Spete procedura insolventei. Decizia 822/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1601/2008)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 822
Ședința publică de la 22 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--
GREFIER -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenții împotriva sentinței comerciale nr.2646 din 05.06.2008 și a încheierilor din 07.06.2008 și 19.04.2007, recurs declarat împotriva sentinței comerciale nr.2646 din 05.06.2008 și a încheierii de ședință din 19.04.2007 și din 7.06.2007, precum și recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva încheierii de ședință din 20.01.2005 și a sentinței comerciale nr. 2646 din 05.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații BANCA CREDITULUI ROMÂNESC prin LICHIDATOR JUDICIAR INSOLVENCY, prin LICHIDATOR JUDICIAR SC CONSUL-, G, BANK ROMANIA, PUBLICITATE, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, SC - prin LICHIDATOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA și
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 8 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data 15 mai 2009 și apoi pentru astăzi 22 mai 2009 când în urma deliberării a pronunțat următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2646/5.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-a respins cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3 împotriva pârâților, Astra Capital, și
S-au admis cererile formulate de creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Banca " Creditului Românesc" Credit Bank bancă în faliment reprezentată prin lichidatorul judiciar SC audit - SRL, Eurom Bank (actual Bank România), Publicitate SRL, Socep și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ( S) - împotriva pârâților, și
Au fost obligați cei trei pârâți să suporte din averea personală pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC Europ - în sumă de 72.228,500,40 Ron, stabilit în baza tabelului obligațiilor debitorului din data de 7.04.2005 (fila 87.VI dosar faliment).
În baza art.274 pr.civ. au fost obligați pârâții și la plata onorariului cuvenit experților, și, în sumă de 21.666,6 Ron pentru fiecare pârât.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că în urma disjungerii din dosarul nr.5819/1997 aflat pe rolul aceleiași secții respectiv a VII-a a Tribunalului București unde s-a pornit procedura falimentului împotriva debitorului, s-a format dosarul de față ce are ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare în temeiul art.124 din Legea 64/1995.
În motivarea sentinței se face un istoric al tuturor cererilor creditorilor motivate pe baza unei expertize tehnice ce s-a dispus în cauză, ce a fost efectuată de expertul la data de 15.09.2003, a unei contraexpertize, a actelor ce au deținut fiecare creditor și a controalelor efectuate de organele de control financiar, privind activitatea administratorilor, a apărărilor pârâților prin întâmpinări și acte ce au înțeles fiecare să depună în apărare.
În baza acestui bagaj de declarații de creanță, cereri de angajare a răspunderii patrimoniale, a apărărilor din partea administratorilor, a probatoriilor ce s-au dispus în cauză pentru toate părțile implicate, instanța de fond a trecut la analiza obiectului cauzei de față respectiv angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare în baza art.124 din Legea 64/1995.
S-a reținut astfel că cererea Sector 3 prin care aceasta a înțeles să-și completeze acțiunea în instanță prin introducerea la data de 24.01.2006 și a asociaților societății debitoare respectiv a numiților, SC - și, a fost justificată de faptul că în categoria persoanelor răspunzătoare conform dispozițiilor art.124 din Legea 64/1995 în noua sa formă prin modificarea adusă acestui articol de Lege 149/2004 se prevede că răspunzătoare pentru aducerea societății în faliment este și "orice altă persoană".
Cu toate acestea cererea creditoarei apare neîntemeiată deoarece nu dovedește care sunt faptele săvârșite de acești asociați - cerință obligatorie într-o răspundere civilă delictuală, situație în care i s-a respins cererea față de persoanele menționate mai sus.
În motivarea sentinței instanța de fond a reținut că singurii răspunzători pentru aducerea societății debitoare în faliment sunt: - asociat unic de la înființarea societății în 1993 până în anul 1994 când aceasta a devenit societate pe acțiuni, iar administratori ai societății începând cu această dată sunt pârâții:, G și (fila 243 vol.I dosar faliment).
În motivare s-au avut în vedere de către instanța de fond constatările expertizei, a controalelor efectuate de reprezentanți ai și pentru faptele săvârșite de administratori s-a reținut că în cauză își au aplicabilitate dispozițiile art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006 care atrag răspunderea patrimonială a acestora.
A mai reținut că cea de a doua expertiză a preluat o parte din constatările primului expert, a ținut seama de constatările efectuate de organele de control financiar și de actele încheiate de debitoare în cadrul activității desfășurate.
Având în vedere și concluziile celei de a doua expertize, redate pe larg în motivarea sentinței, instanța de fond a ajuns la concluzia că răspunderea pentru ajungerea societății în încetare de plăți, revine celor trei administratori, G și pentru fapte ce intră sub imperiul art.137 lit.a, c, d și e din Legea 85/2006, urmând ca aceștia să suporte în solidar pasivul debitoarei.
Pentru toate cele reținute, s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.2646/5.06.2008 (pag.188 dosar - vol.IV) au declarat recurs administratorii și, precum și creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Cei trei recurenți au mai declarat recurs și împotriva unor încheieri premergătoare sentinței atacate astfel: și împotriva încheierilor din 7.06.2008 și 19.04.2007; împotriva încheierilor din 19.04.2007 și din 7.06.2007 și B împotriva încheierii din 20.01.2005.
Au formulat cerere în fața instanței de recurs și experții contabili, și (pag.155) solicitând instanței să se pronunțe cu privire la onorariul de expert ce le-a fost admis de instanța de fond, plata acestuia revenind celor trei pârâți administratori dar care nu și-a îndeplinit nici până în prezent această obligație. astfel Curții să modifice sentința 2646/5.06.2008 în sensul ca cei trei pârâți să fie obligați în solidar la plata sumei restante rămasă neachitată din onorariul de expert așa cum a fost aprobat de instanța de fond prin încheierea din 1.03.2007 potrivit căreia s-a hotărât ca acesta să fie achitat de toate părțile, deci și de creditori. în final obligarea părților în solidar la plata onorariului ce li se cuvine.
Prin recursul său pârâtul(pag.31 vol.I) face cunoscut instanței că a declarat recurs atât împotriva sentinței comerciale nr.2646/5.06.2008 cât și a încheierii premergătoare din 7.06.2007, criticând cele două hotărâri ale instanței de fond pe care le consideră ca fiind netemeinice și nelegale pentru următoarele motive:
Referitor la încheierea din 7.06.2007 o consideră nelegală deoarece prin aceasta s-a respins neîntemeiat cererea de suspendare a cererii creditorilor de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor formulată de pârâtul G la data de 19.04.2007, decizie ce a avut efect direct și asupra sa ca administrator și aceasta deoarece pe rolul Judecătoriei Alba se află dosarul penal nr.3887/2001 de a cărei soluționare definitivă depindea și sentința din prezenta cauză.
astfel modificarea sub acest aspect a sentinței nr.2656/5.06.2008, în sensul suspendării prezentei cauze până la soluționarea procesului penal în dosarul amintit.
- Referitor la sentința nr-2646/5.06.2008 o consideră ca fiind netemeinică, deoarece instanța de fond nu a avut în vedere faptul că după intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006 prin articolul 139 s-a reglementat în alt mod problema prescripției dreptului material la acțiune împotriva membrilor organelor de conducere ale societății debitoare intrată în faliment, derogându-se astfel de la dispozițiile art.8 din Decretul 167/1958.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a aplicat dispozițiile noii legi 85/2006 pentru activitatea sa ce a fost desfășurată între anii 1994 - 1996, considerând că i-ar fi aplicabile dispozițiile Legii 64/1995, după 28.08.1995, iar ale legii 85/2006 nu i s-ar aplica de loc, deoarece legea respectivă a intrat în vigoare după data săvârșirii faptei. În esență consideră că pentru faptele sale a intervenit prescripția dreptului material la acțiune conform art.8 din Decretul 167/1958.
Precizează că sentința instanței de fond nu i-a fost niciodată comunicată și deci nu cunoaște motivarea acesteia. însă că la baza acesteia au stat concluziile raportului de expertiză a celor trei experți desemnați în cauză, a organelor de control, etc.
Cunoaște însă concluziile expertului parte desemnat în cauză și care au fost depuse la dosar odată cu raportul de expertiză, dar pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere. Consideră că în virtutea rolului activ instanța de fond trebuia să țină seama că expertiza s-a realizat fără a se analiza documentele din arhiva Administrația Finanțelor Publice și a Bank; experții nu au ținut seama de modul de derulare a contractului de import export produse metalurgice desfășurat cu firma și inflația galopantă din acea perioadă; nu s-a dovedit în nici un fel modul în care pârâții, deci și recurentul, ar fi făcut să dispară acte contabile și au ținut o contabilitate fictivă, de vreme ce experții nici nu au cerut debitoarei, reprezentată prin lichidator judiciar, prezentarea documentelor contabile; de nicăieri nu rezultă că administratorii ar fi acționat cu intenție pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență, deci nu s-a dovedit unul din elementele esențiale ale răspunderii patrimoniale și anume vinovăția sa.
Hotărârea instanței de fond este greșită și pentru faptul că s-a dispus obligarea pârâților, deci și a sa, la suportarea întregului pasiv, ori creditorii au cerut fiecare obligarea la acoperirea fiecărei creanțe în parte, încălcându-se astfel principiul disponibilității, acordându-le creditorilor sume mai mari decât aceștia au cerut.
Referindu-se în special la cererea creditoarei Credit Bank, arată că aceasta este și lipsită de interes, de vreme ce a și renunțat la suma de 1.561.000 lei, în plus reclamanta a pus în executare un titlu executoriu în baza căruia a încasat deja suma de 2.100.000 lei și mai are încă 6 dosare de executare silită ce au la bază același titlu executoriu.
Această împrejurare a fost adusă la cunoștința instanței de fond prin Concluziile scrise depuse la dosar la 5.06.2008 situație de care nu a ținut seama.
Pentru toate cele arătate cere admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea pretențiilor reclamanților ca nefondate.
Își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.9 și 304 pct.6 teza finală.
Prin recursul său pârâtul(pag.13 vol.I) face cunoscut instanței că a declarat recurs atât împotriva sentinței comerciale nr.2646/5.06.2008 cât și împotriva încheierii pronunțată la data de 19.04.2007 sau 7.06.2007, criticând aceste hotărâri ale instanței de fond pe care le consideră ca fiind netemeinice și nelegale în esență pentru următoarele motive:
- i-a fost încălcat dreptul său la apărare și al principiului contradictorialității (art.304 pct.5 pr.civ.).
- nu i-a fost comunicat raportul de expertiză contabilă întocmit de experții, și, precum și a opiniei separate depusă la dosar de expertul.
- soluționarea cauzei s-a făcut fără administrarea tuturor probelor solicitate, fără comunicarea înscrisurilor depuse de părți și fără punerea în discuția părților a excepțiilor invocate.
- instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate. Motivarea hotărârii s-a făcut cu nerespectarea disp. art.261 pr.civ. și art.304 pct.7 pr.civ.
- instanța a respins nejustificat cererea de suspendare a cauzei formulată de G cu încălcarea art.244 pct.1 pr.civ. cerere ce i-ar fi fost și dânsului favorabilă.
Pe fond consideră că în cauză se aplică excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece după ce face cronologic o derulare a faptelor de la data cererii de deschidere a falimentului de către creditoarea la 30.10.1997 și până la data formulării cererilor de antrenare a răspunderii administratorilor, dreptul la acțiune al acestora era deja prescris față de termenul general de prescripție prevăzut de Decr.167/1958.
Mai arată că expertizele efectuate în cauză nu au făcut altceva decât s-au raportat doar la actele de control ale organelor abilitate, redând textul cele reținute de experții desemnați în cauză, fiind vorba de două expertize ce au fost avute în vedere de instanța de fond (pag.10 - 11 din expertiză), din care rezultă în esență că nu s-a putut stabili cu certitudine situația financiară pe anii 1992 - 1994, nu s-a putut stabili ce operațiuni de export s-au efectuat; nu s-a putut stabili care este volumul total al achizițiilor de produse metalurgice de pe piața românească și dacă acestea au fost exportate, precum și faptul că expertiza s-a efectuat în baza actelor depuse în cea mai mare parte la dosar.
Critică sub acest aspect expertiza, care nu a putut fi concludentă în stabilirea culpei sale.
Mai critică sentința atacată sub aspectul că instanța de fond nu a făcut o analiză corectă a elementelor ce stau la baza stabilirii răspunderii civile delictuale, neputându-se stabili cu certitudine existența acestor elemente.
astfel admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată. Își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.5, 7, 9 și 3041.pr.civ.
Prin recursul său DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, face cunoscut instanței că a declarat recurs atât împotriva sentinței comerciale nr.2646/6.06.2008, cât și a încheierii din 20.01.2005 criticând cele două hotărâri ale instanței ca fiind netemeinice și nelegale deoarece:
- Referitor la încheierea din 20.01.2005 în mod greșit instanța de fond a dispus, ca onorariul de expert pentru expertiza efectuată de expertul contabil și depusă la dosar la 15.09.2003 în baza căreia s-a stabilit în fapt răspunderea administratorului societății debitoare, și considerând că expertiza a profitat acestuia, arată că în mod greșit prin încheierea atacată instanța de fond a stabilit ca onorariul de expert "să fie plătit de reclamanții creditori în mod egal către 1500 lei fiecare". În plus a fost dată și cu încălcarea art.170 alin.1 pr.civ. care prevede ca parte care a cerut expertiza să suporte și onorariul.
- Referitor la sentința nr.2646/5.06.2008 o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod nejustificat i-a fost respinsă cererea sa de atragere a răspunderii civile patrimoniale împotriva asociaților, și, care alături de administratori se fac și aceștia răspunzători pentru aducerea pârâtei debitoare în stare de insolvență, deoarece față de dispozițiile art.138 din Legea 85/2006 este irelevantă împrejurarea că aceștia nu au calitatea de administratori, urmând a răspunde împreună pentru faptele ce au dus la ajungerea societății în faliment.
de asemenea astfel admiterea recursului așa cum a fost formulat și ca urmare modificarea încheierii de ședință din 20.01.2005 în sensul exonerării instituției sale de plata onorariului expertului și să se dispună achitarea onorariului din fondul de lichidare așa cum prevăd dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006.
modificarea în parte a sentinței comerciale nr.2646/5.06.2008 în sensul admiterii cererii privind atragerea răspunderii personale patrimoniale și împotriva pârâților, și.
Își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Prin întâmpinare (pag116 vol.I) Banca Creditului Românesc - - - CREDIT prin lichidator Insolvency - referitor la recursul declarat de invocă excepția nulității absolute a recursului declarat de acesta împotriva încheierii din 7.06.2007, deoarece deși recurentul susține că prin această încheiere instanța a respins cererea de suspendare a judecății cauzei având ca obiect cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a celor trei administratori pârâți respectiv, G și, cerere care a fost formulată de G, în realitate prin încheierea atacată instanța a dispus amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată, rezultând cu certitudine faptul că recurentul a indicat o altă hotărâre decât cea prin care s-a respins cererea de suspendarea judecății cauzei.
Invocă și excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, de a declara recurs împotriva acestei încheieri, deoarece cererea de suspendare a judecății cauzei a fost formulată de pârâtul G, considerând că numai poate fi îndreptățit a declara recurs împotriva încheierii respective, dacă ar fi fost nemulțumit de decizia instanței.
Pe fondul recursului apreciază că sentința atacată este temeinică și legală, în esență susținând că excepția prescripției a fost invocată în concluziile scrise, ceea ce nu permitea instanței a se pronunța pe acest aspect, de vreme ce nu a invocat-o în termenul legal și conform procedurii civile spre a putea fi pusă în discuția părților. În plus consideră că este și neîntemeiată, motivând amplu respingerea acestei excepții și în principal pe ideea că la data când a introdus cererea de atragere a răspunderii celor trei administratori era în vigoare Legea 64/1995 astfel cum a fost modificată prin Legea 149/2004, în plus termenul de prescripție începe să curgă după ce creditorul a cunoscut partea de creanță rămasă neacoperită și persoana vinovată de ajungerea debitorului în încetare de plată.
Mai arată că hotărârea instanței de fond nu s-a bazat numai pe expertiza la care face referire în recurs, a avut posibilitate să ceară o nouă expertiză, iar expertul parte nu a făcut nici o obiecție la raportul de expertiză.
Nu se poate reține nici lipsa de interes a Credit Bank în primul rând că ar fi și tardivă și apoi și neîntemeiată și aceasta motivat de faptul că nu trebuia să se invoce abia în recurs o astfel de excepție și apoi interesul este folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
astfel respingerea recursului declarat de ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a încheierii premergătoare din 7.06.2007 și sentinței 2646/5.06.2008.
Prin întâmpinare la recursul declarat de (pag.123) intimatele BANK ROMANIA - și PUBLICITATE invocă excepția tardivității recursului motivat de faptul că întrucât comunicarea sentinței comerciale 2646/5.06.2008 s-a făcut la 10.07.2008, iar introducerea recursului de către acest recurent la data de 22.07.2008 astfel recursul s-a făcut cu o zi peste termenul de 10 zile prevăzut de art.8 alin.2 din Legea 85/2006.
Referitor la recursul declarat împotriva încheierii din 19.04.2007 sau 7.06.2009, invocă și excepția nulității recursului, deoarece pârâtul nu identifică exact încheierea în cauză.
Pe fond consideră că recursul este și neîntemeiat în esență pentru următoarele motive: în cauză nu i s-a încălcat recurentului dreptul la apărare, deoarece cererile de atragerea răspunderii personale patrimoniale i-au fost comunicate în termen fiind citat în acest sens conform celor menționate în încheierea din 15.03.2004, fiindu-i admisă și cererea pentru angajare apărător în cauză, în plus procesul a durat aproape 3 ani și nu poate susține că nu a avut timp să ia cunoștință de cererile respective și de raportul de expertiză, la care face aceleași susțineri neîntemeiate. Nici invocarea situației că litigiul s-ar fi soluționat fără administrarea tuturor probelor nu are nici un temei deoarece i-a fost admisă cererea pentru toate probele cerute în cauză.
astfel respingerea recursului declarat de ca nefondat.
Prin întâmpinare la recursul declarat de referitor la încheierea din 7.06.2007 aceleași intimate BANK ROMANIA - și PUBLICITATE consideră că recursul este nul deoarece nu există nici o încheiere la această dată prin care să fie respinsă cererea de suspendare formulată de pârâtul G, prin urmare întrucât nu este indicată cu exactitate încheierea pe care înțelege să o atace, recursul este nul absolut.
Pe fond se cere respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele motive: însă și cererea de suspendare nu poate fi admisă întrucât nu a fost niciodată probată cu certificat de grefă din care să rezulte obiectul, părțile și cauza dedusă judecății în dosarul până la soluționarea căruia s-a solicitat suspendarea în cauză. În plus din cererea de suspendare rezultă că altor persoane li s-ar angaja răspunderea penală și nu pârâților, deci cererea de suspendare apare nejustificată.
Referitor la excepția prescripției cere de asemenea respingerea, deoarece termenul nu curge de la data deschiderii procedurii, de vreme ce antrenarea răspunderii administratorilor nu poate fi cerută decât după ce s-a cunoscut paguba și cine răspunde pentru aceasta. În atare situație cererile lor au fost făcute în termen.
În ce privește referirea la faptul că expertiza nu a ținut seama de toate actele ce au fost puse la dispoziția expertului, pârâtul își invocă propria-i culpă, deoarece chiar pârâtul-recurent nu a pus la dispoziția expertului toate actele, în plus afirmația sa este contrazisă de cele două rapoarte de expertiză.
Referitor la alte aspecte invocate în recurs cere respingerea ca nefondată a susținerilor recurentului deoarece cererile de atragere a răspunderii administratorilor trebuie analizate de la data la care au fost formulate când era în vigoare Legea 64/1995.
În ce privește prejudiciul, acesta reprezintă suma tuturor creanțelor și rezultă din tabelul final aprobat și afișat la ușa instanței, creanțele nu au fost contestate, deci analiza lor a intrat în autoritatea lucrului judecat. Deci creanțele lor nu pot fi diminuate și pentru că acestea au și fost stabilite printr-o expertiză, deci calculul nu poate fi pus la îndoială.
De asemenea consideră că trebuie respinsă ca nefondată și excepția lipsei de interes a Credit Bank -, deoarece stabilirea răspunderii în baza art.124/138 din Legea 64/1995 respectiv Legea 85/2006 este independentă de realizarea creanței asupra bunurilor aparținând garanților celor două acțiuni, având temeiuri diferite.
astfel respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței comerciale nr.2646/5.06.2008 ca fiind temeinică și legală.
Prin întâmpinările depuse la dosar la recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, intimatele și, (pag.138-140) cer respingerea recursului ca nefondat deoarece în speță nu li s-a reținut nicio culpă, neputându-se face dovada implicării lor în gestionarea patrimoniului debitoarei sau în conducerea acesteia, deoarece așa cum a reținut și instanța de fond dânsele au avut doar calitatea de asociat. Nu au participat la conducerea firmei, nu au luat nici o decizie și nu au săvârșit niciuna din faptele prevăzute la art.138 din Legea 85/2006. astfel respingerea recursului, ca nefondat.
Prin răspunsul său la întâmpinări recurentul cere motivat respingerea excepțiilor invocate de pârâte ca neîntemeiate, înlăturarea apărărilor făcute de acestea la recursul său și admiterea recursului. Același lucru îl cere și prin CONCLUZIILE motivate amplu și depuse la dosarul cauzei.
Se depun Concluzii scrise și de către recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B prin care cere respingerea recursurilor declarate de și ca nefondate și admiterea recursului său.
Au depus deasemeni Concluzii scrise și intimatele SC Creditului Românesc - CREDIT BANK ȘI BANK ROMANIA - și PUBLICITATE SRL care cer admiterea excepțiilor invocate și respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate în cauză față de dispozițiile art.137 pr.civ. Curtea reține că:
- Referitor la excepția tardivității invocată de față de recursul declarat de B, în raport de precizările aduse de reprezentantul acesteia în instanță și anume că deși a făcut cunoscut instanței de fond la data de 13.04.2008 lucru ce s-a consemnat în încheierea din 25.10.2007 că începând cu data de 1.04.2007 a preluat activitatea Administrația Finanțelor Publice Sector 3, instanța de fond nu a ținut seama de acest lucru și nu i-a comunicat nici un exemplar de pe sentința nr.2646/5.06.2008. Numai ca urmare a cererii sale exprese (pag.226 și 237 vol.IV) sentința i-a fost comunicată după data de 17.07.2007 (pag.226 vol.IV verso) în urma rezoluției instanței de fond cu privire la comunicarea sentinței și către, și consideră că față de această nouă situație recursul său introdus la 12.08.2008 este în termen.
Curtea constată că cele relatate de recurenta sunt reale și întrucât la dosarul cauzei nu există dovada recomunicării, în atare situație constată că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de art.8(2) din Legea 85/2006, motiv pentru care respinge excepția tardivității recursului ca nefondată.
Referitor la excepția tardivității recursului declarat de, excepție invocată de intimatele ROMANIA - și PUBLICITATE SRL și CREDITULUI ROMÂNESC - CREDIT BANK, Curtea constată că față de data de 10.07.2008 (pag.213.IV) când i-a fost comunicat recursul și data introducerii cererii de recurs, respectiv 21.07.2008 data poștei pe plic (pag.42) recursul este declarat în termenul prevăzut de art.8(2) din Legea 85/2006 situație în care Curtea va respinge și această excepție ca nefondată.
Referitor la excepția nulității absolute a recursului declarat de împotriva încheierilor din 19.04.2007 și din 7.06.2007 invocată de BANK ROMANIA - și PUBLICITATE SRL, pentru motivul că la indicarea celor două încheieri s-a folosit conjuncția "sau" ceea ce în opinia recurentelor ar echivala cu o nehotărâre, instanța o respinge ca neîntemeiată de vreme ce indicarea celor două încheieri este corectă, încheierile respective regăsindu-se la dosarul cauzei, deci sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.302 (b) pr.civ.
În atare situație Curtea va respinge excepția ca nefondată.
Referitor la excepția nulității absolute a recursului formulat de, excepție invocată de intimatele BANK ROMANIA -, PUBLICITATE și CREDITULUI ROMÂNESC - CREDIT BANK, care motivat de faptul că recursul împotriva încheierii din 7.06.2007 este îndreptat împotriva unei încheieri care nici nu există și arată că a fost greșit îndreptat recursul împotriva încheierii din 7.06.2007 de vreme ce prin aceasta nu s-a făcut de către instanță nici o referire la suspendarea cauzei, ci doar amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată, Curtea o respinge motivat de faptul că fiind vorba de încheieri preparatorii ce se atacă numai odată cu sentința de fond și care potrivit art.269 (2) pr.civ. nu leagă pe judecători, nu pot duce la nulitatea absolută a recursului, deoarece este greu de crezut că legiuitorul a avut în vedere dezlegarea pricinii doar într-o anumită etapă procesuală în care este dată încheierea interlocutorie cu efectele prevăzute de textul de lege menționat și nu dezlegarea finală a cauzei, știut fiind faptul că toți recurenții au atacat și sentința 2646/5.06.2008, și odată cu aceasta s-au atacat și încheierile interlocutorii pe care de altfel recurenții le-au indicat corect conform dispozițiilor art.302 (b) pr.civ. ele regăsindu-se la dosarul cauzei, încheierea din 26.07.2007 a cărei existență a fost pusă la îndoială se regăsește în.VIII pag.305.
Ca urmare Curtea respinge această excepție.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a recurentului față de recursul declarat de acesta împotriva încheierii din 19.04.2007 (pag.189 vol.VIII) invocată de CREDITULUI ROMÂNESC - CREDIT BANK, motivat de faptul că cererea de suspendare a cauzei a fost formulată de o altă parte, respectiv de pârâtul G, consideră că numai aceasta ar fi fost îndreptățit să formuleze recurs în situația în care era nemulțumit de decizia instanței.
Întrucât Legea 85/2006 este o lege cu totul specială potrivit căreia este instituită o răspundere colectivă a administratorilor situație în care în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.48(2) pr.civ. Curtea va respinge excepția ca nefondată.
Trecând la analizarea pe fond a recursurilor, Curtea reține că recursurile sunt fondate.
Față de cele de mai sus și având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză Curtea constată și reține următoarele:
În cauză ne aflăm în faza antrenării răspunderii administratorilor în temeiul art.138 din Legea 85/2006, cărora li se aplică răspunderea civilă delictuală, formă a răspunderii civile pentru antrenarea căreia trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție (culpă).
În vederea soluționării cauzei au fost administrate proba cu acte, s-au efectuat două expertize contabile și interogatorii.
În urma concluziilor la care a ajuns instanța de fond recurenții au fost obligați să suporte din averea personală pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC - în sumă de 72.228.500,40 lei (RON), conform tabelului debitorilor din data de 7.04.2005.
Făcând un rezumat al criticilor aduse sentinței atacate prin cererile de recurs, Curtea constată că toți recurenții arată în esență că în cauză le-au fost încălcate drepturile la apărare în sensul că nu le-au fost comunicate conform procedurii civile cererile introductive pentru a-și putea face apărările; nu le-au fost comunicat raportul de expertiză contabilă pentru a face obiecțiuni la aceasta, nu au putut lua cunoștință de opinia expertului parte, care de asemenea nu le-a fost comunicată; instanța a omis a se pronunța asupra tuturor excepțiilor invocate care de altfel nici nu au fost puse în discuția părților; s-a respins nejustificat cererea de suspendare a cauzei formulată în temeiul art.244 alin.1 pr.civ. expertiza nu a analizat toate documentele societății aflate în faliment iar pe fond se susține că s-ar fi trecut la antrenarea răspunderii lor fără a se face o analiză corectă a condițiilor ce stau la baza răspunderii civile delictuale; că s-a încălcat principiul disponibilității deoarece au fost obligați la acoperirea întregului pasiv al societății, care depășește tabelul creanțelor nerecuperate ale creditorilor, în plus instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra cererii de prescripție a dreptului la acțiune a creditorilor întemeiată pe disp. art.158 din Legea 85/2006 și a lipsei de interes a creditoarei CREDIT BANK a cărei creanță a fost achitată. Că astfel le-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Analizând criticile aduse sentinței atacate față de probatoriul administrat în cauză Curtea reține că acestea sunt întemeiate pentru următoarele motive:
-Referitor la prescripția dreptului la acțiune invocată de recurentul și Curtea reține că instanța de fond a fost sesizată prin invocarea acestei excepții de recurentul (pag.163), darinstanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestei excepții.
Referitor la incidentele procedurale legate de expertiza dispusă în cauză, efectuată de experții, și, Curtea reține că prin încheierea din 7.06.2006 s-a reținut depunerea raportului de expertiză și lipsa de procedură cu recurentul motiv pentru care s-a dispus citarea acestuia pentru termenul stabilit la 26.07.2007,dar nu s-a dispus și comunicarea către acesta a raportului de expertiză, conform art.86 pr.civ.
Mai mult, deși în cauză a fost numit expert parte în persoana expertului, care și-a spus punctul de vedere diferit de concluziile celor trei experți, instanța de fondnu a comunicat părerea expertului partecătre cei trei recurenți lipsindu-i astfel pe aceștia de dreptul de a-și exprima opiniile față de concluziile tuturor experților și a depune obiecțiuni la raportul de expertiză, cu atât mai mult cu cât părerile celor trei experți titulari sunt contradictorii față de opiniile expertului parte.
În plus, referitor la această expertiză Curtea reține că sunt întemeiate criticile aduse instanței de fond care a validat raportul de expertiză, deși experții și-au exprimat în scris punctul de vedere al modului în care au efectuat expertiza și care s-a bazat mai mult pe concluziile rezultate din actele de control ale organelor abilitate ce au analizat activitatea SC T - astfel se reține în expertiză că:
"Prezenta expertiză s-a efectuat pe baza documentelor aflate la dosarul cauzei. Documentele puse la dispoziție de către părți (reclamanții) în timpul expertizei se aflau deja la dosarul cauzei" (pag.308 -.VIII).
Mai mult, în subtitlul intitulat "Referitor la documentele contabile ale societății" experții au precizat că: "nu au identificat balanțe de verificare contabilă întocmite pe toate lunile din perioada 1992 - 1996 și din acest motiv nu au putut stabili cu certitudine ce operațiuni s-ar fi efectuat în contabilitatea societății, ce note contabile s-au întocmit" - "Fără balanțe de verificare contabilă întocmite pe fiecare lună, fără fișe de cont analitice ale operațiunilor din conturile societățiinu au putut stabili cu certitudine situația financiară(mai ales pentru perioada 1992-1994) - "nu puteau stabili ce operațiuni de export s-au efectuat" - "nu se poate stabili care este volumul total al achizițiilor de produse metalurgice de pe piața românească și dacă acestea au fost exportate".
Toate acestea în totală contradicție cu cele afirmate de expertul parte sub semnătură (pag.196-200 vol.VIII) în care la rândul său consideră că pe lângă faptul că nu s-au analizat toate documentele de arhivă ale reclamantelor Administrația Finanțelor Publice Sector 3 (astăzi P) și EUROM BANK expertiza nu a analizat profesionist actele la care se referă concluziile sale, ce sunt total opuse celor din expertiza efectuată de experții, și - opinie ce nu a fost comunicată așa cum s-a mai arătat, nici uneia din părți, încălcându-li-se astfel dreptul la apărare.
În atare situație, față de cele arătate, Curtea reține că prin sentința 2646/5.06.2008 și a încheierilor recurate, s-au încălcat principiile fundamentale de drept civil al contradictorialității și disponibilității, că părților le-a fost încălcat dreptul la apărare garantat prin articolul 24(1), de Constituția României precum și dreptul la un proces echitabil așa cum prevăd dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Motivele arătate intrând sub incidența art.105 (2) pr.civ. fac inutilă judecata fondului cauzei și a excepțiilor ce ar avea influență asupra fondului, situație în care Curtea va dispune în consecință.
Curtea constatând astfel că prin sentința 2646 din 5.06.2008 și încheierile recurate s-au încălcat principii fundamentale de drept pricinuindu-li-se părților o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea ei, în speță își au aplicabilitate dispozițiile art.304 pct.5 pr.civ. și în consecință Curtea va admite recursurile.
Va dispune casarea sentinței atacate, odată cu aceasta înțelegându-se că au fost casate și toate încheierile premergătoare, respectiv și cele recurate, făcând aplicarea dispozițiilor art.316 pr.civ. potrivit căruia recursul împotriva hotărârii (în speță decizia) se socotește făcut și împotriva încheierilor premergătoare. ( Drept procesual civil Volumul II Global - 2004 (pag.83).
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Conform art.315 Curtea dispune ca instanța de fond să analizeze odată cu rejudecarea cauzei, excepția prescripției, a lipsei de interes, problema plății experților ridicată de recurenta DGFP privind plata expertului, precum și atragerea răspunderii patrimoniale și față de pârâții, și Judecătorii fondului vor rejudeca litigiul și în contradictoriu cu administratorul G chiar dacă acesta nu a declarat recurs împotriva sentinței 2646/5.06.2008 motivat de faptul că sentința casată a rămas fără efecte juridice față de toate părțile. Se apreciază că prin natura raportului juridic efectele prezentei decizii se întind asupra tuturor reclamanților creditori și pârâților, cu raportare la dispozițiile art.48 pr.civ.
Instanța de fond va pune în discuția părților necesitatea refacerii expertizei efectuată de cei trei experți sau dacă e cazul a unei noi expertize cu obligarea experților de a verifica efectiv toate actele financiare și contabile din arhiva societății, a reclamantei și EUROM BANK, și nu numai a celor aflate la dosarul cauzei.
Se va avea în vedere și comunicarea Concluziilor expertului parte pentru discutarea lor în contradictoriu cu toate părțile și se va pune în vedere experților a analiza și actele la care acesta face referire. Va fi obligată pârâta EUROPE - să pună la dispoziția experților toate documentele societății. Se vor aplica corect dispozițiile art.138 coroborat cu art.133 din Legea 85/2006 verificându-se dacă s-au valorificat toate bunurile aflate în patrimoniul societății debitoare, ce plăți s-au făcut către alți creditori și care este suma exactă pentru care poate fi antrenată răspunderea administratorilor conform legii.
Curtea referitor la cererea formulată de experții, și, privitor la plata unei diferențe de onorariu de expert neachitată și împotriva căreia s-a formulat excepția inadmisibilității de către recurentul, admite excepția invocată motivat de faptul că numai persoanele care au calitate procesuală, deci cele care au fost parte în proces au dreptul de a declara calea de atac, în speță recursul. Cum experții mai sus arătați nu au calitate de părți în proces, deci nu sunt părți în cauza de față, Curtea va admite excepția inadmisibilității cererii formulate de aceștia.
În consecință față de cele de mai sus, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de experții, și, în această fază a procesului.
Cererea lor va putea fi reformulată în fața instanței de fond cu ocazia rejudecării cauzei.
Văzând și dispozițiile art.312 și 315.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului formulat de B și ca nefondată.
Respinge excepția nulității absolute a recursului formulat de și ca nefondată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentului ca nefondată.
Admite recursurile declarate de recurenții împotriva sentinței comerciale nr.2646 din 05.06.2008 și a încheierii din 07.06.2007 și din 19.04.2007, recurs declarat împotriva sentinței comerciale nr.2646 din 05.06.2008 și a încheierii de ședință din 19.04.2007, și 07.06.2007 precum și recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva încheierii de ședință din 20.01.2005 și a sentinței comerciale nr.2646 din 05.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații BANCA CREDITULUI ROMÂNESC prin LICHIDATOR JUDICIAR INSOLVENCY, prin LICHIDATOR JUDICIAR SC CONSUL-, G, BANK ROMANIA, PUBLICITATE, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, SC - prin LICHIDATOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA și
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Admite excepția inadmisibilității cererilor formulată de experții contabili.
Respinge cererea formulată de experții, și ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 15.06.2009
Tehnored. - 18.06.2009
2 ex.
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
