Spete procedura insolventei. Decizia 871/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 871
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursul declarat de pîrîtele și împotriva sentinței comerciale nr. 359/S din 7 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 9 martie 2009, susținerile părților prezente la acel termen fiind consemnate în încheierea de ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- din lipsă de timp pentru deliberări, Curtea a amînat pronunțarea în data de 16 martie 2009 cînd, din același motiv, a amînat pronunțarea pentru azi, 18 martie 2009.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.359/S/7.07.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, s-a dispus:
Admite acțiunea formulată de administratorul judiciar Acord, cu sediul în I,-, - 5,. A,.2,.10 în contradictor cu debitorul-vânzător SC Trans SRL, cu sediul social declarat în I,-, parter, camera 7 și pârâtele-cumpărătoare și, ambele cu domiciliul în I, șos. - nr.102.
Anulează contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.4603 din 30 decembrie 2004 la & privind imobilul situat în I,- A înscris în CF nr.42205 a municipiului I, compus din corp C 4 - pavilion administrativ cu o suprafață construită de 382,460. și o suprafață utilă de 602,29. și teren curți și curți construcții în suprafață totală de 1.101,545.
Dispune repunerea părților în situația anterioară perfectării contractului de vânzare-cumpărare menționat în sensul că,
Obligă pârâtele-cumpărătoare și să restituie averii debitorului-vânzător SC Trans SRL I imobilul obiect al contractului sus-indicat iar în cazul imposibilității executării în natură a obligației de restituire, să plătească acestuia valoarea bunului imobil de la data transferului efectuat de către debitor - 30.12.2004.
S-a reținut că cererea formulată de administratorul judiciar este întemeiată raportat la prevederile art.79 și art.80 alin. 1 lit. b și c din Legea nr.85/2006 potrivit cărora există pentru acesta posibilitatea promovării unor acțiuni pentru anularea acelor acte frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, a operațiunilor comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită sau actelor încheiate cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
În speță, condițiile impuse de aceste prevederi legale sunt întrunite, contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită a fost încheiat la data 30.12.2004, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii - 06.12.2007- cu intenția părților implicate de a sustrage bunul de la urmărirea creditorilor și pentru un preț disproporționat în raport cu valoarea de piață a imobilului.
Revenind la speță, din informațiile furnizate de registrul comerțului cu adresa nr.20206/15.11.2007, se reține societatea debitoare s-a înființat în anul 1999 ca societate pe acțiuni iar la data de 28.07.2005 și-a transformat forma juridică devenind societate unipersonală, cu asociat unic care îndeplinea și calitatea de administrator (vol. I 111-119).
Prin sentința comercială nr.553/S/06.12.2007 s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitorului SC Trans SRL I, la solicitarea creditorului Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I pentru recuperarea unei creanțe fiscale în sumă de 930.233 lei reprezentând impozite, taxe, contribuții și accesoriile aferente datorate bugetului de stat (vol. I 148 ).
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică la BNP & sub nr. 4603/30.12.2004, debitorul SC Trans SA I (încă societate pe acțiuni la momentul transferului) vinde pârâtelor și imobilul situat în I,- A, compus din pavilion administrativ cu o suprafață construită de 382,460. și o suprafață utilă de 602,29. împreună cu terenul în suprafață totală de 1.101,545. pentru prețul de 162.900 lei inclusiv TVA pe care cumpărătoarele se obligau să îl plătească în termen de 36 de luni de la data autentificării contractului, adică până la data de 30.12.2007. Așa cum rezultă din cuprinsul acestui contract, în prețul convenit au intrat și dotările aferente imobilului inclusiv o serie de obiecte de inventar-piese de mobilier.
Imobilul în litigiu a fost cumpărat de debitor de la SC SRL I prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1663/07.06.2004 la BNP & pentru prețul de162.800 lei inclusiv TVA și, după numai 6 luni de la dobândire, în plin declin economic, este înstrăinat la un preț cu doar 100 lei mai mare decât cel la care fusese achiziționat, către pârâte care, conform înscrisurilor existente la dosar, sunt fiicele fostului administrator și respectiv ale asociaților primului vânzător pentru ca în final să ajungă în folosința gratuită tot a acestora, prin intermediul unor contracte de comodat încheiate cu SC SRL I care are ca administrator pe mama acestora, nu se poate desprinde decât concluzia că prin intermediul acestor transferuri succesive nu s-a urmărit realizarea obiectului de activitate al debitorului și respectiv redresarea lui ci sustragerea bunului de la urmărire prin transferarea lui într-un patrimoniu neurmăribil, cu afectarea drepturilor creditorilor dar spre satisfacerea intereselor acestor terți între care există legături de rudenie sau afaceri.
Susțin pârâtele că la data transferului - 30.12.2004 - societatea debitoare se afla în cursul desfășurării normale a activității sale și că era solvabilă, afirmații fără corespondent în actele dosarului și care pe acest motiv urmează a fi înlăturate.
Într-adevăr, art.82 din Legea nr.85/2006, exceptează de la aplicarea sancțiunii anulării transferurile cu caracter patrimonial, făcute de debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente, însă în cauză o astfel de situație nu poate fi reținută. Dimpotrivă, din actele dosarului rezultă că începând cu anul 2002 asupra conturilor debitorului au existat în permanență popriri în baza unor titluri executorii pentru obligații fiscale neplătite încă din anul 2001, executări individuale care au continuat și după data transferului a cărui anulare se solicită, unele finalizându-se chiar cu valorificări de bunuri ale debitorului urmare sechestrelor înființate de creditorul bugetar urmăritor, ceea ce demonstrează că acest transfer nu poate fi considerat o operațiune normală în desfășurarea activității debitorului, cu atât mai mult cu cât nici prețul bunului vândut, ce se presupune că prin efectul subrogației reale ar fi intrat în patrimoniul său, nu a fost destinat plății datoriilor sociale sau investițiilor.
Activitatea normală, curentă a debitorului trebuie înțeleasă în sensul art.3 pct.14 din Legea nr.85/2006 ca reprezentând acele fapte de comerț și operațiuni financiare efectuate de debitor în cursul normal al comerțului său și care constau în continuarea activităților contractate conform obiectului de activitate, efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestor activități, asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente iar aceste operațiuni, trebuie să fie de natură a nu prejudicia interesele creditorilor. Prin urmare, activitatea normală nu presupune nici încheierea unor operațiuni comerciale în paguba intereselor creditorilor și nici concertul fraudulos menționat de art.80 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006.
Ori, despre ce activitate curentă, normală și protecție a creditorilor poate fi vorba în cauză când, fără nicio justificare din punct de vedere economico-financiar și în condițiile unei situații degradate a afacerilor sale și a existenței obligațiilor certe și exigibile față de creditorii bugetari datând încă din anul 2001, fiind previzibilă în aceste condiții perspectiva deschiderii procedurii insolvenței, debitorul decide a revinde imobilul, care reprezenta în fapt substanța patrimoniului său, după numai 6 luni de la achiziționarea lui, operațiune care potrivit uzanțelor comerciale se presupune că a fost efectuată tocmai în vederea redresării comerțului său, ca posibilă sursă de finanțare în viitor.
De asemenea, faptul că prețul acestui transfer este cu numai 100 lei mai mare decât cel plătit de debitor la achiziționarea bunului și că suma astfel obținută ar fi putut reprezenta o posibilitate de plată a datoriilor, nu s-a demonstrat plata vreunei datorii care între timp s-a agravat, îndreptățesc concluzia că nu valoarea prestației - prețul imobilului - ar fi constituit vreun motiv determinant al încheierii actului de transfer și implicit, că scopul urmărit prin aceasta ar fi fost redresarea debitorului.
Deși, formal, această hotărâre de înstrăinare a imobilului apare ca fiind luată de organul legal respectiv adunarea acționarilor după cum rezultă din înscrisul depus la dosar denumit " din hotărârea adunării generale a acționarilor SC Trans" SA potrivit căruia adunarea ar fi analizat propunerea vizând vânzarea către pârâte a imobilului în discuție și ar fi aprobat această vânzare inclusiv prețul de 162.900 (vol. III 55), faptul că nu se indică data și felul respectivei adunări, rațiunile economice sau financiare care să fundamenteze o astfel de propunere de vânzare, modalitatea de stabilire a prețului ca și caracterul selectiv al alegerii cumpărătorului îndreptățesc concluzia că această decizie nu reprezintă în fapt voința debitorului, formată în condițiile de cvorum și majoritate impuse de art.112-115 din Legea nr.31/1990. Dacă se are în vedere și faptul că nu există nicio dovadă a convocării respectivei adunării generale a acționarilor și nici a publicării hotărârii adoptate în Monitorul Oficial potrivit art.131 alin.4 din Legea 31/1990, în lipsa acestei publicități, hotărârea de vânzare a imobilului nici nu putea fi executată dacă se observă dispozițiile art.131 alin.5 din Legea nr.31/1990.
Prin încălcarea normelor procedurale de convocare și desfășurare a adunării acționarilor, hotărârea adoptată de aceasta vizând vânzarea este inexistentă astfel că, lipsind voința debitorului, manifestată prin votul în adunarea acționarilor, actul de vânzare-cumpărare este nu numai nelegal încheiat dar și fraudulos, pe această cale urmărindu-se în mod intenționat diminuarea masei active și așa insuficientă în raport cu pasivul ce se înregistra la momentul transferului, ceea ce se constituie într-un prejudiciu direct și cert atât pentru patrimoniul și puterea de plată a debitorului cât și pentru creditori ale căror șanse de a-și recupera creanțele devin astfel inexistente, fiind evidentă cauza ilicită a actului încheiat.
Mai susțin pârâtele că au plătit un preț real și serios, în raport cu starea avansată de degradare a imobilului, cu prețul altor proprietăți învecinate cât și cu prețul stabilit de creditorul bugetar, prin acordul de vânzare exprimat cu adresa nr.40085/07.06.2004 (vol. III 162, 167-172), acord care pe lângă faptul că vizează pe primul vânzător SC SRL I, nu avansează vreun preț impunând în schimb un termen de plată - cel târziu a doua zi de la încheierea actului - termen nerespectat în cazul transferului a cărei anulare se solicită pentru care plata s-a convenit a se realiza în termen de 36 de luni, debitorul fiind de acord chiar cu neînscrierea în cartea funciară a privilegiului pentru plata prețului care, în fapt, s-a plătit după aproape un an de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În aceste condiții, este evident că invocatul acord de vânzare de care pârâtele se prevalează nu poate susține realitatea prețului însă confirmă concluzia că în calitate de fiice ale fostului administrator și respectiv ale asociaților primului vânzător, acestea nu erau îndreptățite a considera că nu există nicio legală la cumpărare din moment ce, așa cum rezultă din chiar întâmpinarea formulată, au cunoscut că primul vânzător era amenințat cu executarea silită de către creditorul bugetar iar imobilul era indisponibilizat în favoarea unei unități bancare și a creditorului bugetar, asumându-și astfel, în mod conștient, riscul ca această operațiune imobiliară să fie desființată.
prestațiilor actului de vânzare-cumpărare contestat, nu poate fi susținută nici de abordarea prin comparație cu valoarea unor proprietăți învecinate, metoda comparației directe-unitare putând fi eventual folosită pentru loturi similare de teren și numai atunci când există date comparabile (caracteristici fizice, formă, suprafață, zonare) nu și pentru imobile, în cazul cărora există prea puține elemente de comparație și a căror valoare este în mod direct influențată de oferta competitivă pe piața imobiliară ce este dată de numărul de astfel de proprietăți disponibile pentru vânzare pe piață într-o anumită perioadă de timp, astfel că, tranzacțiile proprietăților învecinate nu pot servi ca bază de comparație, cu atât mai mult cu cât ele s-au realizat în anul 2003, cu mult înaintea transferului a cărei anulare se solicită.
Pe de altă parte, valoarea de piață a unei proprietăți este suma estimată pentru care respectiva proprietate poate fi schimbată prin intermediul unei tranzacții în care părțile implicate acționează în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere.
Nu se poate reține nici starea de degradare avansată a imobilului invocată de pârâte în justificarea dobândirii bunului la un preț disproporționat față de valoarea sa reală dacă se au în vedere înscrisurile depuse chiar de acestea din care rezultă că după preluare, imobilul în discuție nu a suferit reabilitări după cum ar fi impus o astfel de stare ci doar lucrări de conservare constând în lucrări de igienizare interioară și exterioară și de reparații curente, unele lucrări fiind efectuate chiar de debitor.
De asemenea, este greu de presupus că în numai 6 luni de la dobândire, imobilul în discuție să fi suferit degradări de natură a- altera valoarea.
Fiind evidentă intenția părților semnatare ale actului de înstrăinare de a acționa în dauna creditorilor și cert prejudiciul înregistrat de aceștia urmare a diminuării masei active și, din această cauză, și a șanselor de a-și recupera creanța, soluția de admitere a acțiunii se impune, cu consecința anulării contractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară încheierii actului în sensul readucerii bunului în patrimoniul debitorului în vederea valorificării și distribuirii produsului, lichidării în conformitate cu criteriile prevăzute de art.121 din Legea nr.85/2006 și fără a se recunoaște pârâtelor dreptul de regres prin înscrierea la masa pasivă în conformitate cu prevederile art.83 alin.2 teza a II-a din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs și susținând că este netemeinică și nelegală, interpretându-se și aplicându-se greșit legea, respectiv art.79, 80, 82 și 84 din Legea 85/2006 și art.304 pct.9 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
1. Astfel, așa cum a demonstrat în fața instanței de fond, încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr.4603/2004 la BNP & Iaa vut loc în cursul desfășurării normale a activității debitoarei Trans, iar în aceste condiții doar prin excepție se interzice anularea unui transfer cu caracter patrimonial.
De asemenea, la data de 30.12.2004 valoarea datoriilor societății Trans era aproximativ egală cu valoarea sumelor de încasat de la debitorii acesteia. Iar cu privire la această situație de fapt, opinia susținută în doctrină pretinde că nerecuperarea creanțelor proprii de către societatea debitoare ar avea ca efect mărirea decalajului dintre activul și pasivul acesteia, ceea ce este real, dar în acest fel se situează mai aproape de aprecierea solvabilității, iar nu de prejudicierea specifică a creditorilor avută în vedere pentru faptele prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Având în vedere cele mai sus enunțate, în conformitate cu dispozițiile art.82 din Legea nr.85/2006, se poate aprecia că actul a cărui anulare se cere a fost încheiat de către debitoare în cursul desfășurării normale a activității sale curente, având în vedere și data la care acesta a fost încheiat, și anume 30.12.2004.
2. În ceea ce le privește, recurentele, ca niște cumpărători de bună-credință, deși în contract era stipulat un termen de 36 de luni pentru plata prețului, ele l-au achitat integral în termen de 12 luni, iar întreaga sumă a intrat în patrimoniul societății vânzătoare, fiindu-le emise în acest sens factura nr.-/03.12.2004 și chitanța nr.-/07.12.2005.
3. În ceea ce privește prețul din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4603 din 30.12.2004 la BNP &, intervenit între Trans, în calitate de vânzătoare și și, în calitate de cumpărătoare, aceste este unul real și serios.
Astfel, în luna iunie 2004, imobilul ce face obiectul contractului a cărui anulare se solicită, este liber de sarcini conform ului de Carte Funciară eliberat de Judecătoria Iași, Biroul de Carte Funciară cu excepția nr.2796/2000; 12038/2000; 3628/2001; 3629/2001; 3803/2001; 3800/2001; 1673/2003 și 3801/2001 instituite în favoarea Băncii, Sucursala I și a nr.19538/2001; 19539/2001 și 19542/2001 în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice
Pentru a putea înstrăina acest imobil către Trans, a solicitat acordul expres al Administrației Finanțelor Publice a Municipiului I cu privire la înstrăinarea imobilului prin adresa nr.212 din 03.06.2004, înregistrată la I sub nr.39957 din 04.06.2004.
Prin adresa nr.40085 din 07.06.2004, I, Serviciul Colectare executare Silită Persoane Juridice a precizat că: "în conformitate cu dispozițiile art.149 din Codul d e procedură fiscală OG 92/2003, vă facem cunoscut că vi se aprobă vânzarea solicitată, respectând următoarele condiții:
- prețul de vânzare să fie cel stabilit de organul de executare;
- în actul de vânzare-cumpărare încheiat între debitorul-vânzător și cumpărător, prețul convenit să fie consemnat la dispoziția organelor de executare în vederea stingerii datoriilor la bugetul de stat.
Nerespectarea condițiilor de mai sus constituie infracțiune și se pedepsește conform Codului penal".
Prin urmare, prețul vânzării de 162.800 RON (adică 1.628.000.000 lei), prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1663 din 07.06.2004 la BNP intervenit între, în calitate de vânzătoare și Trans, în calitate de cumpărătoare, a fost stabilit, așa cum reiese din adresa nr.40085 din 07.06.2004, de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, ca organ de executare, în urma unei evaluări a imobilului, fiind deci un preț real și serios.
La un interval de timp relativ scurt, și anume 30.12.2004, a intervenit între recurente și debitoare contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită.
Având în vedere că la nivelul anilor 2003-2004, piața imobiliară din I nu era caracterizată prin bumul actual al prețurilor, că prețul vânzării aceluiași imobil din iunie 2004 fost stabilit chiar de creditoarea din prezenta cauză la suma de 162.800 lei, consideră că prețul de 162.900 lei cu care au cumpărat recurentele același imobil este un preț real și serios raportat la acea dată.
De asemenea, cu privire la prețul vânzării, precizează că în acțiunea introductivă, reclamanta a demonstrat caracterul nereal al acestuia doar printr-un simplu calcul matematic și printr-o simplă ofertă din anunțuri de la publicitate.
Or, în conformitate cu standardele internaționale de evaluare a imobilelor, publicitatea nu se utilizează ca metodă de evaluare, motiv pentru care susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
În standardele internaționale de evaluare a imobilelor se folosesc următoarele șase metode de evaluare: comparația directă, proporția, extracția, parcelarea, tehnica reziduală și capitalizarea rentei de bază.
Din toate aceste metode de evaluare, pentru stabilirea caracterului real și serios al prețului unei vânzări se folosesc în mod obligatoriu două dintre aceste metode printre care în mod special metoda comparației directe.
Având în vedere contractele de vânzare-cumpărare ce privesc imobile similare din același trunchi de proprietate cu cel care a făcut obiectul vânzării acestui contract și folosind 2 din metodele de evaluare mai sus indicate, solicită a se observa că prețul vânzării din contractul a cărui anulare se solicită este real și serios.
De asemenea, în virtutea principiului sinergiei valorii, având în vedere împrejurarea că imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare se cere, nu are cale de acces directă la drumul public și care este de natură să micșoreze valoarea acestui imobil, se poate aprecia că și un preț mai mic al acestui imobil prin raportare la prețurile imobilelor vecine, dar cu acces direct la drumul public, este tot un preț real și serios.
Însă pentru a evidenția și mai bine valoarea reală a imobilului individualizat prin contract la momentul perfectării acestuia (30.12.2004), precizează că în momentul în care "l-am luat în primire" imobilul se afla într-o stare jalnică, neputând fi folosit potrivit destinației sale, condiții în care pentru a-l face cât de cât funcțional, în perioada septembrie 2005 - iunie 2006 s-au făcut lucrări de reparații la acesta în valoare totală de 87.151 RON, raportat la acea perioadă (adică J din valoarea prețului plătit), așa cum reiese din documentele depuse alăturat.
Analizând criticile în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale în materie, se constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin decizia comercială nr.49/22.01.2008 a Curții de APEL IAȘIs -a admis recursul declarat de și împotriva sentinței comerciale nr.147/S/21.03.2007 a Tribunalului Iași, judecător sindic, pe care o modifică în sensul că respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar"Lichidator 2003 "pentru debitorul-vânzător " " I în contradictor cu cele două recurente, și " Trans" I privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr.1663/7.06.2004 și 4603/30.12.2004 încheiate la. și -
Această soluție s-a adoptat pe motivul că la termenul din 12.11.2007 s-au depus la dosar ordinele de plată prin care se face dovada achitării integrale a sumelor datorate creditorilor conform planului de distribuire.
Ulterior, la 22.01.2008, lichidatorul judiciar depune sentința comercială nr.541/S/5.12.2007, prin care s-a încuviințat distribuirea fondurilor obținute din lichidarea averii debitorului conform planului propus.
Se reține că, în cauză obiectul litigiului îl constituie anularea contractelor nr.1663/2004 dintre debitorul-vânzător și pârâta-cumpărătoare privind imobilul din I,-A și nr.4603/2004 dintre " Trans" I vânzătoare și pârâtele și, pentru a se readuce în patrimoniul debitoarei în vederea îndestulării creanțelordar această măsură nu mai este de actualitatedeoarece creanțeleau fost achitate. Cum nu mai subzistă temeiurile acțiunii iar lichidatorul care a promovat acțiunea nu mai are interes, creanțele fiind achitate, recursul s-a admis, instanța pronunțându-se în sensul relevat mai sus.
acțiunii de față este un alt lichidator, Acord I al aceluiași debitor vânzător Trans I având același obiect, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.4603/2004, încât nu operează excepția autorității de lucru judecat în sensul prevederilor art.1201 Cod civil. Dar, judecata anterioară, paralizează acțiunea actualului lichidator din moment ce, la acea epocă s-a reținut că au fost achitate creditele în totalitate, conform planului stabilit iar cererea nu mai este de actualitate. Așadar, este vorba de două acțiuni cu identitate de chestiuni, aflându-ne în prezența prezumției autorității de lucru judecat (1200 pct.4 și 1202 Cod civil) și nu a excepției autorității de lucru judecat în spiritul art.1201 Cod civil.
Pentru aceste considerente se va respinge excepția autorității lucrului judecat, nefiind incidente dispozițiile art.1201 cod civil (identitate de obiect, cauză, părți în aceeași calitate).
Dacă sumele datorate creditorilor au fost achitate așa cum s-a reținut prin decizia nr.49/22.01.2008 a Curții de APEL IAȘI, pe baza raportului lichidatorului "Lichidator " și a repartizării sumelor conform sentinței comerciale nr.541/S/5.12.2007, nu poate un alt lichidator să reia printr-o nouă cerere ce deja s-a judecat anterior în sensul relevat, chiar dacă nu operează excepția autorității lucrului judecat.
Nu se poate ca un contract, nr.1663/2004 să rămână valabil conform deciziei comerciale nr.49/22.01.2008 iar altul, nr.4603/2004, valabil în baza aceleiași hotărâri care constată că au fost achitați toți creditorii, să fie anulat la cererea actualului lichidator. O astfel de inadvertență nu poate fi acceptată și cenzurată de organele de justiție. De altfel, hotărârea recurată nu face nicio referire la decizia anterioară care are influență directă asupra soluției de față.
Pe de altă parte, la data vânzării ce face obiectul cauzei (30.12.2004), valoarea datoriilor societății vânzătoarei, era sensibil egală cu valoarea sumelor pe care aceasta le avea de încasat iar în contextul situației de fapt, nerecuperarea creanțelor de debitoare, poate avea ca efect mărirea decalajului dintre activ și pasiv, dar se plasează ca apreciere obiectivă aproape de aprecierea solvabilității și nu a prejudiciabilității, în spiritul art.138 al.1 din Legea 85/2006.
Actul a cărui anulare se cere s-a încheiat în cursul desfășurării normale a activității debitoarei (30.12.2004) iar recurentele deși trebuiau să achite valoarea în 3 ani, l-au achitat într-un an pentru satisfacerea creanțelor datorate de vânzător.
Prețul achitat de cumpărătoare este real și serios, fiind mai mare decât cel de procurare iar imobilul aflându-se într-o stare deplorabilă au fost necesare alte investiții pentru a fi adus în situația în care se află.
Se impune și sublinierea că prețul a fost stabilit de organele de executare, în vederea acoperirii creanțelor după cum s-a arătat în precedent, încât alte supoziții nu pot fi acceptate. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, imobilul nu are acces direct la drumul public, ceea ce micșorează valoarea în raport de celelalte vecine dar care nu au aceste inconveniente.
Pe baza tuturor considerentelor principale și subsidiare, se vădește că recursul este întemeiat, urmând a se admite și a se modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii formulate de lichidatorul judiciar "Acord " I în contradictor cu pârâții " Trans" I și și.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de recurente.
Admite recursul declarat de și împotriva sentinței civile nr.359/S/7.07.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea formulată de administratorul judiciar Acord în contradictor cu debitorul-vânzător Trans I și pârâtele și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
24.III.2009.-
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
