Spete procedura insolventei. Decizia 845/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1211/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 845
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR I -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta debitoare SC BROKER DE ASIGURĂRI SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1728 din 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - creditoare SC ROMÂNIA INSURANCE SA și cu administratorul judiciar al debitoarei ȘI ASOCIAȚII.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta debitoare prin administrator asistat de avocat -, cu delegație la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurenta prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul legal stabilit prin rezoluție.
Curtea acordă recurentei cuvântul pe cereri prealabile și pe probe.
Recurenta prin avocat. arată că nu are cereri de formulat și nici probe noi de administrat, în afara celor existente la dosar.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentei cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând în susținere că recurenta nu poate fi considerată că se află în stare de insolvență, nu există alți creditori, iar creditoarea din prezenta cauză nu le-a adus la cunoștință de existența penalităților, mai arată că nu a fost îndeplinită nici procedura prealabilă. În concluzie, solicită admiterea recursului și închiderea procedurii de insolvență. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea introductivă formulată în data de 10.09.2007 la ribunalul București - Secția a VII-a Comercială, creditorul România Insurance a chemat în judecată pe debitorul Broker (în prezent Broker de Asigurări ), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună deschiderea procedurii insolvenței împotriva acestuia, pentru o creanță în sumă de 6.578,52 lei, prime încasate și nedepuse și 13.521,73 lei penalități de întârziere.
Debitorul a formulat contestație, solicitând respingerea cererii introductive ca neîntemeiată.
Prin sentința comercială nr.1728 pronunțată la 09.04.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic a respins contestația debitorului ca neîntemeiată și a admis cererea introductivă formulată de creditor, dispunând deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului, în temeiul art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006 precum și celelalte măsuri de ordin procedural legal aferente, inclusiv desemnarea provizorie a administratorului judiciar.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că debitorul nu a depus nici un act în dovedirea susținerilor sale și nici nu a răsturnat prezumția de insolvență, probând că are în cont disponibilul bănesc necesar achitării creanței pretinsă de creditor. În schimb, potrivit probatoriului administrat de creditor, acesta are o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, în cuantum superior valorii prag de 10.000 lei.
Împotriva acestei sentințe comerciale debitorul Broker de Asigurări a declarat recurs, timbrat și în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive, ca neîntemeiate.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că debitorul nu se află în stare de insolvență, înregistrând la finele anului 2007 un profit de 98.501 lei, superior creanței, sens în care s-au depus înscrisuri certificate preluate din registrele de încasări și plăți, pe care instanța le-a omis.
Pe de altă parte, singura creanță certă, lichidă și exigibilă a creditorului este în sumă de 6.578,52 lei, sub valoarea prag de 10.000 lei. Creditorul pretinde în mod neîntemeiat penalități de întârziere, deoarece acestea au fost calculate după rezilierea unilaterală a contractului de intermediere de asigurări încheiat între părți și nu au fost aduse la cunoștința debitorului decât prin cererea introductivă.
Potrivit art.8 pct.6 din contractul părților, creditorul trebuia să încerce rezolvarea amiabilă a litigiului, fiind de rea-credință la calcularea penalităților fără a notifica debitorul deși aceasta se impunea prin una dintre adresele de înștiințare a rezilierii. Modul în care creditorul a calculat penalitățile este discutabil în raport cu art.3 alin.2 pct.a din contract și față de neefectuarea lui pe un număr de zile, iar după deschiderea procedurii nu se mai pot calcula dobânzi sau penalități. Creanța recunoscută de debitor va fi plătită până la primul termen de recurs.
Practica judiciară în materie comercială prevede obligația creditorului de a aduce la cunoștința debitorului suma datorată și eventualele penalități, însă creditorul a urmărit să aducă societatea comercială recurentă în stare de insolvență.
Recurentul nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul formulat nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic deschide procedura insolvenței, respingând contestația debitorului și admițând cererea introductivă formulată de creditor dacă stabilește că debitorul este în stare de insolvență. În conformitate cu art.3 alin.1 lit.a, alin.6 și alin.12 din aceeași lege, insolvența, ca stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 30 de zile, în cuantum mai mare de valoarea prag de 10.000 lei, este prezumată ca fiind vădită în condițiile menționate.
Susținerile recurentului în sensul că nu s-ar afla în stare de insolvență pentru că a înregistrat la finele anului 2007 profit nu sunt fondate, în condițiile în care nu s-a dovedit că profitul respectiv s-ar mai regăsi în concret sub forma unor disponibilități bănești în patrimoniul debitorului în contextul judecății cererii introductive. Simpla atestare a unui profit anterior prin registrele debitorului nu echivalează cu existența actuală a unor disponibilități bănești în măsură să răstoarne prezumția legală de insolvență.
Recurentul debitor recunoaște datoria de 6.578,52 lei constituind debit principal dar nu a efectuat plata acesteia după cum s-a angajat în mod expres și contestă în mod neîntemeiat penalitățile de întârziere pretinse de către creditor și care, însumate indică o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, în cuantum mai mare decât valoarea-prag de 10.000 lei. Calculul penalităților s-a efectuat în mod justificat de către creditor nu în raport cu rezilierea contractului părților ci având în vedere prevederile art.3 alin.2 lit.a din acest contract, potrivit cărora penalitățile de întârziere pe zi pentru sumele datorate se achită de către debitor până la momentul plății debitului principal, calculul lor putând fi întrerupt însă în raport cu deschiderea procedurii insolvenței.
De asemenea, criteriile care au stat la baza modului de calcul al penalităților rezultă din adresa înregistrată sub nr.352/299.03.2007 (fila 13 dosar fond) și în raport cu celelalte înscrisuri, iar recurentul nu a fost în măsură să precizeze motivele pentru care modul de calcul respectiv nu ar fi îndreptățit.
Nu s-a arătat de către recurent nici modul în care consideră că rezolvarea pe cale amiabilă ar fi fost posibilă și oricum o astfel de posibilitate nu era în măsură să înlăture alegerea căii unei acțiuni în justiție din partea creditorului.
Din moment ce penalitățile au fost calculate în condițiile prevăzute prin contractul părților, susținerea recurentului în sensul că creditorul ar fi avut obligația înștiințării debitorului despre curgerea acestora nu este îndreptățită și, oricum, eventuala practică judiciară sub acest aspect nu constituie izvor de drept iar legea specială nu implică prevederile art.7201Cod procedură civilă, astfel că nu se poate avea în vedere nici că s-ar fi urmărit de către creditor cu rea-credință ducerea debitorului în stare de insolvență.
În schimb, din înscrisurile depuse de către creditor în dosarul cauzei, rezultă cu certitudine îndeplinirea condițiilor prevăzute legal pentru deschiderea procedurii, sentința pronunțată în acest sens de către tribunal fiind temeinică și legală, impunându-se a fi menținută.
În consecință, având în vedere considerentele arătate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-debitoare SC BROKER DE ASIGURĂRI SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1728 din 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare SC ROMÂNIA INSURANCE SA și cu administratorul judiciar al debitoarei ȘI ASOCIAȚII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.09.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Nicoleta
I-
Grefier,
Red.Jud. - 1.10.2008
Tehnored. - 2.10.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Florica Bodnar, Iulia Nicoleta
