Spete procedura insolventei. Decizia 830/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 830/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 622/JS/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar IP, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 622/JS/03.07.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins obiecțiunile formulate de către creditoarea AVAS; a aprobat raportul final întocmit de către lichidatorul IP; a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL și radierea acesteia din registrul comerțului de sub nr. J-, descărcând lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că urmare a cererii introductive formulată de către lichidatorul IP, prin sentința nr. 48/JS din data de 17.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a dispus deschiderea procedurii simplificare a insolvenței debitoarei - SRL, care se afla în procedura de lichidare în condițiile prevăzute de Legea 31/1990 republicată.
Prin aceeași sentință mai sus-menționată, pentru realizarea procedurii falimentului debitoarei a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar IP, care a întocmit raportul final privind pe debitoarea - SRL. Prin acest raport s-a propus de către lichidatorul-judiciar închiderea procedurii insolvenței împotriva acestei debitoare în conformitate cu prevederile art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței și radierea debitoarei din registrul comerțului, cu aplicarea art. 136 din aceeași lege. Lichidatorul a menționat în raport că au fost notificați toți creditorii bugetari și, fiind întocmit tabelul preliminar și ulterior definitiv al creanțelor admise împotriva averii debitoarei, totodată fiind notificat și administratorul social al societății debitoare.
Judecătorul sindic a reținut, din materialul probator administrat, că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri din a căror valorificare să se obțină fonduri pentru acoperirea cheltuielilor cu procedura insolvenței și pentru îndestularea creditorilor conform tabelului definitiv al creanțelor, cu precizarea că nu s-au identificat elemente pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului social, conform prevederilor art. 138 din Legea 85/2006.
Împotriva raportului final mai sus-menționat s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea AVAS B, prin care s-a solicitat admiterea obiecțiunilor, refacerea și comunicarea raportului final de către lichidator, să se dispună continuarea procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
În susținerea obiecțiunilor s-a arătat că aprecierea lichidatorului că nu s-au identificat elemente pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administratorul social, conform prevederilor art. 138 din Legea 85/2006, sare peste atribuția sa specifică de formulare către instanță a cererii pentru atragerea răspunderii, acesta subrogându-se în drepturi instanțelor judecătorești care ar fi trebuit să soluționeze o astfel de cerere. S-a mai considerat că lichidatorul nu a aplicat în mod corect regulile răspunderii instituită de art. 138 din Legea 85/2006, că vinovăția sau nevinovăția foștilor administratori trebuie stabilită de către instanță, că lichidatorul a omis atât să precizeze persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în stare de încetare de plăți, cât și să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.
Judecătorul sindic a reținut, din economia obiecțiunilor formulate de către creditoarea AVAS, că aceasta vizează dispunerea atragerii răspunderii patrimoniale a persoanelor din organele de conducere și de supraveghere ale debitoarei, că în conformitate cu art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, calitatea procesuală activă de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, o au numai administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, iar în condițiile alin. 3 al aceluiași articol, mai are calitate procesuală activă și comitetul creditorilor, cu autorizarea judecătorului-sindic.
Față de cele de mai sus, și cum o asemenea măsură ține de managementul aferent acestei proceduri, ce îi aparține practicianului în insolvență, în raport de prevederile art. 11 alin. 2 din Legea 85/2006, conform cărora atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate numai la controlul judecătoresc al activității administratorului sau lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii, se apreciază de către judecătorul sindic că nu poate dispune obligarea practicianului în insolvență de a reface raportul final în sensul de a se continua procedura de lichidare a debitoarei cu luarea de măsuri pentru antrenarea răspunderii foștilor administratori, conform art. 138 din Legea 85/206.
Astfel, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de către AVAS și constatând că nu există bunuri în averea debitorului din a căror valorificare să se obțină fondurile necesare acoperirii procedurii aferente insolvenței, că nici unul dintre cei doi creditori bugetari înscriși la masa credală a debitoarei nu s-a oferit pentru avansarea sumelor corespunzătoare acoperirii cheltuielilor cu procedura insolvenței, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul înscrierii în tabelul de creanțe a sumei de 2.577 lei datorată de debitoare recurentei.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are calitatea de creditor, că administratorul judiciar nu a respectat prevederile art. 61 din Legea 85/2006, nefiind notificată și neavând posibilitatea să se înscrie la masa credală cu creanța în sumă de 2.577 lei datorată de debitoare.
Arată că potrivit art. 61 din Legea 85/2006: "(1) În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) ori, după caz, în condițiile art. 32 alin. (2), debitorului și oficiului registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mențiunii. (2) Dacă creditorii cu sediul sau cu domiciliul în străinătate au reprezentanți în țară, notificarea va fi trimisă acestora din urmă. (3) Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează conform prevederilor Codului d e procedură civilă și se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență."
Recurenta consideră că administratorul judiciar avea obligația comunicări notificării în condițiile alin. 3 al art. 61 din Legea 85/2006, conform prevederilor Codului d e procedură civilă. Arată că în speță creanța în sumă de 2.577 lei se compune din: TVA - 1015 lei, dobândă TVA - 1418 lei, penalități TVA - 124 lei și dobândă impozit pe venitul microintreprinderilor - 20 lei.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii obiecțiunilor sale la raportul final și pe cale de consecință, să se dispună continuarea procedurii insolvenței.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că hotărâre este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), iar în temeiul art. 304 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea criticată nu poate fi atacată cu apel, instanța de recurs are posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele. Arată că prin sentința atacată, instanța de fond a respins obiecțiunile sale și a dispus închiderea procedurii insolvenței în baza art. 131 din Legea 85/2006, fără a lua în considerare aspectele invocate de către AVAS și fără să o motiveze.
AVAS susține că în raportul întocmit, lichidatorul judiciar s-a limitat să precizeze că nu au fost identificate acte și fapte generatoare ale stării de insolvență, că scurtele considerații ale lichidatorului în ceea ce privește aplicabilitatea art. 138 din Legea 85/2006, nu pot constitui raportul amănunțit în accepțiunea art. 25 alin. 1 lit. a și art. 59 din această lege, arătând că solicitarea pe care AVAS și-a exprimat-o în obiecțiunile formulate, de completare a raportului final, este întemeiată, apreciind că din analiza raportului final al lichidatorului se poate concluziona că există premisele săvârșirii unor fapte din cele prevăzute la art. 138 din Legea 85/2006. Arată că din cuprinsul aceluiași raport final rezultă că debitoarea înregistra la data deschiderii procedurii, debite restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor de sănătate, care au generat penalități, dobânzi, majorări și în final, starea de insolvență.
Se subliniază de către această creditoarea faptul că lichidatorul judiciar a arătat că nu s-au întocmit și depus actele contabile prevăzute de lege de către administratorul debitoarei, aspect care trebuia clarificat în condițiile în care fapta este incriminată și sancționată, fiind una dintre situațiile enumerate de legiuitor la art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, care pot atrage răspunderea patrimonială.
AVAS mai arată că în condițiile în care raportul de activitate nu cuprindea mențiunile referitoare la cauzele și împrejurările intrării societății în stare de incapacitate de plată, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, cererea sa de completare a raportului final, este întemeiată.
Față de faptul că judecătorul sindic a respins, în opinia recurentei, fără nicio motivație, ca neîntemeiate obiecțiunile la raportul final, aceasta apreciază că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu nerespectarea principiului rolului activ al instanței de judecată, invocând prevederile art. 129 Cod procedură civilă, conform căruia judecătorii au dreptul și îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Creditoarea recurentă consideră că a fost dispusă închiderea procedurii insolvenței, fără a da posibilitatea creditorilor să exercite toate căile legale pentru recuperarea creanțelor. Arată că întrucât creanța AVAS nu a fost recuperată, prin pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii insolvenței, această creditoare este prejudiciată în drepturile și interesele sale, motiv pentru care solicită continuarea procedurii insolvenței pentru comunicarea completărilor solicitate la raportul final și convocarea creditorilor pentru a analiza și aproba oportunitatea formulării unei eventuale cereri de atragere a răspunderii patrimoniale.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de recurente, pe care le va analiza global, conform dispozițiilor art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea le va respinge ca nefondate.
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Dar, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Cum, în speță nu există o astfel de autorizare iar creditoarea nu poate formula in nume propriu o astfel de cerere, Curtea reține lipsa calității procesuale active în promovarea prezentului recurs, indiferent fiind faptul că a formulat obiecțiuni, în dosarul de fond și că, în recursul de față criticile par a fi îndreptate împotriva soluției prin care acestea au fost respinse.
Pe de altă parte, acțiunea privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei a fost formulată de creditoare numai în cadrul recursului formulat împotriva sentinței judecătorului sindic de închidere a procedurii insolvenței, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, această acțiune trebuia formulată înainte de închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Prin închiderea procedurii, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, "judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați", astfel că nu poate fi formulată o asemenea acțiune direct în recurs, după închiderea procedurii.
Susținerea creditoarei că procedura insolvenței a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a promova acțiunea în răspundere materială, pe lângă că nu este dovedită, este și nerelevantă, având în vedere că închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
În mod temeinic și legal a mai reținut instanța de fond că în raport de prevederile art. 11 alin. 2 din Legea 85/2006, conform cărora atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate numai la controlul judecătoresc al activității administratorului sau lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii, se apreciază de către judecătorul sindic că nu poate dispune obligarea practicianului în insolvență de a reface raportul final în sensul de a se continua procedura de lichidare a debitoarei cu luarea de măsuri pentru antrenarea răspunderii foștilor administratori, conform art. 138 din Legea 85/206.
Fiind limitat la controlul de legalitate asupra măsurilor întreprinse în derularea procedurii, acesta nu se poate pronunța asupra măsurilor de oportunitate.
De asemenea, raportat la înscrisurile cauzei, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de către AVAS și constatând că nu există bunuri în averea debitorului din a căror valorificare să se obțină fondurile necesare acoperirii procedurii aferente insolvenței, că nici unul dintre cei doi creditori bugetari înscriși la masa credală a debitoarei nu s-a oferit pentru avansarea sumelor corespunzătoare acoperirii cheltuielilor cu procedura insolvenței, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006.
Deși critică măsura dispusă, nici în recurs cele două creditoare nu au făcut dovada existenței altor bunuri, aflate în patrimoniul debitoarei care să fie valorizate sau care ar fi măsurile ce ar mai trebui întreprinse, în mod obiectiv și legal pentru continuarea procedurii.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursurile de față vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 622/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /27.10.2008
Dact./27.10.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
