Spete procedura insolventei. Decizia 750/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 750
Ședința publică din 30 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 377 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată T, reprezentată prin lichidatorul judiciar Management
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, în calitate de reprezentantă a lichidatorului judiciar Management T, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 12 septembrie 2008 s-au depus, prin registratura instanței, concluzii scrise din partea lichidatorului debitoarei
Reprezentanta practicianului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 377 din 21 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea T și radierea acesteia din registrul comerțului. De asemenea, în temeiul art. 135 din Legea insolvenței a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcției Generale a Finanțelor Publice T, precum și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru efectuarea mențiunilor de radiere și publicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvență. Totodată, s-a constatat că lichidatorul judiciar Management este descărcat de îndatorii sau responsabilități, potrivit art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 469/13.09.2007 pronunțată în dosarul nr- s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoarea, în calitate de lichidator judiciar fiind desemnată Management, care în îndeplinirea atribuțiilor sale a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege și la publicarea anunțului privitor la deschiderea procedurii în ziarul "Gândul" din 28 septembrie 2007. De asemenea, practicianul a întocmit tabelul preliminar și cel definitiv de creanțe, a notificat administratorul debitoarei cu mențiunea de a preda actele contabile ale societății și a constatat că persoana juridică nu mai desfășoară nicio activitate la sediul declarat. Dat fiind faptul că demersurile lichidatorului de a intra în posesia actelor contabile ale societății debitoare au rămas fără rezultat, acesta a întocmit raportul final de activitate, prin care a propus închiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, iar judecătorul-sindic, găsind incidente în cauză aceste prevederi legale și văzând că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare, a dispus închiderea procedurii, cu toate consecințele prevăzute de lege.
Împotriva sentinței de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea hotărârii atacate și dispunerea continuării procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Întrucât calea de atac este îndreptată împotriva unei sentințe care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă, instanța de control judiciar având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din același cod. De asemenea, potrivit Codului d e procedură civilă, o hotărâre poate fi casată sau modificată, când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 (art. 304 pct. 5) și atunci când hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9).
În speță închiderea procedurii s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final. Având în vedere că instanța de fond nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor, hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond. După întocmirea raportului final lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129, tuturor creditorilor pentru analizare și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocată adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final în vederea aprobării acestuia. Menționăm că Legea nr. 85/2006 nu prevede o "opțiune" în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile legale prin aceste omisiuni.
Față de cele arătate, creditoarea recurentă solicită casarea sentinței tribunalului și să i se pună în vedere lichidatorului judiciar să comunice creditorilor societății raportul final, iar instanței de fond să dispună convocarea adunării creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului, în vederea aprobării acestuia.
În drept a invocat dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 5, art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Management T, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei T, s-a prezentat la dezbateri și depus concluzii scrise (filele 10-11), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
În fapt, procedura simplificată de insolvență a fost declanșată împotriva societății debitoare în baza art. 2 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006 prin încheierea nr. 469/13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Management fiind desemnată în calitate de lichidator judiciar.
Dat fiind faptul că practicianul nu a identificat niciun fel de bun în patrimoniul debitoarei falite, la termenul de judecată din 21 februarie 2008 solicitat închiderea procedurii falimentului în conformitate cu art. 131 din Legea nr. 85/2006, fără antrenarea răspunderii organelor de conducere, precum și radierea societății din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.
În ceea ce privește motivele invocate de instituția creditoare, respectiv încălcarea prevederilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul a arătat că această normă este aplicabilă numai în cazul închiderii procedurii insolvenței în temeiul art. 132 din lege, adică după distribuirea de sume în cadrul lichidării, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar, dat fiind faptul că în patrimoniul debitoarei falite nu au fost găsite bunuri. Recurenta face confuzie între închiderea procedurii în conformitate cu art. 132 din Legea nr. 85/2006, care prevede existența unui raport final al lichidatorului, când toate fondurile sau bunurile din averea debitoarei au fost distribuite, și închiderea procedurii în baza art. 131 din aceeași lege, datorită lipsei bunurilor, fără obligativitatea existenței unui raport final, astfel că se impune respingerea căii de atac ca fiind netemeinică și nelegală.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor lichidatorului judiciar, a dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
În speță nu este incident motivul de casare prevăzut de pct. 5 al art. 304, prin hotărârea pronunțată, tribunalul neîncălcând forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, cum fără temei susține instituția creditoare. De asemenea, nu este incident nici cazul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304, hotărârea de închidere a procedurii insolvenței față de debitoarea T nefiind lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Susținerile recurentei privitoare la nerespectarea de către prima instanță a prevederilor art. 129 din Legea nr. 85/2006 sunt nefondate motivat de împrejurarea că, pe de o parte, în cauză, închiderea procedurii s-a făcut în temeiul art. 131 potrivit căruia, n orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. Prin raportul de activitate depus la termenul din 21 februarie 2008 practicianul a solicitat închiderea procedurii de insolvență a debitoarei T întrucât din investigațiile întreprinse a rezultat că societatea nu deține bunuri în patrimoniu, relevantă în acest sens fiind adresa nr. -- din 2 octombrie 2007 Direcției Fiscale a Municipiului T - Serviciul Impozite și Taxe Persoane Juridice II, astfel că acesta nu a lichidat niciun bun din averea falitei. Or, art. 129 statuează că upă ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale, copii de pe acestea urmând să fie comunicate tuturor creditorilor și debitorului, precum și afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, creditorii putând formula obiecții cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării. La data ședinței, judecătorul-sindic va soluționa, prin încheiere, toate obiecțiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia, creanțele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiție neputând participa la ultima distribuire.
Pe de altă parte, practicianul deși a notificat creditorii care și-au declarat creanțele la masa credală să avanseze sumele necesare continuării administrării dosarului de insolvență, nici unul nu a înțeles să facă acest lucru, recurenta neformulând obiecțiuni împotriva raportului lichidatorului, asupra cărora prima instanță nu s-ar fi pronunțat, situație în care nu se poate susține cu temei că nerespectarea procedurii reglementate de art. 129 din lege ar cădea sub incidența art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Deși hotărârea atacată nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, aceasta nu înseamnă că un recurs omisio medio devine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 din același cod, instanța poate ridica numai motive de ordine publică, asemenea motive nefiind identificate în speță.
Față de cele reținute, sentința atacată fiind temeinică și legală, iar recursul instituției creditoare nefondat, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea îl va respinge conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 377 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată T, reprezentată prin lichidator judiciar Management
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /08.10.2008
Dact. /10.10.2008 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător-sindic -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
