Spete procedura insolventei. Decizia 681/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 681
Ședința publică de la 11 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare împotriva deciziei comerciale nr. 405/R2/ 2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, formulată de contestatorii, domiciliată în F,-, jud. V și, cu domiciliul în F,- E, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarele și asistate de avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații F - prin lichid. jud. MBV F și
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata debitoare a depus la dosar completare la notele de concluzii, după care;
Apărătorul contestatoarelor depune la dosar înscrisuri și solicită acordarea unui termen de judecată motivat de faptul că în data de 21 ianuarie 2010 este fixat termen de judecată în dosarul de faliment unde se va soluționa cererea lichidatorului de lămurire a hotărârii de angajare a răspunderii personale a contestatoarelor.
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Apărătorul contestatoarelor susține oral motivele contestației apreciind că, în speță, nu este vorba de o greșeală de judecată, ci de una materială. Consideră că problema de drept este dacă reprezintă greșeală materială gravă faptul de a reține ca fiind nedovedit un fapt negativ. Arată că atât instanța de fond cât și cea de recurs în decizia 405/ 2009 (primul alineat din pag. 6) au motivat că cererea de angajare a răspunderii s-a admis pentru că recurentele contestatoare nu au dovedit că banii lipsă nu au fost însușiți. În acest caz apreciază ca fiind întemeiată contestația în anulare.
În caz contrar, arată că este vorba de o greșeală materială gravă, faptul negativ nu poate fi dovedit, în drept, decât prin dovedirea faptului pozitiv contrar, sens în care depune la dosar un extras din Codul d e procedură civilă, comentat și adnotat.
Solicită admiterea contestației în anulare cu consecința anulării deciziei nr. 405/2009 a Curții de APEL GALAȚI și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- creditoarea Vas olicitat deschiderea procedurii enței pentru creditoarea SRL
Prin sentința comercială 3871/08.11.2007 a Tribunalului Vrancea, s-a deschis procedura, iar la 22.05.2008 s-a dispus intrarea în faliment.
S-a desemnat lichidator judiciar MBV
La 10.04.2008, lichidatorul a formulat cerere de angajare a răspunderii fostelor administratore și.
În motivarea cererii, lichidatorul a arătat că cele două administratore au contribuit la ajungerea societății în ență prin însușirea soldului din casierie în sumă de 42.221 lei, sumă care ar fi fost suficientă pentru acoperirea datoriilor în sumă de 28.088 lei.
Prin sentința comercială nr. 488/22.05.2008, s-a admis cererea și au fost obligate fostele administratore la plata pasivului în sumă de 17.617 lei.
Sentința a fost casată prin decizia civilă 858/R/26.11.2008 și cauza trimisă în rejudecare având în vedere necitarea pârâtelor la soluționarea cererii.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la nr-.
Pârâtele legal citate au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
La data retragerii din societate, datoriile către V, erau în sumă de 12.665 lei și puteau fi achitate cu creanța încasată de la Conf
La data cesiunii, societatea nu era în ență și nu sunt întrunite condițiile răspunderii în cauză nefiind determinat vreun prejudiciu.
Prin sentința nr. 301/22.04.2009 Tribunalul Vranceaa admis cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidator.
Au fost obligate fostele administratore, domiciliată în F,- și, domiciliată în F, -E, județul V să suporte pasivul debitoarei F în sumă de 17.617 lei.
S-a reținut că pârâtele și au fost administratore ale până la 11.01.2006, când s-au retras din societate și au cesionat părțile sociale potrivit actului adițional 5/11.01.2006.
Potrivit declarației pe proprie răspundere 7/11.01. 2006 la acea dată societatea nu avea datorii și situația financiar-contabilă din 31.12.2005 corespunde realității.
Raportul întocmit de lichidatorul judiciar MBV relevă faptul că la 31.12.2005 societatea avea datorii de 28.088 lei iar soldul în casierie era de 42.221 lei.
Lichidatorul a solicitat angajarea răspunderii pentru acel sold care nu s-a regăsit în casierie iar fostele administratore nu au dovedit că nu și-au însușit suma de bani.
Din analiza situației economice a societății rezultă că la data cesiunii societatea avea datorii și era în ență, fiind începută executarea silită.
Procesul verbal de predare-primire nu dovedește predarea efectivă a activului societății, iar pârâtele nu au dovedit existența lichidităților în cont. Executarea silită era începută, iar dacă suma de 42.221 lei s-ar fi regăsit ar fi servit la lichidarea debitelor.
Din analiza situației economice a debitoarei a rezultat că pârâtele și-au însușit lichiditățile în sumă de 42.221 lei, fiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii și, în baza art. 138 lit. a,e din Legea nr. 85/2006, s-a admis cererea fiind obligate pârâtele să suporte pasivul în sumă de 17.617 lei.
Împotriva menționatei sentințe au declarat recurs și, criticând soluția ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Nu s-a observat că lichidatorul judiciar nu a dovedit existența lipsei în soldul casieriei și nu a avut în vedere că noi asociați italieni s-au angajat să le predea suma de 2.000 Euro reprezentând contravaloarea părților sociale, ceea ce nu ar fi făcut dacă exista soldul în discuție.
Nu s-a avut în vedere faptul că la data cesiunii părților sociale, deci la data retragerii din societate, 15.01.2007, suma datoriilor către V era de 12.665 lei, sumă integral acoperită din creanțele încasate în cursul lunii ianuarie 2006 când s-a realizat cesiunea.
Datoria către V în cuantum de 12.665 lei a fost acoperită prin creanța de încasat de la Conf, creanță materializată în bilet la ordin cu data de încasare 25.01.2006 în sumă totală de 12.464 lei.
Această creanță încasată în contul societății falite la data de 26.01.2006 acoperea integral datoriile societății către creditoarea
Societatea deținea, la data actului de cesiune care a avut loc, numerar în casierie ce permitea plata integrală a datoriilor
Societatea nu se afla în stare de ență la data cesiunii având capacitatea de a-și continua activitatea, deținând bunuri cât și lichidități.
net la data cesiunii părților sociale, 31.12.2005, era de 100.000 lei, superior datoriilor de 28.088 lei.
La finele anului 2005 societatea înregistra conform actelor contabile un profit de 3.288 lei și cifra de afaceri înregistrată de 210.256 lei, atestând o bună activitate.
Printr-un alt motiv de recurs susține că în cauză nu sunt întrunite condițiile privind angajarea răspunderii în baza art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, neexistând o faptă ilicită, un prejudiciu cauzat societății cu vinovăție și un raport de cauzalitate între faptă prejudiciu și vinovăție.
Esențial este faptul că la data cesiunii nu exista un prejudiciu, cetățenii italieni, au făcut verificări și nu ar fi acceptat plata în plus dacă exista lipsa de 42.221 lei.
De altfel, nu aveau interes să diminueze patrimoniul societății prin încălcarea dispozițiilor legale.
În cauză, în condițiile în care nu s-a probat raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul comis de recurente nu se poate reține răspunderea acestora.
În anii 2006, 2007 sub administrarea lui s-au produs pierderile care au determinat intrarea societății în faliment.
Prin decizia civilă nr. 405/2009, Curtea de APEL GALAȚIa respins recursul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Actele contabile analizate în cauză au atestat că la data de 31.12.2005 datoriile societății debitoare erau în valoare de 28.088 lei, reprezentând anexele la salarii, reținerile la suma din salarii și care nu s-au mai virat.
La acestea se mai adaugă și alte datorii bugetare care s-au menținut în anul următor, așa cum a rezultat din bilanțurile contabile depuse la organele fiscale.
Recurentele nu pot justifica suma de 42o milioane lei rol, din anul 2005, când în realitate societatea era în incapacitate de plată cum rezultă din dosarul de executare silită nr. 4514/2005 instrumentat de organul fiscal V, prin care au fost puse sub sechestru și scoase la valorificat în repetate rânduri bunurile societății debitoare.
În tot parcursul anului 2004 au existat mai multe titluri executorii și somații de plată pentru datoriile neplătite bugetului de stat.
la sfârșitul anului 2005 societatea nu trebuia să ajungă în incapacitate de plată dacă se analizează activul final.
societății cuprinde mijloace fixe care fusese reevaluat și lichiditățile se găseau numai scriptic, fizic fusese folosite de către recurente ceea ce a determinat falimentul produs.
Recurentele nu au cauzat vreun prejudiciu bugetului de stat în mod direct prin folosirea în interes personal a sumelor de bani din societatea pe care au administrat-o, aceste sume de bani nu au putut să fie justificate tocmai pentru că au fost însușite de către recurente.
Acțiunile ilicite ale recurentelor care au sustras diversele sume de bani sus menționate pe care le-au folosit în interes personal și care au determinat falimentul societății administrate de către acestea au condus la intrarea în incapacitate de plată a debitoarei și la intrarea societății în lichidare.
În conținutul raportului întocmit de administratorul judiciar în conformitate cu art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 au fost corect identificate persoanele cărora le este imputabilă starea de ență - respectiv recurentele cate au fost obligate în solidar la plata pasivului societății debitoare și pentru faptele comise și care se încadrează în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Actele contabile analizate atestă fără dubiu că recurentele au folosit sumele de bani ale societății, la plata cărora au fost obligate, în interesul lor personal, ceea ce a condus în mod vădit la încetarea de plăți a societății debitoare, situație care confirmă fără dubiu utilizarea de lichidități din casieria societății debitoare în scopuri personale, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Faptul că asociați italieni au verificat contabilitatea societății și au plătit acțiunile recurentei nu conduce la o altă concluzie întrucât realitatea acestor susțineri nu este probată în cauză și nu schimbă cu nimic situația de fapt corect și complet reținută de către instanța de fond.
Angajarea răspunderii pentru soldul de 42.221 lei solicitată de lichidator este corespunzătoare pentru faptul că recurentele nu au dovedit că banii lipsă administrați de acestea nu au fost însușiți.
Plata de 2000 Euro reprezentând contravaloarea părților sociale cesionate, chiar dacă ar fi reală, nu probează absența prejudiciului produs prin activitatea culpabilă a recurentelor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurentele și contestație în anulare, solicitând anularea ei, rejudecarea recursului și modificarea sentinței civile nr. 301/2009, în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii de antrenare răspundere.
În motivarea contestației au arătat acestea că instanța de recurs a săvârșit o gravă eroare materială prin faptul că a reținut ca nedovedit un fapt negativ, respectiv că ele nu au dovedit că nu și-au însușit sumele indicate.
Au arătat acestea că le-a fost angajată răspunderea în temeiul considerentului de a se reține ca nedovedit un fapt negativ.
În drept, contestatoarele au indicat disp. art. 318.pr.civ.
Contestația în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Noțiunea de "greșeală materială" în accepțiunea art. 318.pr.civ. vizează greșelile evidente, involuntare, săvârșite ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
În cazul de față, motivul invocat de contestatoare nu se încadrează în această noțiune de greșeală materială, ci se referă la eventuala săvârșire de către instanță a unei erori de raționament juridic.
Față de acestea, se reține că nu sunt întrunite condițiile art. 318.pr. civ. urmând a fi respinsă prezenta contestație ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare împotriva deciziei comerciale nr. 405/R2/ 2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, formulată de contestatorii, domiciliată în F,-, jud. V și, cu domiciliul în F,- E, jud. V, ca fiind nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2009.
Președinte, dr. - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. SG/ 17.12.2009
Tehno MC/ 23.12.2009/ 7 ex.
Președinte:Alexandrina ZahariaJudecători:Alexandrina Zaharia, Gina Ignat, Simona Gavrila
