Spete procedura insolventei. Decizia 811/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 330/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.811
Ședința publică de la 25.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL - prin administrator judiciar AS SERVICII INSOLVENȚĂ, în contradictoriu cu intimata - ROMÂNIA SA, împotriva sentinței comerciale nr.5068/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat A cu împuternicire avocațială comună la dosar și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială în dosarul de fond.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat, susține verbal motivele de recurs dezvoltate în scris și solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii creditoarei, fără cheltuieli de judecată, învederând că a existat o hotărâre somație de plată care a stabilit că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, învederând că din înscrisurile depuse la dosar rezultă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 5068/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea contestației formulată de debitoarea - SRL împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea - ROMÂNIA SA și în consecință s-a admis cererea acestei creditoare și în baza art.33 alin.4 raportat la art. 26 alin.1 și art.1 alin.1 din Legea nr.85/2006, s-a deschis procedura generală a reorganizării judiciare.
De asemenea, tribunalul a dispus decăderea debitoarei din dreptul de a formula plan de reorganizare a activității în condițiile art. 94 din Legea nr.85/2006. A desemnat provizoriu administrator judiciar și a pus în vedere acestuia prevederile art. 252 din Legea nr.31/1990 republicată, a pus în vedere obligația de a formula și comunica notificările către creditori, către debitoare și către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București. Prin aceeași sentință judecătorul sindic a pus în vedere debitoarei să depună actele prevăzute de art. 28 alin. 1 din lege, precum și administratorului judiciar să întocmească în mod corespunzător rapoartele de activitate potrivit legii.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin facturile fiscale depuse la dosar la filele 35-36 și filele de acceptare, debitoarea a recunoscut existența creanței și a acceptat plata acesteia.
Tribunalul mai reține că debitoarea nu a răsturnat nici prezumția stării de insolvență, de vreme ce neplata la scadență a creanței consemnate reprezintă efectul prezumat al incapacității acesteia de a plăti datoria cu o sumă de bani disponibilă, astfel că,s-a apreciat îndeplinită condiția de încetare a plăților analizată la data introducerii acțiunii. De aceea, tribunalul a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei în temeiul art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea - SRL, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că sentința este criticabilă deoarece nu era îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006. Astfel, se susține, recurenta a invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse de creditoare, față de sentința civilă nr. 2894/20.04.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, prin care a fost respinsă cererea aceleiași creditoare cu privire la emiterea unei somații de plată împotriva sa cu privire la aceeași sumă de bani.
Astfel, se susține, Judecătoria sectorului 6 apreciat că nu are un caracter cert creanța pretinsă de creditoare, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OG nr. 5/2001. S-a apreciat astfel deoarece debitoarea contestă modul de executare a obligațiilor contractuale de către reclamantă, astfel că debitoarea invocând anumite pagube pricinuite de reclamantă prin modul cum și-a executat propriile obligații, creanța sa își pierde caracterul cert, punându-se în discuție însuși fondul raporturilor juridice dintre părți.
Or, judecătorul sindic a fost învestit cu verificarea acelorași condiții cu privire la creanță, respectiv caracterul cert, lichid și exigibil. În opinia recurentei, prin sentința recurată se ignoră autoritatea de lucru judecat, deoarece numai în raport cu o acțiune de fond ordonanța cu privire la somația de plată nu are autoritate de lucru judecat. Cum în cadrul procedurii insolvenței se verifică aceleași condiții privind certitudinea creanței, autoritatea de lucru judecat a sentinței evocate nu poate fi înfrântă.
De aceea, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii formulate de creditoare.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din pr. civ. și art. 8 din Legea nr. 95/2006.
La data de 01.04.2009, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata-creditoare - ROMÂNIA prin care aceasta solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prilejul judecării recursului, pentru următoarele motive:
Creanța intimatei este certă, lichidă și exigibilă, deoarece recurenta nu a contestat facturile emise de creditoarea sa, deși o putea face în condițiile art. 3.1. din contractul dintre părți. Necontestarea acestora conduce la concluzia că este vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă. Creanța este certă, se susține, deoarece existența sa rezultă din contractul nr. 1963/13.04.2005 și facturile fiscale emise în baza contractului, acceptate de debitoare. Este lichidă întrucât cuantumul său este determinat cu exactitate prin înscrisurile constatatoare ale creanței, opozabile debitoarei.
De asemenea, se mai susține, creanța este exigibilă deoarece termenul de plată era scadent atât cu privire la obligația de plată a serviciilor prestate cât și cu privire la penalitățile de întârziere.
Ca atare, sunt îndeplinite condițiile art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, recurenta nefăcând dovada că nu se află în stare de insolvență, mai ales că nu a depus documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, a probelor administrate, dar și sub toate aspectele de nelegalitate conform art. 3041din pr. civ. Curtea apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată s-a reținut că debitoarea a acceptat facturile emise de către creditoare, astfel că nu se pot reține apărările debitoarei în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, mai ales că debitoarea nu a răsturnat prezumția de insolvență.
Cu privire la efectele sentinței civile nr. 2894/20.04.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, judecătorul sindic nu a făcut nici o mențiune, sentința fiind în această privință nemotivată sub aspectul apărărilor invocate de debitoare prin contestația formulată împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Curtea apreciază cu privire la această susținere formulată de debitoare atât prin contestația depusă la prima instanță cât și prin motivele de recurs, că deși nu este întemeiată în tot, respectiv este incorect a se susține că există autoritate de lucru judecat în cauza de față în raport de sentința civilă pronunțată asupra unei cereri a aceleiași creditoare cu privire la emiterea unei somații de plată, totuși problema de drept dezlegată în acea cauză nu poate fi ignorată în procedura insolvenței de față.
În primul rând, avem în vedere că nu este autoritate de lucru judecat deoarece nu este întrunită tripla identitate prevăzută de dispozițiile art. 1202 din civil, identitatea de obiect, de părți și cauză. Deși este vorba de aceleași părți ( creditoarea și debitoarea din cauza de față) nu este vorba nici de identitatea de obiect ( de vreme ce în cauza anterioară soluționată prin sentința civilă nr. 2894/20.04.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B obiectul cererii îl constituia emiterea unei ordonanțe care să cuprindă somația de plată împotriva debitoarei cu privire la aceeași creanță, iar în cauza de față s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, cele două proceduri având efecte diferite asupra cărora nu vom insista aici). Nu este întrunită nici identitatea de cauză ( înțelegând prin cauza situația de fapt calificată juridic), deoarece în sentința anterioară s-a soluționat o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. 1 din OG nr. 5/2001, iar în cauza de față cererea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006, cele două cauze fiind net diferite.
Cu toate acestea, pornind de la dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora " Toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii." și având în vedere că pentru deschiderea procedurii este necesară dovada deplină a unei creanțe certe, lichide și exigibile ( art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 ), Curtea constată că în cadrul operațiunii de verificare a celor trei condiții cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu se poate face abstracție de sentința civilă nr. 2894/20.04.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, deoarece aceasta se bucură de efectul substanțial al hotărârii judecătorești. Chiar dacă nu este vorba de autoritate de lucru judecat, în condițiile în care în cauza de față creditoarea nu a adus argumente sau probe în plus cu privire la creanța sa, iar anterior s-a stabilit că în condițiile invocării unei excepții de neexecutare a contractului de către debitoare ( excepție invocată și în cauza de față ca un argument împotriva susținerii caracterului cert, lichid și exigibil al creanței) -exceptio non adimpleti contractus-pretinsa creanță își pierde caracterul cert, această dezlegare nu putea fi ignorată de judecătorul sindic.
Practic, efectul substanțial al hotărârii judecătorești presupune inexistența a două hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceeași problemă de drept, deoarece în lipsa acestuia actul de justiție ar avea un caracter de instabilitate, incertitudine, insecuritate a raporturilor juridice de drept material dar și de drept procesual, ceea ce ar contraveni principiilor constituționale ce stau la baza desfășurării activității jurisdicționale.
De aceea, Curtea verificând în condițiile date și în temeiul art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cele trei condiții cu privire la creanța creditoarei, constată că în raport de contestările debitoarei cu privire la îndeplinirea obligațiilor de către creditoare, refuzul acesteia la plată ar putea fi justificat de vreme ce contractul dintre părți nr. 1963/13.04.2005 ( filele 8-17 din dosarul Tribunalului) are natura unui contract sinalagmatic în care obligațiile uneia dintre părți își au izvorul în contraprestația executată de cealaltă parte, între acestea fiind o totală interdependență și intercondiționare.
Doctrina juridică și practica judiciară în materia efectelor contractelor sinalagmatice a stabilit pornind de la dispozițiile art. 1020 și art. 1021 din civil, că unul dintre efectele acestui contract îl constituie excepția de neexecutare potrivit căreia dacă una dintre părți nu și-a îndeplinit propriile obligații față de cocontractant, aceasta nu poate pretinde în justiție îndeplinirea obligației, aceasta fiind suspendată până la executarea propriei obligații.
Or, în cauză tocmai această situație a fost susținută de către debitoare, iar creditoarea, căreia îi revenea sarcina probei depline a creanței sale ( certe, lichide și exigibile) nu a făcut dovada executării corespunzătoare a tuturor obligațiilor asumate prin contract.
Mai mult, față de dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorului sindic îi revenea obligația de a verifica creanța creditoarei mai ales față de cele susținute de către debitoare în sensul neexecutării corespunzătoare a obligațiilor de către creditoare.
Cum simpla primire a facturilor de către debitoare nu face dovada deplină a obligației, simpla primire neechivalând cu acceptare în sensul art. 46 din comercial, mai ales în condițiile de față în care debitoarea invocă excepția de neexecutare împotriva creditoarei, Curtea apreciază că sentința recurată a fost dată printr-o interpretare greșită a forței probante a facturii (art. 46 din comercial) în sensul că simpla primire a asimilat-o cu acceptarea de către debitoare, precum și cu ignorarea efectelor excepției de neexecutare în cadrul contractelor sinalagmatice ( dedusă din dispozițiile art. 1020 și art. 1021 din civil). Nu în ultimul rând, Curtea apreciază că și ignorarea totală a dezlegării date de către Judecătoria sectorului 6 B prin sentința civilă nr. 2894/20.04.2006 înseamnă încălcarea efectului substanțial al hotărârii judecătorești ( dedus și din dispozițiile art. 322 pct. 7 din pr. civ.), ceea ce ar constitui un motiv de modificare în condițiile art. 3041din pr. civ. alături de cele două de mai sus, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din pr. civ.
În ce privește apărările intimatei în sensul că este vorba de o creanță, certă, lichidă și exigibilă, pentru motivele arătate mai sus, Curtea nu le poate primi, intimata nefăcând nicio referire la împrejurarea că debitoarea sa a refuzat plata invocând executarea necorespunzătoare a propriilor obligații față de aceasta.
Pe de altă parte, în raport cu dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. a) din Legea nr. 85/2005, simpla neplată nu conduce automat la prezumția de insolvență, dacă debitoarea susține că refuzul său de a plăti își are izvorul în neexecutarea obligațiilor de către cocontractantul său. Cum această problemă a refuzului justificat sau nejustificat de a plăti nu poate fi dezlegată în cauza de față ce are ca obiect procedura specială a insolvenței care presupune preexistența unor titluri de creanță, ci numai în cadrul unei judecăți asupra fondului pretențiilor pe calea dreptului comun, în lipsa unui titlu executoriu în posesia creditoarei sau a unui titlu de creanță infailibil, Curtea conchide că nu este vorba în speță de o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Dacă refuzul debitoarei este justificat de anumite împrejurări ce nu pot fi cenzurate în cauza de față, acestea putând constitui doar elemente de natură a zdruncina caracterul cert și exigibil al creanței (eventualele pagube putând fi compensate, dar numai după stabilirea lor în cadrul unui proces de fond) atunci nu pot fi incidente dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din pr. civ. va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite contestația debitoarei și va respinge cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței.
De asemenea, dat fiind caracterul concursual și colectiv al procedurii insolvenței și caracterul executoriu al hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, prevăzut de dispozițiile art.12 raportat la art. 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, Curtea va trimite dosarul judecătorului sindic în vederea închiderii procedurii deoarece în condițiile respingerii cererii creditoarei de deschidere procedurii prin prezenta hotărâre irevocabilă, lipsește însuși actul de sesizare a judecătorului sindic, iar continuarea procedurii nu ar putea avea loc în condițiile inexistenței acestuia.
Chiar dacă această procedură are un caracter concursual și colectiv (după deschidere), nu înseamnă că principiul disponibilității procesului civil, care guvernează și procedura insolvenței va fi înlăturat, nici măcar cu privire la continuarea unei proceduri declanșate în temeiul unei sentințe desființate în calea de atac a recursului ( devenind incident principiul oficialității procesului civil neprevăzut expres de dispozițiile legii speciale).
De aceea, în condițiile art. 1, art. 3 din Legea nr. 85/2006, rap. la art. 109 din pr. civ. considerăm că soluția care se impune chiar administrativ este trimiterea dosarului către judecătorul sindic în vederea închiderii procedurii insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - SRL în contradictoriu cu intimata - ROMÂNIA SA și cu administratorul judiciar al recurentei, AS SERVICII INSOLVENȚĂ, împotriva sentinței comerciale nr.5068/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința comercială recurată în sensul că admite contestația debitoarei și respinge cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței ca neîntemeiată.
Trimite dosarul judecătorului sindic în vederea închiderii procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/TH.RED./ER/2 EX.
Sentința comercială nr. 5068 din 21.11.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Dosarul nr-
Jud. sindic:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
