Spete procedura insolventei. Decizia 762/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 762
Ședința publică din 21 mai 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice A, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și - împotriva sentinței comerciale nr. 326/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin administrator judiciar A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarele recurente, instanța reține cauza în pronunțare, după ce, în prealabil a ridicat, din oficiu excepția tardivității recursului formulat de creditoarea A și excepția insuficientei timbrări a recursului formulat de creditoarea -.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 326/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a închis procedura insolvenței împotriva debitoarei - SRL A, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați și s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în considerente următoarele:
Procedura a fost deschisă prin sentința comercială nr. 466/08.04.2008, fiind desemnat ca și administrator judiciar A, iar prin sentința comercială nr. 2372/19.11.2008 a fost deschisă procedura falimentului în formă simplificată.
Față de aceste considerente, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, în condițiile în care nu au fost formulate obiecțiuni cu privire la propunerea de închidere a procedurii, ținându-se cont că în averea debitoarei nu există bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare derulării procedurii, și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditorii Administrația Finanțelor Publice A, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și -.
Creditoarea Administrația Finanțelor Publice A, prin recursul său, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate.
În motivare, arată că prin sentința comercială nr. 326/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul de faliment nr-, privind pe - SRL, s-a dispus în temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea mai sus amintită.
Conform art. 2 din Legea 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligente în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă, contrar tuturor acestor inițiative, nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum si dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență (aspect neevidențiat de către lichidator), abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea 85/2006.
Potrivit art. 5 din Legea 85/2006, "Organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni."
Potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006, "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic.
De asemenea, trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Recurenta consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
Având în vedere că, potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat,iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății(Prof univ. - Falimentul-Noua Procedură, ed. B, 2003, pag 395-406),este fără îndoială că se impune că lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmii și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, potrivit autorului citat, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
De asemenea, în aplicarea art. 147 din lege, consideră că o plângere penală împotriva fostului administrator al societății se impunea, întrucât acesta nu a depus documentele financiare ale societății, acest fapt fiind o dovadă a relei credințe, o modalitate de împiedicare a organelor abilitate de a verifica situația contabilă a societății în insolvență, de fapt prin lipsa documentelor contabile nu se poate afirma cu certitudine că nu sunt bunuri sau alte resurse și ca atare este inoportună propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe lipsa de bunuri. Evidențele contabile sunt documente de natură să fundamenteze orice argumentație a lichidatorului, lipsa lor nu poate motiva cererea de închidere a procedurii, această solicitare pe motivul lipsei de documente are doar o valoare declarativă și nicidecum una probantă.
În derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală a acționarilor, care să poată primi raportul final și situațiile financiare finale ale procedurii. Același raport final și bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, (art. 129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii, așa cum rezultă și din doctrină. (, - Noua lege a insolvenței-Legea nr. 85/2006- comentată pe articole. Editura, 2006, pag. 318). Dacă ar fi fost convocată adunarea generală a creditorilor societății, în cadrul acestei adunări, avea posibilitatea invocării motivelor care stau la baza opunerii sale la închiderea procedurii.
În concluzie, solicită instanței, în principal, admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea cu trimitere, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiunii în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea 85/2006 și de asemenea formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator al debitoarei conform art. 147 din Legea 85/2006, republicată.
În drept, își întemeiază recursul pe disp. art. 2,5,18, 131 și 138 din Legea nr. 85/2006 și art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Prin recursul său, creditoarea AVAS a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care - SRL le are de achitat creditorilor.
În motivare, se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, pentru următoarele considerente:
Învederează instanței că ideea principală care se desprinde din contextul supus judecații este că, dacă ar fi existat sumele necesare (chiar și prin avansarea acestora de către creditori), continuarea procedurii s-ar impune, atât Legea nr. 85/2006, prin etapele și metodele prevăzute, cât și interesul creditorilor, tinzând în acest sens.
Față de lipsa fondurilor necesare continuării procedurii de lichidare, arată că acestea puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 4, alin. 4 din Legea 85/2006, modificată, care prevăd în mod explicit că "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic".
Totodată, în condițiile în care creditoarea recurentă ar fi avansat sume pentru continuarea lichidării, astfel cum s-a solicitat, creanța AVAS, a cărei recuperare se dovedește dificilă și la cuantumul actual, s-ar fi mărit, devenind și mai greu de recuperat.
De asemenea, învederează instanței de recurs faptul că neavansarea de către creditori a sumelor necesare continuării procedurii de lichidare judiciar nu trebuie să fie în mod imperios "amendată" cu închiderea procedurii în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, prevederile acestei legi neprevăzând acest aspect.
Referitor la posibilitatea continuării procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, învederează instanței de recurs faptul că modalitatea continuării acestei proceduri este formularea cererii de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a caută modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Din punctul de vedere al recurentei, pornind de la însuși izvorul creanței solicitate de AVAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021din Codul penal (în prezent art. 454.pen.) și art. 280 din Codul Muncii.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, statul R, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existentă certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul - sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Având în vedere contextul prezentat anterior, opinia recurentei este că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea 85/2006.
Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea - credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate intre faptă și prejudiciu.
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în"examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă",această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de consecință, având în vedere cele arătate, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei pana la recuperarea tuturor datoriilor pe care - SRL le are de achitat creditorilor.
În drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304, pct. 9, coroborat cu dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă cu privire la recurs, precum și pe dispozițiile art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138 art. 140, precum și art. 142 alin. 1, din Legea nr. 85/2006.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și creditoarea -, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru a se continua soluționarea cererii de insolvență cu toate consecințele ce decurg din această situație
În motivare, se arată că raportul depus la dosar de către reprezentanta lichidatorului judiciar Casa de Insolvență A nu este temeinic și concludent, deoarece fără probe temeinice consideră că"nu există bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare derulării procedurii, raportat la faptul că nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare și se solicită închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006."
Precizează că acest raport nu i-a fost comunicat pentru a fi analizat și a hotărî în cunoștință de cauză, nu a putut face obiecțiuni la acesta iar sentința atacată cu recurs a admis cu multă ușurință propunerile lichidatorului judiciar.
Lichidatorul judiciar a tratat cu superficialitate incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ignorând posibilitatea și obligativitatea dispozițiilor din art. 59 (1) din Legea nr. 85/2006 care stipulează: "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă".
C vinovat de starea de faliment a - SRL este patronul acesteia, G, (cetățean ) care are un apartament situat în municipiul A, strada - (fostă nr. 9,. 1-9, închiriat la o persoană din
De asemenea, instanța de judecată nu și-a manifestat în nici un fel rolul său activ prevăzut de art. 129 (5) din Codul d e pr. civilă, care statuează: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale"
Recurenta, soția și moștenitoarea fostului său soț,
G care a fost salariatul firmei și căruia nu i s-au achitat salariile și care, ulterior, prin hotărâri judecătorești care se află la dosar, a reușit obligarea firmei la plata acestora, din cauza ușurinței și neimplicării lichidatorului judiciar, care
propune închiderea procedurii insolvenței față de debitor (fără a face nicio referire
la vinovăția patronului și administratorului acesteia G care
are avere în A un apartament în zona centrală ) și a lipsei de reacție, rol activ al
instanței de judecată, există pericolul ca salariile neachitate să fie pierdute pentru
totdeauna.
De asemenea, lichidatorul judiciar nu a solicitat creditorilor să avanseze sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor de procedură, astfel că recurenta arată că este dispusă să avanseze sume care să acopere parte din cheltuielile de procedură și solicită lichidatorului să procedeze ulterior la convocarea adunării creditorilor - SRL pentru a supune aprobării creditorilor cuantumul cheltuielilor administrative solicitate.
Solicită instanței de recurs să examineze cauza sub toate aspectele având în vedere dispozițiile art. 3041Cod pr. civilă, admiterea recursului, modificarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru se continua soluționarea cererii de insolvență cu toate consecințele de decurg din această situație.
Asupra recursului formulat de creditoarea
Examinând cu prioritate excepția tardivității formulării recursului creditoarei A, excepție ridicată din oficiu de instanță, Curtea reține că recursul formulat este tardiv.
Hotărârea judecătorului sindic i-a fost comunicată creditoarei A conform art. 7, alin. 1 din Legea 85/2006, la data de 11.02.2009, prin publicare în, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 194 dosar fond.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 2 din legea 85/2006, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, creditoarea a înregistrat recursul de față la 13.04.2009, deci peste termenul prevăzut de lege, aceasta fiind singura dată certă și care poate fi luată în considerare față de înscrisurile de la dosar (nu există plic cu eventuală dată anterioară a poștei), astfel încât, văzând art. 312.proc.civ. se va respinge ca tardiv recursul acestei creditoare.
Asupra recursului formulat de creditoarea AVAS.
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea AVAS, Curtea constată că și acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Textul art. 131 din Legea 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări, precum atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere.
De asemenea, dispozițiile art. 4, alin. 4 din Legea 85/2006, conform cărora, în lipsa disponibilităților din contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, nu instituie o excepție de la dispozițiile art. 131 din același act normativ. Atâta timp cât debitoarea societate comercială nu are niciun bun, iar lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor contabile, utilizarea fondului de lichidare s-ar face fără nicio finalitate și nejustificat.
De altfel, acest fond de lichidare a fost utilizat în speță, prin încheierea din data de 20.08.2008 fiind aprobat un buget de 119 RON, iar prin încheierea din data de 28.01.2009 un buget de 158,82 RON.
Este adevărat, astfel cum susține creditoarea AVAS, că lichidatorul judiciar nu este un executor judecătoresc și că are datoria de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, pentru că acesta este tocmai scopul procedurii insolvenței, însă recuperarea se face fie din lichidarea averii debitoarei, fie din sumele obținute în urma antrenării răspunderii membrilor fostelor organe de conducere.
În speță, lichidatorul judiciar a apreciat că nu sunt elemente pentru antrenarea răspunderii, conform art. 138 din legea 85/2006, el fiind singurul în măsură să facă aceste aprecieri.
Asupra recursului formulat de creditoarea -.
Examinând recursul declarat de creditoarea -, prin prisma excepției de insuficientă timbrare invocată din oficiu de instanță, Curtea constată următoarele:
Pentru acest termen de judecată, instanța a pus în vedere recurentei să achite taxa judiciară de timbru în sumă 19,5 RON, luându-se în considerare faptul că a aplicat timbru judiciar de 0,5 RON.
Potrivit art. 6, lit. a din Legea 146/1997, rap. la art. art. 11, alin. 1, teza I din aceeași lege, recursul trebuia timbrat cu 19,5 RON taxă judiciară de timbru.
Potrivit art. 20 alin. 1-3 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Întrucât recurenta nu s-a conformat obligației legale ce-i revenea, de a achita taxa judiciară de timbru, dar a aplicat timbrul judiciar de 0,5 RON, în baza dispozițiilor enunțate mai sus și în conformitate cu prevederile art. 20, alin. 3 din Legea nr. 146/1997, recursul său urmează a fi anulat ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, ca nefondat, și Administrația Finanțelor Publice A, ca tardiv, împotriva sentinței civile nr. 326/25.02.2009, din dosar nr- al Tribunalului Arad și anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de creditoarea, împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - Dr. - - - -
GREFIER,
Red. /11.06.2009
Dact. /11.06.2009
2 ex.
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător sindic -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Dorin Ilie
