Spete procedura insolventei. Decizia 806/2006. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 806
Ședința publică din 7 octombrie 2006
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de MANAGEMENT cu sediul în T,-,. 7/B, lichidator judiciar al, cu sediul în T,- și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, str. -. -., nr. 50, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 699 din 1 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, privind pe intimații, Sucursala T, cu sediul în T,-, cu sediul în, nr. 805, jud. T și, cu sediul în T,-.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în sensul că dezbaterea recursurilor a avut loc în ședința publică din 30 septembrie 2008, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, după care,
CURTEA
Constatând că prin sentința civilă nr. 699 din 1 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timișs -au respins cererile de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de creditorii B și, Sucursala T, împotriva organelor de conducere ale debitoarei, s-a dispus închis procedura insolvenței declanșată împotriva debitoarei, s‑a acordat fostului lichidator un onorariu în sumă de 106.982 lei, reprezentând cota procentuală de 8 % din valorificarea activelor debitoarei falite, de la data desemnării în cauză și până la înlocuirea sa ca lichidator, s‑a acordat fostului lichidator aceeași cotă procentuală de 8 % din valorificarea activului înscris în CF 3485, reprezentând suma de 28.560 lei, la care se adaugă onorariul fix stabilit de judecătorul sindic în cuantum de 15.000 lei + TVA, astfel că acestui lichidator i se cuvine suma totală de 46.360 lei, cu titlu de onorariu, s‑a constat că lichidatorul judiciar actual, - MANAGEMENT, a încasat suma totală de 83.551,7 lei, cu titlu de onorariu, fără aprobarea în prealabil de către judecătorul sindic, din care suma de 37.137,2 lei, după închiderea procedurii și în consecință, instanța a obligat fostul lichidator să restituie fostului lichidator suma de 29.340 lei, încasată cu titlu de onorariu și necuvenită, a obligat lichidatorul - MANAGEMENT să restituie fostului lichidator suma de 77.642 lei, încasată cu titlu de onorariu și necuvenită și, în final, a dispus radierea debitorului din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului judiciar - MANAGEMENT de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la debitor, averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, iar cu privire la cheltuielile de procedură, după achitarea sumei datorate cu titlu de onorariu fostului lichidator și notificarea prezentei sentințe debitorului, tuturor creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență și pentru a face mențiunea de radiere prevăzută de Legea nr. 85/2006,
Că pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în principal, că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale ce completează prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 și că principala cauză a insolvenței a fost nerespectarea de către succesorul creditoarei AVAS a unor clauze contractuale referitoare la investiții, că, pe de altă parte, întrucât lichidatorul judiciar și - MANAGEMENT au încasat cu titlul de onorariu o sumă mai M decât aceea cuvenită, urmează a restitui suma de 29.340 lei și respectiv, 77.642 lei, lichidatorului care nu a fost retribuit,
Având în vedere că MANAGEMENT, declarând recurs, a solicitat casarea sentinței recurate, iar în subsidiar, modificarea în parte, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, în sensul de a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță sau de a respinge cererea formulată de recurenta, cu menținerea dispozițiilor procedurale privind închiderea procedurii, cu motivare că:
În prezenta cauză se poate constata prezența a 3 lichidatori succesivi, a căror activitate în timp de la data deschiderii procedurii față de debitoare și până la momentul actual s-a desfășurat astfel: din 20.07.2000 și până în 29.05.2003, deci aproximativ 2 ani și 11 luni, din data de 29.05.2003 și până în data de 29.04.2004, deci 11 luni, MANAGEMENT din data de 29.05.2004 și până în prezent, de fapt până la definitivarea cauzei, deci aproximativ 4 ani;
Prin încheierea din 11.09.2003, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 40/S/2003, judecătorul-sindic a dispus acordarea unui onorariu de succes pentru lichidator în procent de 8% din vânzările realizate;
Onorariul de succes al lichidatorului a fost stabilit de judecătorul sindic în timpul "mandatului" celui de-al doilea lichidator, prin raportare la faptul că în procedură deja erau implicați mai mulți lichidatori (decât unul singur), judecătorul‑sindic făcând mențiunea potrivit căreia onorariul de succes de 8% din vânzările realizate, urma să fie repartizat între lichidatori, proporțional cu activitatea desfășurată;
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 64/1995, în orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, judecătorul sindic poate dispune, prin încheiere, înlocuirea administratorului;
Schimbarea celor 2 lichidatori a fost dispusă de judecătorul sindic cu titlu de sancțiune și nu ca "recompensă" pentru activitatea merituoasă a acestora;
Pe de altă parte, în considerentele Deciziei civile nr. 275/20.03.2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara care a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei urmare a admiterii recursurilor formulate de B și împotriva sentinței civile nr. 82/S/20.09.2005, pronunțată de Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara fiind instanța de control ale cărei dispoziții au caracter obligatoriu pentru judecătorul care judecă cauza în fond, după casarea cu trimitere spre rejudecare, precizează că judecătorul fondului nu a stabilit în mod concret, pentru fiecare lichidator în parte, ce sumă i se cuvine pentru activitatea prestată în perioada în care s-a ocupat de administrarea procedurii falimentului;
În consecință, nelegalitatea sentinței recurate are la bază faptul că instanța care a soluționat cauza în fond, după casare, nu a ținut seama de dispozițiile obligatorii ale instanței de control, deoarece aceasta nu a înțeles să stabilească, în mod concret, pentru fiecare lichidator în parte, ce sumă i se cuvine pentru activitatea prestată în perioada în care s-a ocupat de administrarea procedurii falimentului, ci a nesocotit dispozițiile cu caracter imperativ ale instanței de control prin faptul că a acordat întregul onorariu solicitat de primul lichidator acestuia, fără a repartiza întregul onorariu cuvenit tuturor celor trei lichidatori, corespunzător activității prestate, în perioada în care au administrat procedura falimentului față de debitoare;
Deși a invocat că fostul lichidator a aplicat greșit procentul și la veniturile obținute din chirii, garanții și dobânzi, fapt reținut în decizia de casare, instanța de fond nu face nici o referire la acest fapt, deși era obligată în acest sens;
Așa cum s-a reține chiar din cererile, cât și din decizia de casare, prin încheierea din 24.02.2005 pronunțată de judecătorul sindic din acel moment, s-a stabilit în mod irevocabil că onorariul lichidatorilor se va stabili după calitatea, cantitatea și complexitatea operațiunilor efectuate, iar nu ca procent din vânzări, hotărârea instanței de fond fiind nelegală și sub acest aspect;
În acest sens, pentru a se da eficiența dispozițiilor instanței de casare apreciază că stabilirea sumelor cuvenite fiecărui lichidator în parte, dată fiind complexitatea problemei, nu putea fi realizată decât prin efectuarea unei expertize de specialitate, neutră, care să stabilească, conform încheierii din 24.02.2005, care este remunerația pentru fiecare lichidator în parte, acestea constituind motive de casare cu trimitere a sentinței recurate;
În ceea ce privește modificarea sentinței recurate, se arată că judecătorul fondului aplică încheierea din 11.09.2003, potrivit căreia onorariul de succes de 8% din vânzările realizate urma să fie repartizat între lichidatori, proporțional cu activitatea desfășurată, deși așa cum a arătat mai sus încheierea din 24.02.2005, pronunțată de judecătorul sindic din acel moment, s-a stabilit în mod irevocabil că onorariul lichidatorilor se va stabili după calitatea, cantitatea și complexitatea operațiunilor efectuate, iar nu ca procent din vânzări;
Judecătorul fondului nu a înțeles să dea eficiență criteriului proporționalității stabilit pentru fiecare dintre cei trei lichidatori în privința onorariului cuvenit asupra cotei procentuale de 8% din vânzările realizate;
trebuie apreciată în contextul întregii proceduri a falimentului, luându-se în considerarea nu numai criteriul temporal, în sensul perioadei de timp efective în care un anumit lichidator a administrat procedura, dar și prin raportate la efectele acțiunilor lichidatorilor asupra averii debitorului;
Astfel, chiar dacă primul lichidator a efectuat anumite operațiuni anterioare vânzării propriu-zise, cum ar fi, evaluarea activului, identificarea unor potențiali cumpărători, purtarea unor tratative cu aceștia reținute în mod corect de judecătorul fondului, nu poate fi înlăturată de plano, fără nici un temei legal indicat, apărarea lichidatorului actual potrivit căreia dreptul de proprietate a fost transmis după înlocuirea primilor doi lichidatori;
Primul lichidator a nesocotit interesul tuturor părților implicate în procedura lichidării prin aceea că pentru înstrăinarea activelor imobiliare ale debitoarei acesta, nu numai că s-a mulțumit și a acceptat prețuri minime, dar a și procedat la realizarea unor vânzări cu nesocotirea flagrantă a intereselor cumpărătorilor și implicit a debitoarei;
Efectele unor astfel de acțiuni au determinat în M parte și prejudiciile constatate în cadrul procedurii falimentului, prin raportare la care creditorii societății debitoare nu au putut fi satisfăcuți;
Operațiunile efectuate de către primul lichidator nu numai că au determinat înlocuirea sa, că i-au fost imputate de către debitor prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei la termenul din 19.10.2006 dar au și condus la menținerea debitorului câțiva ani în procedură, cu consecința efectuării unor cheltuieli de procedură suplimentare;
Actualul lichidator a îndeplinit în schimb toate atribuțiile stabilite de Legea nr. 85/2006 și de judecătorul sindic în sarcina sa, soarta vânzărilor realizate de către primul lichidator s-a realizat și s-a consolidat în perioada administrării procedurii de către actualul lichidator și în măsura în care astfel de vânzări ar fi fost, din diferite motive, anulate, reziliate sau rezoluționate etc. singurul responsabil de toate aceste consecințe nefavorabile pentru debitor ar fi rămas actualul lichidator;
Pe de altă parte, actualului lichidator nu i s-a stabilit un onorariu fix de către instanța de judecată (comparativ ce primii doi lichidatori), acesta înțelegând că din momentul în care a fost numit ca lichidator în procedură, înțelege să preia asupra sa toate atribuțiile prevăzute de actuala lege ceea ce înseamnă că ultima operațiune înainte de închiderea falimentului, ar fi fost încasarea onorariului;
Acest aspect rezultă cu evidență din interpretarea dată de judecătorul sindic, care prin nestabilirea vreunui onorariu față de actualul lichidator, a înțeles să dea eficiență preluării administrării procedurii falimentului debitoarei, în ansamblul său, cu toate elementele pe care le implică, inclusiv onorariul lichidatorului și de aceea în virtutea art. 123 alin. 1 din lege actualul lichidator a procedat la încasarea sa.
Având în vedere că și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, declarând recurs împotriva aceleiași hotărâri, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere care au cauzat starea de insolvență, cu motivarea că:
Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze în cauza sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă;
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă);
În cauza dedusă judecății există suficiente elemente de natura a atrage răspunderea patrimonială a fostelor organe de conducere care au cauzat starea de insolvență, respectiv, principala cauză în apariția stării de insolvență o reprezintă nerealizarea investițiilor de 9 miliarde de ROL la care fostele organe de conducere s‑au obligat în anul 1999, promovarea unei politici de prețuri de către acționarul majoritar în defavoarea societății, în raporturile cu celelalte societăți din grupul celor ce aparțin aceluiași acționar principal, angajarea unui credit bancar în suma nejustificată de M față de nevoile activității de producție;
Judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele, fiind evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți;
Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea‑credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu;
Lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate, acesta nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei cum, din păcate mult prea adesea se confunda, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe;
Statul român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului";
Faptul că recurenta, în calitate de creditor, este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, constituie o premisă concretă pentru a determina onorata instanță de judecată să oblige persoanele responsabile la plată;
În acest sens, s‑a subliniat reaua-credință de care a dat dovadă administratorul debitoarei în exercitarea atribuțiilor sale, atunci când a dus spre o incapacitate de plăți de natură a prejudicia creditorii, persoane de bună credință, printre aceștia aflându-se și care a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului;
Prevederile art.138 din Legea 85/2006 nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți, "această omisiune nu este întâmplătoare ci vine să sublinieze regimul agravat al răspunderii acestor membrii ai organelor de conducere";
Legiuitorul, în textul legii, a folosit expresia "au contribuit" la ajungerea societății în stare de insolvență, ceea ce a sugerat aplicabilitatea textului și în situația în care fapta a constituit numai condiția favorabilă pentru realizarea efectului;
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată cât și din documentele depuse la dosar ulterior de către părți s-a impus concluzia existenței unei cauzalități necesare și indivizibile cu faptele ilicite, fiind evident că faptele săvârșite de către intimați au favorizat apariția prejudiciului, chiar dacă nu l-au produs în mod nemijlocit;
Din perspectiva reglementării prevăzute de Legea nr. 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți așa cum este prevăzută de art. 138 din lege, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor și a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea în tot sau în parte pasivului debitorului;
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară este una integrală atât pentru damnum emergens cât și pentru lucrum cessans. persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților sau persoanelor din conducerea debitoarei care s-au comportat în fapt ca veritabili administratori.
Văzând că în cauză a formulat întâmpinare care a solicitat respingerea recursului MANAGEMENT ca nefondat și menținerea sentinței recurate în partea privind repartizarea onorariului de succes al lichidatorilor succesivi și obligarea recurentei și intimatei să plătească sumele însușite în detrimentul său, arătând în principal că judecătorul sindic s-a conformat încheierii din 24 februarie 2005, în sensul că onorariul cuvenit fiecărui lichidator, deși a fost stabilit în cota procentuală de 8% din prețul bunurilor valorificate, activitatea lichidatorilor a fost analizată cantitativ și calitativ, din punct de vedere al complexității acestei activități și că toți cei trei lichidatori succesivi au fost de acord la termenul din 18 octombrie 2007, când s-a soluționat pentru a doua oară în fond propunerea de închidere a procedurii insolvenței față de debitoarea, că repartizarea beneficiilor activității să se facă astfel cum s-a făcut.
Că ulterior, referitor la recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, prin concluzii orale și scrise, MANAGEMENT a arătat că solicită respingerea acestuia,
Considerând în ce privește recursul declarat de lichidatorul judiciar MANAGEMENT, sub un prim aspect, că prima instanță a soluționat cauza în fond, după casare, ținând seama de dispozițiile obligatorii ale instanței de control, în măsura în care a stabilit suma ce a apreciat că se cuvine pentru activitatea prestată fiecărui lichidator judiciar,
Că eventuala necesitate privind efectuarea unei expertize care de altfel nu a fost solicitată de către părți în primă instanță și a cărei utilitate nu este dovedită, raportat la obiectivul ce implică elemente de apreciere a activității desfășurate de lichidatori și nu date tehnice, cu excepția unor calcule matematice, în parte necontestate, nu constituie motiv de casare și trimitere a cauzei în vederea rejudecării,
Reținând, cu privire la același recurs, că în mod necontestat în cauză au fost succesiv desemnați trei lichidatori, respectiv, din 20.07.2000 până la 29.05.2003, respectiv 34 luni, din 29.05.2003 până la 29.04.2004, respectiv 11 luni și MANAGEMENT din 29.04.2004 și până la data de 1.11.2007 când procedura, considerată a fi finalizată a fost închisă, respectiv 42 luni,
Că prin încheierea din 11.09.2003 judecătorul-sindic a dispus acordarea unui onorariu de succes pentru lichidator în procent de 8% din vânzările realizate, sumă ce trebuie repartizată proporțional cu activitatea fiecărui lichidator,
Că ulterior, referitor la același aspect al repartizării onorariului de succes, prin încheierea din data de 24.02.2005 s‑a stabilit că această operațiune trebuie să se facă cu luarea în considerare a calității și complexității activității desfășurate de fiecare lichidator,
Că pe de altă parte, pentru cel de al doilea lichidator s‑a stabilit și un onorariu în cuantum fix, în sumă totală de 17.800 lei,
Că s‑au încasat efectiv, în mod necontestat, în cursul derulării procedurii, 19.040 lei, de către primul lichidator, 75.700 lei, de către cel de al doilea și 83.551 lei, de către al treilea, în total 178.291 lei și că aceasta este suma totală ce poate să fie repartizată cu titlu de onorariu lichidatorilor judiciari, fără a afecta repartizările deja făcute celorlalți participanți, care se află sub autoritatea lucrului judecat, indiferent de suma pe care lichidatorii o pretind potrivit notelor scrise comune depuse la dosar, ca reprezentând 8% din vânzările de bunuri imobile, fără chirii, garanții sau dobânzi,
Considerând că din totalul sumelor încasate cu titlu de onorariu de către lichidatori, partea ce reprezintă, după scăderea onorariului fix, onorariul de succes, trebuie supus repartizării și că aceasta, în absența unor criterii anterior stabilite și matematic cuantificabile, ale "complexității și calității" activității, se poate face numai prin raportare la durata în timp a exercitării atribuțiilor,
Că pe baza acestui criteriu revine fiecărui lichidator suma de 62.720,60 lei, 38.092,04 lei, incluzând onorariul fix și respectiv 77.478,36 lei și că având în vedere sumele efectiv încasate, primul lichidator mai are de încasat suma de 43.680,60 lei, din care 37.607, 96 lei, de cel de al doilea lichidator și 6.072,64 lei, de la cel de al treilea lichidator,
Considerând, în ce privește recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru valorificarea Activelor Statului - că nerealizarea unor investiții, politica de prețuri chiar în defavoarea societății sau angajarea unui credit bancar în sumă nejustificată de M față de nevoile activității de producție, respectiv un management defectuos, acuzații susținute de către recurentă dar neconfirmate de către lichidatorul judiciar, în sine, chiar dacă sunt reale și săvârșite cu vinovăție, nu justifică angajarea răspunderii deoarece aceasta are un caracter reparatoriu și nu punitiv și este circumscrisă faptelor vizate de art. 138 din Legea nr. 85/2006,
Că în ce privește fondurile reținute de societate de la angajați, care nu au fost virate bugetului de stat dar nici nu se pretinde că au fost însușite de către persoane a căror răspundere este vizată, o constatare a lichidatorului judiciar referitor la persoana din vina căreia nu au fost plătite nu este relevantă deoarece în susținerea cererii sale creditoarea este datoare să facă dovezile pe care le consideră necesare și, pe de altă parte, răspunderea reglementată prin prevederile legale incidente în cauză vizează sume însușite de către administrator în interesul său sau procurarea de fonduri prin mijloace ruinătoare, ceea ce în speță, nu este cazul,
Că împrejurarea că recurenta este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, nu implică în mod automat existența unei obligații de reparare a prejudiciului de către persoane din conducerea societății debitoare,
Că de asemenea nu poate fi asimilată situația existentă în speță, potrivit constatărilor lichidatorului judiciar, cu ipoteza legală privind continuarea unei activități vădit neprofitabilă în interesul personal al administratorului, doar pe baza constatării faptului că societatea a înregistrat pierderi datorită a ceea ce se pretinde a fi managementul defectuos al afacerii care nu constituie motiv de angajare a răspunderii deoarece în acest caz, dintr‑o perspectivă ideală, toate situațiile de insolvență ar trebui să se soldeze cu angajarea răspunderii patrimoniale personale a celor care aveau sarcini de conducere a activității societăților deoarece insolvența este întotdeauna rezultatul unor decizii economice greșite,
Că din perspectiva reglementării prevăzute de Legea nr. 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este prevăzută de art. 138 din lege, este într‑adevăr o răspundere specială dar nu în sensul pretins de recurentă de a pune la îndemâna creditorilor și a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea în tot sau în parte pasivului debitorului, ci prin aceea că trebuie să fie îndeplinite condițiile speciale ale răspunderii, îndeosebi prin existența uneia dintre faptele pentru care textul de lege prevede posibilitatea angajării răspunderii,
Că aprecierile legate de caracterul subsidiar al răspunderii administratorilor, faptul că aceasta este individuală sau solidară, ori integrală, cât și cele privind sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății și care, în opinia recurentei, este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților sau persoanelor din conducerea debitoarei care s-au comportat în fapt ca veritabili administratori, nu sunt relevante în măsura în care nu se face dovada săvârșirii, în concret, de către persoane expres individualizate, a uneia sau unora din faptele la care art. 138 din lege se referă,
Că în consecință, prin aplicarea dispozițiilor art. 3041și 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul declarat de recurenta - MANAGEMENT, lichidator judiciar al SC SA, se va modifica în parte hotărârea primei instanțe în sensul stabilirii onorariilor cuvenite lichidatorilor potrivit celor menționate, cu consecința obligării SC SRL și a - MANAGEMENT să restituie suma de 37.607,96 lei și respectiv 6.072,64 lei, menținându‑se celelalte dispoziții și se va respinge recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de către creditoarea Autoritatea Activelor Statului -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de - MANAGEMENT, lichidator judiciar al SC SA împotriva sentinței civile nr. 699 din 1 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalul Timiș.
Modifică în parte hotărârea menționată în sensul că stabilește onorariile cuvenite lichidatorilor în sumă de 62.720,60 lei, pentru, 38.092,04 lei, pentru SC SRL și 77.478,36 lei, pentru - MANAGEMENT și obligă pe SC SRL și - MANAGEMENT să restituie suma de 37.607,96 lei și respectiv 6.072,64 lei, menținând celelalte dispoziții și prin respingerea recursului declarat împotriva aceleiași hotărâri de creditoarea Autoritatea Activelor Statului - AVAS.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./6.10.2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
