a dispus anularea licitației din data de 16.07.2007 cu privire la autoturismul marca Daewoo Cielo, înmatriculat sub nr. B-41-, fabricat în anul 1995, având nr. de identificare /9Y1SB-, a obligat pe adjudecatar să restituie autoturismul menționat patrimoniului societății falite, a dispus plata sumei de 1.000 euro, către adjudecatar, din averea debitoarei și a acordat un nou termen, pentru continuarea procedurii.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că la data de 22.10.2007, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 formulat o contestație la raportul de activitate întocmit de lichidator, pentru termenul din 10.10.2007, prin care a contestat modalitatea de valorificare a autoturismului marca Daewoo Cielo, înmatriculat sub nr. B-41-, fabricat în anul 1995, având nr. de identificare /9Y1SB-, motivat de ignorarea evaluării efectuate de ing. și de nepunerea în discuția comitetului creditorilor a modalității de valorificare a bunului.
S-a mai constatat că în raportul de evaluare întocmit de către expertul tehnic, autoturismul marca Daewoo Cielo, înmatriculat sub nr. B-41-, fabricat în anul 1995, având nr. de identificare /9Y1SB-, aflat în proprietatea debitoarei, a fost evaluat la suma de 7.300 lei, iar din procesul-verbal de adjudecare din data de 16.07.2007, rezultă că reprezentanții lichidatorului, constituiți în comisie de licitație, au hotărât reducerea prețului de vânzare cu 25%, fără a prezenta creditorilor regulamentului de vânzare, decizând mai apoi adjudecarea autoturismului de către cumpărătorul, la prețul de 1.000 euro, care a fost achitat integral, în numerar, la aceeași dată.
Judecătorul-sindic a evocat dispozițiile art. 116 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006 și a constatat că înstrăinarea autoturismului s-a făcut cu încălcarea acestor prevederi legale și fără a se avea în vedere interesele creditorilor de a fi valorificat bunul la un preț cât mai apropiat de prețul de evaluare, întrucât metoda de vânzare a bunului nu a fost aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului și a recomandării comitetului creditorilor și nu s-a respectat nici principiul maximizării averii debitorului, care impune lichidatorului obligația de a pune în discuția adunării creditorilor reducerea prețului de vânzare cu 25%.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, judecătorul-sindic a dispus anularea licitației din data de 16.07.2007 cu privire la autoturismul marca Daewoo Cielo, înmatriculat sub nr. B-41-, fabricat în anul 1995, având nr. de identificare /9Y1SB-, a obligat pe adjudecatar să restituie autoturismul menționat patrimoniului societății falite și, corelat, a dispus plata sumei de 1.000 euro, către adjudecatar, din averea debitoarei și a acordat un nou termen, pentru continuarea procedurii.
În acest context, prima instanță a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea pârâtului adjudecatar de achitare a sumei ulterior învestită, pentru înmatricularea autoturismului, efectuarea inspecției tehnice periodice și pentru schimbări de ordin tehnic și estetic, apreciind că pârâtul nu a probat efectuarea unor îmbunătățiri la autoturism, iar cheltuielile că înmatricularea și efectuarea inspecției tehnice periodice cad în sarcina cumpărătorului, așa încât nu poate fi obligată societatea debitoare la suportarea contravalorii acestora.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs.
În motivare, recurentul a invocat excepția tardivității depunerii de către creditoarea-intimată Administrația Finanțelor Publice Sector 1 contestației la raportul lichidatorului, motivat de faptul că potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, contestarea raportului și a măsurilor luate de lichidator trebuie făcută în termen de 5 zile de la data depunerii raportului atacat. În această ordine de idei, recurentul a arătat că, întrucât raportul lichidatorului, în care s-a comunicat măsura vânzării autoturismului, a fost depus la dosar la data de 10.10.2007, contestația formulată la data de 22.10.2007 este tardivă, așa încât a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației, ca tardivă. Recurentul a precizat și că, în mod nelegal, creditoarea-intimată și-a motivat în drept contestația pe dispozițiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, cu toate că acest text de lege se referă la înlocuirea administratorului judiciar sau a lichidatorului.
Pe de altă parte, recurentul a mai criticat sentința atacată, pentru nelegalitate, apreciind că intimata-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 1 nu are interes în a invoca nerespectarea dispozițiilor art. 116 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, întrucât este unanim cunoscut faptul că instituțiile publice propun o singură metodă de vânzare a bunurilor din lichidare, respectiv cea a licitației publice, de natură să asigure valorificarea bunurilor la cel mai mare preț. Susținând că licitația s-a făcut cu respectarea legii, iar lichidatorul a respectat toate obligațiile referitoare la publicitate și la ținerea licitației, arătând și că regulamentul de vânzare nu poate cuprinde altceva decât regulile din Codul d e procedură civilă, dar și că art. 449.proc.civ. nu îngăduie nici o cerere de desființare a vânzării bunurilor mobile către terțul adjudecatar care a plătit prețul, fără a exista fraudă din partea sa, recurentul a solicitat admiterea recursului.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Deși invocate pe cale de excepție, aspectele legate de tardivitatea și inadmisibilitatea contestației, precum și cele vizând lipsa interesului creditoarei-intimate reprezintă veritabile motive de recurs, deoarece recurentul, ca titular al căii de atac promovate, nu are la îndemână calea excepției, ci a acțiunii.
Așa fiind, procedând la examinarea susținerilor recurentului vizând tardivitatea formulării contestației, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 1 rap. la art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/2006, oricare dintre creditori poate face contestație împotriva măsurilor luate de lichidator, în termen de 5 zile de la depunerea raportului.
În speță, lichidatorul a depus raportul la data de 10.10.2007, iar contestația Administrației Finanțelor Publice Sector 1 fost depusă la dosar, prin Serviciul Registratură, la data de 15.10.2007, fiind expediată prin poștă la data de 12.10.2007, motiv pentru care Curtea reține că intimata-creditoare a formulat contestația în termen, astfel încât primul motiv de recurs este nefondat. În acest context, mai constată că temeiul de drept - eronat -, invocat de către creditoarea intimată, respectiv art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, nu justifică, prin el însuși, admiterea recursului, de vreme ce judecătorul nu este ținut de temeiul invocat de parte, având obligația de a califica cererile cu judecata cărora este învestit, prin prisma finalității pe care părțile o urmăresc.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentului, referitoare la lipsa interesului creditoarei-intimate, deoarece interesul acesteia este unul născut, direct și actual și el vizează tocmai anularea licitației, cu consecința întoarcerii bunului în patrimoniul falitei, în vederea valorificării sale în condiții de legalitate. Chiar dacă instituțiile publice ar propune, de regulă, metoda de vânzare prin licitație publică, o astfel de împrejurare nu-l exonerează pe lichidator de îndeplinirea obligațiilor prescrise de lege, vizând supunerea modalității de valorificare adunării creditorilor și începerea lichidării în forma aprobată de creditori, sub controlul judecătorului-sindic.
Pe de altă parte, Curtea constată că invocarea de către recurent a dispozițiilor art. 449.proc.civ. nu prezintă relevanță în speță, deoarece acest text legal se aplică doar în cazul vânzărilor făcute în condițiile Secțiunii a III-a a Capitolului II din Cartea V a Codului d e procedură civilă, nu și în ipoteza vânzărilor făcute în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006. În acest context, se cuvine subliniat că art. 149 din Legea nr. 85/2006 îngăduie completarea legii speciale cu dispozițiile din Cod numai în măsura compatibilității; or, art. 449.proc.civ. nu întrunește o atare cerință, de vreme ce, în mod expres, își limitează aplicabilitatea la vânzările efectuate potrivit Secțiunii sus-menționate; cum textul art. 449.proc.civ. instituie o interdicție, el trebuie interpretat în sens restrictiv.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, reținând, în deplin acord cu judecătorul-sindic, că înstrăinarea autoturismului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 116 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006, fără ca metoda de vânzare a bunului să fi fost aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului și a recomandării comitetului creditorilor, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o sentință legală, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr. 31/09.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, - SOCIETATE EUROPEANĂ DE INFORMATICĂ ȘI SERVICII - societate în faliment -, reprezentată de lichidator, și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./30.05.2008
Judecător-sindic -
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Cosmin Mihăianu
