Spete procedura insolventei. Decizia 643/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 643/
Ședința publică din data de 15 septembrie 2007
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 372/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - V & A prin lichidator judiciar TI & KV, având ca obiect procedura insolvenței - societăți în nume colectiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 25.08.2008, adresa nr. C 13547/2008 emisă de către ORC T, prin care se arată că societatea debitoare a fost radiată din registru la data de 11.04.2008, urmare a celor dispuse prin sentința nr. 372/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, adresa fiind însoțită de copia sentinței la care se face referire.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 372/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS cu privire la raportul prin care s-a propus închiderea procedurii; s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - V & A și radierea acesteia din registrul comerțului, fiind descărcat lichidatorul judiciar TI & KV Insolvency de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea nr. 461 din data de 13.09.2007, iar în cauză au fost întocmite și comunicate notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței; de asemenea a fost întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe, că la data de 15.02.2008 lichidatorul judiciar TI & KV Insolvency, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului și neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Împotriva raportului prin care s-a propus închiderea procedurii, a formulat obiecțiuni creditoarea AVAS, solicitând continuarea procedurii pentru ca lichidatorul, conform art. 138 alin. 1 din /2006 să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele care au cauzat insolvența debitoarei, iar în cazul în care lichidatorul nu apelează la prerogativa conferită de textul de lege arătată, creditoarea a solicitat judecătorului sindic să autorizeze creditorul să formuleze această cerere.
Tribunalul Timiș prin judecător sindic a constatat că obiecțiunile sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, în cauză s-au finalizat toate demersurile procedurale prevăzute de legea insolvenței, debitoarea nu deține în averea sa bunuri care să poată fi valorificate pentru acoperirea cheltuielilor ce se efectuează și a creanțelor, iar pe de altă parte, lichidatorul nu a omis (pentru a fi aplicabile dispozițiile alin. 3 al art. 138) să indice persoanele ce ar putea răspunde patrimonial pentru modul în care au condus societatea, ci dimpotrivă a arătat că nu se poate reține în conduita acestora vreuna din faptele, prevăzute de lege, de natură să ducă la atragerea răspunderii patrimoniale în condițiile art. 138. În plus, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului social se impune îndeplinirea condițiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și culpa. Creditorul trebuie să facă dovada că administratorul social a fost culpă de a nu fi folosit mijloacele adecvate și nu a desfășurat o activitate diligentă pentru realizarea scopului societății. Faptul că notificările trimise de lichidator administratorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire i-au fost returnate, nu poate conduce la prezumția ca a fost ținută o contabilitate fictivă, că acesta a făcut să dispară unele documente contabile sau că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În speță, sumele pe care debitoarea le datorează către AVAS T nu denotă că neregulile au fost provocate cu vreo intenție de a eluda obligațiile fiscale.
Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS cu privire la raportul final de activitate.
Prima instanță a constatat incidente în cauză disp. art. 131 din Lg.85/2006 și văzând că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare, a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare, creditoarea recurenta a invocat faptul că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă.
AVAS arată că obiecțiunile sale la raportul final vizau forma juridică a societății, respectiv și la aplicabilitatea art. 85 din Legea 31/1990 în speță, cu privire la care judecătorul fondului nu s-a pronunțat. Consideră că fiind vorba despre o societate în nume colectiv, sunt aplicabile dispozițiile art. 85 din Legea 31/1990, respectiv: "asociații societății în nume coectiv sunt obligați nelimitat și solidar pentru operațiunile îndeplinite în numele societății", astfel că obligațiile societății sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor asociaților, iar lichidatorul judiciar avea obligația, conform art. 20 alin. 1 pct. L din Legea 85/2006, să recupereze datoriile societății de la asociații acesteia.
Creditoarea recurentă consideră că sunt incidente și dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, respectiv lit. d, în care se arată că răspunderea administratorilor se poate dispune dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel că potrivit aceluiați text legal, simplul fapt că administratorul falitei nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Se mai arată că indiferent dacă administratorul a acționat din culpă sau cu intenție, acesta se face vinovat de încălcarea legii contabilității, situație care a determinat prejudicierea creditorilor; că obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, ale art. 134 alin. 1 și 2, ale art. 181 din Legea 31/1990 republicată, ale art. 11 alin. 4 din Legea 82/1991 republicată. Solicită să se aibă în vedere faptul că potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, și că potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. Se mai arată că potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.
Se mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
Recurenta invocă faptul că dispozițiile art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și că faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui care le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea.
Se mai arată că pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, că răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Se consideră că în conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Creditoarea precizează că judecătorul fondului nu a analizat cererea sa, prin care a solicitat lichidatorului judiciar să convoace Comitetul creditorilor pentru punerea în discuție a cererii de autorizare. Arată că cererea AVAS este legală și conform Legii 85/2006, legea dând posibilitatea ca în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, Comitetul creditorilor să o formuleze, cu autorizarea judecătorului sindic. Consideră că această cerere este premergătoare cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, prevăzută de Legea 85/2006 și nu are legătură cu fondul dreptului.
Astfel, creditoarea consideră că judecătorul sindic a fost investit cu o cerere premergătoare cererii prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, care nu are legătură cu fondul, fiind o etapă procesuală, impusă de Legea 85/2006, căreia judecătorul sindic și lichidatorul judiciar erau obligați să îi dea curs, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 138 alin. 3, teza finală, respectiv "dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie". Se susține că răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie, având în vedere că prin închiderea procedurii falimentului debitoarei, nu mai există nici o posibilitate reală de angajare a răspunderii patrimoniale.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Pe de altă parte, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar, astfel că pe cale de consecință aceleași părți au și calitatea procesuală activă de a formula recurs împotriva hotărârii prin care judecătorul sindic a dispus sau nu atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie, în cazul debitoarei - V & ATn efiind vorba despre o omisiune din partea lichidatorului de a formula o astfel de cerere.
Totodată, se constată a fi nefondate susținerile recurentei conform cărora judecătorul sindic a fost investit cu o cerere premergătoare asupra căreia nu s-a pronunțat, respectiv cererea prin care recurenta a solicitat lichidatorului judiciar să convoace Comitetul creditorilor pentru punerea în discuție a autorizării acestui comitet în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, deoarece judecătorul sindic s-a pronunțat asupra acestei cereri și a arătat că o astfel de cerere nu poate fi admisă potrivit art. 138 alin. 3, decât în situația în care lichidatorul judiciar a omis să formuleze cerere de antrenare a răspunderii, ori în speță nu a fost vorba despre o omisiune a lichidatorului, ci acesta a precizat în raportul său final că nu sunt îndeplinite condițiile de antrenare a răspunderii și nu se poate reține în conduita organelor de conducere ale societății debitoare vreuna din faptele prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
Pe de altă parte, nu au temei legal nici susținerile recurentei conform cărora, fiind vorba despre o debitoare societate în nume colectiv, asociații acesteia sunt obligați nelimitat și solidar pentru operațiunile îndeplinite în numele societății, iar răspunderea acestora este nelimitată, căci art. 138 din Legea 85/206 prevede aceleași reguli de antrenare a răspunderii, indiferent de forma de organizare a societății debitoare aflată în insolvență.
De asemenea, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile legale invocate de recurentă din Legea 31/1990 republicată, din Codul comercial sau Codul civil, căci antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei este reglementată de dispozițiile Legii 85/2006, care este legea specială în materie.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 372/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./26.09.2008
Dact./26.09.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
