Spete procedura insolventei. Decizia 736/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ Operator 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 736
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea T împotriva sentinței civile nr. 2122 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată H & V T și intimatul administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea debitoarei recurente și av. pentru creditoarea intimată, lipsă fiind administratorul judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentantul creditoarei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de deschidere a procedurii falimentului împotriva debitoarei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2122 din 27 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa admis cererea formulată de creditoarea H & V T în contradictoriu cu debitoarea T și, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, a deschis procedura generală de insolvență împotriva societății debitoare, în calitate de administrator judiciar desemnând Cabinetul Individual de Insolvență, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, fiindu-i stabilit un onorariu de 3.000 lei a cărui plată se va avansa din fondurile speciale aflate în administrarea De asemenea, instanța a dispus, în conformitate cu art. 61 și 62 din același act normativ, notificarea deschiderii procedurii debitorului, asociaților, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș prin Buletinul procedurilor de insolvență în vederea efectuării mențiunii, precum și tuturor băncilor unde societatea are deschise conturi. Prin aceeași hotărâre tribunalul a fixat termenul limită pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 54 din lege la 15 ianuarie 2009, termenul limită pentru depunerea creanțelor la 16 februarie 2009, termenul limită pentru verificarea acestora, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminat la 20 martie 2009, termenul pentru depunerea eventualelor contestații la 14 aprilie 2009 și pentru afișarea tabelului definitiv la 24 aprilie 2009, data ședinței adunării creditorilor și convocarea creditorilor la 29 aprilie 2009, primul termen după deschiderea procedurii fiind stabilit la 19 martie 2009, dispunându-se trimiterea de către administratorul judiciar a notificărilor către toți creditorii, iar în temeiul art. 4 deschiderea de către debitor a unui cont bancar din care să fie suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificare, în caz contrar contul urmând să fie deschis de către practician, eventualele disponibilități bănești urmând să fie păstrate într-un cont special de depozit bancar.
Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a reținut că cererea creditoarei având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, deși a fost comunicată societății debitoare la data de 5 septembrie 2008, aceasta nu a formulat contestație potrivit art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, astfel că ea se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu factura fiscală nr. -/01.09.2006, depusă de reclamantă, creditoarea având o creanță comercială certă, lichidă și exigibilă a cărei valoare depășește suma de 10.000 lei, astfel cum prevede art. 3 pct.12 din lege, și de la a cărei scadență au trecut mai mult de 30 de zile. Referitor la solicitarea creditoarei de a se numi în calitate de administrator judiciar Târgu M, văzând distanța de peste 400 km. față de sediul debitoarei și, de aici, dificultatea efectuării deplasărilor pentru a verifica starea patrimoniului acesteia, de a lua legătura cu administratorii sociali, cu creditorii și, nu în ultimul rând, cu judecătorul-sindic pentru a raporta activitatea îndeplinită, precum și împrejurarea că această societate nu a depus nicio ofertă conform art. 19, prima instanță a considerat inoportună numirea respectivului practician în insolvență, astfel că a ales un practician care a înregistrat o ofertă la dosar și care își desfășoară activitatea în municipiul
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs debitoarea T, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii creditoarei având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare recurenta a arătat că a achiziționat de la intimată un aspirator cu jet de abur B și un utilaj de spălat cu abur CL 1700 uzat, discuțiile purtate între reprezentanții celor două societăți fiind în sensul că prețul aspiratorului este de 3.500 euro, sumă înscrisă în oferta prezentată, iar al utilajului de spălat cu aburi uzat 4.000 euro. Ulterior, când debitoarea a recepționat marfa și a primit factura fiscală a constatat că prețurile sunt foarte mari, ele necorespunzând înțelegerii anterioare. După ce a atras atenția creditoarei factura a fost refăcută, în sensul că în locul sumei de 36.997,32 lei a fost trecută valoarea de 34.736,13 lei. Reprezentantul debitoarei, ulterior refacerii acestei facturi, nu a mai verificat dacă în document a fost înscrisă suma corectă, semnând această factură, urmând să aplice ulterior și ștampila societății. Abia după câteva zile a constatat că suma înscrisă în factura fiscală nu reprezintă prețul negociat de părți, refuzând să mai aplice ștampila, luând legătura cu administratorul creditoarei, care i-a adus la cunoștință faptul că va verifica suma menționată și că va reface factura în cazul în care aceasta nu corespunde înțelegerii lor. Cu toate acestea, factura nu a fost refăcută, deși din suma menționată debitoarea a achitat 1.500 lei reprezentantului vânzătorului în prezența mai multor persoane, fără să-i fie remisă vreo chitanță în acest sens.
După aproximativ două săptămâni atât aspiratorul, cât și utilajul de spălat cu aburi s-au defectat. Debitoarea arată că deși a adus la cunoștința creditoarei această împrejurare, nu a primit nici certificatele de garanție și nici instrucțiunile de utilizare, reprezentanții vânzătorului constatând doar că aparatele nu funcționează, fără a proceda la repararea lor nici până în prezent, motiv pentru care nu a mai achitat contravaloarea facturii fiscale. Luând în considerare relațiile de prietenie care existau între reprezentanții celor două societăți, recurenta nu a avut în niciun moment convingerea că se va ajunge la situația declanșării procedurii colective, cu atât mai mult cu cât societatea debitoare nu este în stare de insolvență, în prezent ea având datorii față de furnizori de aproximativ 1.500-1.600 lei, cu excepția "debitului" reclamat de intimată, care nu a fost achitat în temeiul excepției de neexecutare a contractului, ca urmare a neîndeplinirii de către creditoare a obligațiilor sale. Creditoarea cu rea-credință a solicitat declanșarea procedurii insolvenței întrucât dacă ar fi solicitat recuperarea debitului pe calea somației de plată sau cea a procedurii de drept comun, cu siguranță nu ar fi reușit acest lucru datorită, în primul rând, a nerespectării obligațiilor asumate și a neregularităților apărute în relațiilor comerciale dintre cele două persoane juridice. Reprezentantul societății recurente a mai achiziționat în leasing în numele altei societăți comerciale - - un număr de cinci utilaje de la creditoare în valoare de 30.000 euro, care sunt, de asemenea, stricate, nefiind încă reparate, deși această împrejurare le-a fost comunicată încă din luna august 2008. Aceste utilaje au fost închiriate debitoarei și tot ce a făcut creditoarea fost să scoată respectivele utilaje din garanție pentru că nu au fost utilizate de către persoana care a încheiat contractul de leasing.
În probațiune a depus cererea recurentei de chemare în judecată a societății intimate pentru rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare în temeiul căruia a fost emisă factura în litigiu, convocarea la conciliere directă, precum și balanța de verificare pe luna martie 2009 (filele 21-31).
Creditoarea intimată, legal citată, s-a prezentat la dezbateri și a formulat întâmpinare (filele 14-17), prin care a invocat excepția netimbrării recursului, excepție pe care nu a mai susținut-o ca urmare a îndeplinirii de către debitoare a acestei obligații legale (fila 20), iar pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că deține față de debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă, așa cum a precizat și prin cererea introductivă, reiterând faptul că recurenta însăși admite existența unei asemenea creanțe prin semnarea facturii fiscale ce atestă debitul și prin recepționarea mărfii înscrise pe factură. De asemenea, partea adversă admite existența datoriei și acceptarea facturii fiscale la plată prin achitarea parțială a acesteia, fără a putea face însă dovada respectivei plăți, ceea ce, implicit, presupune acceptarea debitului și demonstrează faptul că cererea creditoarei este întemeiată, îndeplinind toate condițiile pretinse de Legea insolvenței, și anume: în speță este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă, al cărei cuantum depășește valoarea-prag impusă de lege, și anume 10.000 lei, debitoarea se află în stare de insolvență vădită, împrejurare pe care nici ea nu poate să o conteste, achiesând practic la cererea creditoarei.
Afirmațiile recurentei cu privire la defecțiunile survenite atât la aspirator, cât și la utilajul de spălat cu aburi sunt nedovedite, debitoarea nedepunând în probațiune documente prin care să fi adus la cunoștința societății intimate că acestea s-ar fi defectat, neexistând în acest sens nicio notificare. Legea precizează clar faptul că prin "creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii falimentului" se înțelege "creditorul" (se observă singularul și nu pluralul substantivului) "a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile" (art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006). Or, așa cum s-a arătat și în cererea introductivă, creanța reclamată îndeplinește toate aceste condiții. Un creditor poate să introducă cerere la tribunal împotriva unui debitor care este prezumat în insolvență din cauza încetării plăților față de acesta (art. 31 Legea nr. 85/2006) și nu neapărat față de toți creditorii săi, condiție îndeplinită cu desăvârșire în acest caz.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor creditoarei intimate, a dispozițiilor art. 3041și art. 304 pct. 9, în care se încadrează, conform alin. 3 al art. 306 din Codul d e procedură civilă, motivele invocate de debitoare, cât și din oficiu în baza alin. 2 al aceluiași articol, Curtea constată că acesta este fondat, urmând să fie admis ca atare având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 31 din Legea nr. 85/2006, modificată, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzută de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza: a) cuantumul și temeiul creanței; b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii; c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare, anexând, totodată, documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
Articolul 3 pct. 6 din același act normativ definește noțiunea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței ca fiind creditorul a cărui creanță, împotriva patrimoniului debitorului, este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile. Textul acestui articol stabilește, așadar, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța deținută de creditor asupra averii debitorului pentru ca cererea privind declanșarea procedurii de executare colectivă să poată fi admisă. Creanța trebuie să fie certă, în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert, având expunere monetară, lichidă și exigibilă - asupra căreia se pot ridica pretenții - și să se încadreze în valoarea pragului stabilit de art. 3 pct.12 din același act normativ, respectiv minim 10.000 lei (RON), iar pentru salariați, 6 salarii medii pe economie.
Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori (art. 3 pct. 1 lit. a), cum în mod corect a arătat și societatea intimată. Dispozițiile legale privind procedura insolvenței se aplică dacă sunt îndeplinite cele două condiții de fond prevăzute de art. 1 din actul normativ amintit, respectiv debitorul să aibă calitatea de comerciant, să fie o societate cooperatistă, o organizație cooperatistă, o societate agricolă, un grup de interes economic sau orice altă persoană juridică de drept privat care desfășoară și activități economice, și debitorul să se afle în insolvență.
Recurenta este o societate comercială cu răspundere limitată având stabilită o durată de funcționare nelimitată, și este știut faptul că societățile constituite cu respectarea formalităților prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, au calitate de comerciant de la data înmatriculării în registrul comerțului.
Insolvența debitorului, fiind o condiție a aplicării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cel care solicită declanșarea acestei proceduri trebuie să administreze dovezi din care să rezulte: neplata la scadență a datoriilor și lipsa lichidităților.
Față de dovezile anexate de creditoare cererii introductive, precum și lipsa oricărei contestații din partea debitoarei, în mod just prima instanță a apreciat că este relevant înscrisul existent la dosarul de fond, care atestă neachitarea de către recurentă a unei facturi fiscale în valoare de 34.736,13 lei, care depășește, deci, valoarea-prag impusă de pct. 12 al art. 3 din lege.
Potrivit Legii insolvenței creditorul nu poate declanșa procedura decât pentru creanțe certe, lichide și exigibile. Caracterul cert al creanței vizează atât existența acesteia, cât și cuantumul său, iar caracterul lichid al creanței presupune că întinderea acesteia, având ca obiect o sumă de bani, să fie determinată sau determinabilă. În plus, creanța trebuie să fie exigibilă, adică să fie ajunsă la scadență.
Dovada caracterului cert al creanței se poate face atât prin titlu executoriu, cât și prin act sub semnătură privată sau orice alt înscris necontestat de debitor nici în privința existenței sale, nici în ceea ce privește cuantumul creanței solicitate în baza acestuia. Sub acest din urmă aspect, Curtea reține că din înscrisurile depuse de către recurentă cu ocazia soluționării căii de atac, în condițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, respectiv copia cererii de chemare în judecată a societății intimate pentru rezoluțiunea contractului consensual de vânzare-cumpărare având ca obiect aspiratorul cu jet de abur B și un utilaj de spălat cu abur CL 1700 perfectat între cele două societăți, în conformitate cu factura fiscală seria --- 1009/22.04.2008 în valoare de 34.736,13 lei, adică exact factura anexată de creditoare cererii introductive și în temeiul căreia a fost declanșată procedura insolvenței față de debitoare (filele 21-24), rezultă fără putință de tăgadă că creanța reclamată de intimată este în litigiu.
În aceste condiții este evident faptul că creanța de 34.736,13 lei (nemaiavând nicio relevanță juridică pretinsa plată parțială de 1.500 lei, nerecunoscută de creditoare) nu mai îndeplinește condiția de a fi certă, în sensul că dacă susținerile recurentei referitoare la pretinsa neexecutare culpabilă a obligațiilor legal asumate de către societatea vânzătoare vor fi primite de către tribunal se va dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, întemeiat pe reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractele sinalagmatice, pe împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații lipsind de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât desființarea - rezolvirea - întregului contract trebuie dispusă și, ca atare, respectiva creanță nu mai poate constitui temei pentru deschiderea procedurii de executare colectivă, impunându-se modificarea sentinței tribunalului prin care judecătorul-sindic a declanșat procedura concursuală și a stabilit toate măsurile adiacente care rezultă din adoptarea unei asemenea soluții.
Văzând că recurenta a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, reținând culpa procesuală a acesteia din urmă, în baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, Curtea va obliga creditoarea la plata sumei de 700 lei către debitoare cu acest titlu, potrivit chitanței nr. 44/28.04.2009 emisă de Cabinet Individual de Avocat din Baroul Timiș (fila 34).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea T împotriva sentinței civile nr. 2122 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată H & V T și, în consecință:
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge cererea creditoarei având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
Obligă intimata la plata către recurentă a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /11.06.2009
Dact. /12.06.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
