Spete procedura insolventei. Decizia 778/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 975/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.778
Ședința publică de la 24.06.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.91/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare VIN COM prin lichidator judiciar și intimatele-creditoare, R, ROMTELECOM, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI și UNIVERSITATEA
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 13.06.2008 recurenta-creditoare a județului Tad epus set de înscrisuri 8 exemplare.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.91/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția civilă în dosarul nr- au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarele DGFP T și AVAS B la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar. De asemenea, a fost aprobat raportul final și în temeiul art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei VIN COM.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență că, potrivit legii recurentele puteau să solicite judecătorului sindic autorizarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 dar nu au cerut acest lucru.
De aceea, s-au respins obiecțiunile și s-a aprobat raportul final întocmit de lichidator.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B care au criticat-o pentru considerentele de mai jos.
1. Recurenta DGFP T critică sentința precitată considerând că este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) respectiv cu încălcarea art.40, art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 și a Legii contabilității nr.82/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare.
Se susține că lichidatorul judiciar potrivit art.15 din Legea nr.64/1995 republicată și modificată și a art.13 din Legea nr.85/2006 trebuia să convoace comitetul creditorilor pentru a putea formula cererile în temeiul art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Altfel, lichidatorul potrivit art.25 din Legea nr.85/2006 trebuia să întocmească un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, raport care să cuprindă menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență a debitoarei și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art.138 și supunerea acelui raport judecătorului sindic.
Tot astfel, judecătorul sindic nu trebuia să aprobe raportul final întocmit de către lichidator în condițiile în care acesta nu a întocmit și semnat potrivit art.40 alin.4 din OUG nr.86/2006, bilanțul de lichidare.
Lichidatorul trebuia să inventarieze bunurile din averea debitoarei și să întocmească evidența contabilă a acesteia, să reconstituie evidența contabilă, să întocmească registrele contabile obligatorii, să înregistreze în contabilitate activele acesteia, creditorii să înregistreze documentele de încasare a bunurilor vândute, să înregistreze încasările și plățile în registrul de casă.
Or, pe parcursul lichidării lichidatorul judiciar a vândut activele falitei fără a se întocmi și utiliza documentele legale.
Lichidatorul nu a întocmit bilanțul final al lichidării motivat de faptul că, au lipsit documentele și nu s-a deținut o raportare contabilă în condițiile în care ultima raportare contabilă a fost depusă la DGFP.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii obiecțiunilor, neaprobării raportului final și continuarea procedurii.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
În drept, se invocă art.299-316 Cod procedură civilă și art.12 din Legea nr.85/2006.
2. Recurenta AVAS consideră hotărârea atacată ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) invocând totodată și art.3041Cod procedură civilă.
În esență recurenta critică faptul că raportul final de activitate întocmit de lichidatorul judiciar, nu a analizat modul în care a fost administrată societatea de administratorii săi și o eventuală legătură între aceasta și starea de insolvență în care a intrat societatea, nu cuprinde referiri exacte la faptele persoanelor prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 republicată, nu s-a convocat Comitetul creditorilor pentru a analiza oportunitatea formulării unei cereri potrivit art.138 precitat și o eventuală cerere de autorizare de către instanță pentru introducerea unei asemenea cereri.
Se susține că nu este cauză de exonerare de răspundere a administratorilor debitoarei faptul că societatea nu mai desfășura activitate cu circa 2 ani înainte de numirea lichidatorului ci, dimpotrivă răspund potrivit art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 dacă nu au predat documentele contabile.
Recurenta invocă și încălcarea art.27 alin.1 din Legea nr.85/2006 pentru că debitoarea nu a depus ea cererea de deschidere a procedurii de lichidare judiciară, fiind incidente prevederile art.138 alin.1 lit. din Legea nr.85/2006.
Recurenta critică și faptul că lichidatorul judiciar nu a întocmit un raport complet conform dispozițiilor art.20 alin.1 lit.b, respectiv, art.25 lit.a din Legea nr.85/2006 și nici nu i s-a admis cererea completării raportului final în acest sens, motiv amplu dezvoltat, fiindu-i respinse obiecțiunile.
Tot astfel recurenta critică și faptul că nu era atributul său să formuleze cerere de autorizare pentru antrenarea răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, legea dând acest atribut în sarcina comitetului creditorilor convocat în condițiile legii.
În concluzie, recurenta susține că judecătorul sindic nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art.129 Cod procedură civilă bazându-se pe simple afirmații ale lichidatorului judiciar în privința incidenței prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Prin urmare recurenta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul dispunerii continuării procedurii de lichidare judiciară, cu obligarea lichidatorului judiciar la completarea raportului final, în vederea analizării oportunității formulării unei cereri de atragere a răspunderii.
În drept se invocă dispozițiile art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă și celelalte dispoziții menționate în cerere.
Potrivit art.17 din Legea nr.146/1997 a art.401din OUG nr.208/2002 modificată prin OG nr.36/2004 și art.86 din OUG nr.51/1998 republicată aprobată prin Legea nr.409/2001, recurenta susține că cererea sa este scutită de plata timbrajului.
Conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă recurenta solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Recurenta DGFP a Județului Tad epus cu adresa nr.16366/12.06.2008, în copii raportarea semestrială la iunie 2001 înregistrată sub nr.14696/27.07.2001, raportul de gestiune al VIN COM la 30.06.2001 și balanța contabilă la aceeași dată.
În temeiul art.242 (2) Cod procedură civilă recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursurile apar nefondate pentru considerentele de mai jos.
1.Recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului.
Cauzele care au condus la insolvența societății debitoare sunt descrise de lichidatorul judiciar în raportul întocmit la data de 28.06.2002 aflat la filele 99-102 dosar fond vol.
Probele nu relevă că acest raport ar fi fost contestat de către recurente ceea ce înseamnă că a fost însușit de către acestea.
În această situație rezultă că nu există persoane responsabile pentru starea de insolvență a societății debitoare și care a ajuns în această situație din motive obiective expuse în raportul precitat.
Tot astfel probele relevă că s-au dispus măsuri pentru vânzarea unor bunuri găsite în patrimoniul debitoarei, s-au formulat acțiuni în anularea unor înscrisuri și s-au efectuat distribuiri potrivit legii.
În fine, recurenta DGFP a Județului T în obiecțiunile formulate la raportul final întocmit de lichidator nu a criticat faptul că nu trebuia aprobat raportul final pentru că nu s-a întocmit și semnat potrivit art.40 alin.4 din OUG nr.86/2006, bilanțul de lichidare. A critica acest lucru pentru prima dată în recurs, este inadmisibil inclusiv pentru că părțile sunt lezate de o cale de atac.
De aceea, această critică amplu dezvoltată și susținută cu înscrisurile depuse de recurentă în recurs, va fi înlăturată, neputând face obiect de analiză direct în recurs ca și motiv nou al obiecțiunilor recurentei.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii administratorului recurenta putea solicita completarea raportului depus de lichidator la 28.02.2002 sub aspectul incidentei prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 dar recurenta nu a solicitat acest lucru pe tot parcursul soluționării procedurii. Cu toate acestea, recurenta putea solicita judecătorului sindic autorizarea pentru formularea cererii întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 și evident că putea propune probe concludente în combaterea inclusiv a rapoartelor lichidatorului judiciar.
În temeiul principiului disponibilității recurenta după cum relevă probele nu a procedat în acest sens.
Așadar, dacă recurenta nu ar fi fost de acord cu cauzele care au condus la insolvența societății debitoare, putea să solicite personal autorizarea sa pentru a formula o cerere de atragere a răspunderii administratorului, cerere neformulată de aceasta.
2.Recursul formulat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În raportul întocmit la 28.02.2002 lichidatorul a arătat cauzele care au condus la starea de insolvență a debitoarei.
În privința acestui raport probele nu relevă că recurenta ar fi avut obiecțiuni sau că ar fi solicitat completarea sa din perspectiva incidenței prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006.
De altfel probele nu relevă că recurenta ar fi solicitat acest lucru pe parcursul procedurii de insolvență.
Altminteri dacă nu ar fi fost de acord cu aceste cauze recurenta putea solicita autorizarea sa de către judecătorul sindic pentru formularea unei cereri de atragere a răspunderii administratorului potrivit prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 și să propună probe concludente în răsturnarea probatoriului administrat în cauză, inclusiv rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar.
Nu poate fi primită critica recurentei că o astfel de cerere nu s-a putut formula pentru lipsa elementelor din raportul final și nici că acest raport ar fi trebuit completat cu astfel de elemente în mod obligatoriu.
Lichidatorul judiciar a exprimat punctul său de vedere dar, recurenta putea să-l răstoarne prin mijloacele probatorii legale cuprinse în legislația în materie.
De aceea, întreaga construcție a criticilor vizând incidența în speță a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu poate constitui motiv pentru modificarea soluției instanței de fond.
Practic principiul rolului activ al judecătorului se împletește cu principiul disponibilității părților.
Or, recurenta interpretând dispozițiile legale în materie într-un stil propriu nu a formulat cerere de autorizare de către judecătorul sindic pentru formularea cererii de antrenare a răspunderii prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 și nu a propus probe prin care să dovedească contrariul.
Altminteri Curtea confirmă interpretarea dată de judecătorul sindic inclusiv pe această cerere.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurentele Direcția Generală a Finanțelor Publice a JUDEȚULUI T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței comerciale nr.91/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații VIN COM prin lichidator judiciar, R, ROMTELECOM, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI și UNIVERSITATEA B, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 1.07.2008
Tehnored. - 7.07.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Teleorman - Secția Civilă
Președinte: - Judecător sindic
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar, Elena Mincu
