Spete procedura insolventei. Decizia 884/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA Operator 2829

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA Nr. 884/

Ședința publică din 20 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anca Buta

JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu

JUDECĂTOR 3: Petruța Micu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva sentinței nr. 955/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu creditorii BANCA TRANSILVANIA - SUC. T, SC. SRL B, SC SRL G, T, SC. BUSINESS ROMANIA SRL, SC SA B, - și debitoarea SC SRL T prin lichidator CABINET INDIVIDUAL INSOLVENȚĂ, având ca obiect procedura insolvenței.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

CURTEA

În deliberare constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 955/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC Cont SRL și radierea debitoarei din registrul comerțului, a fost descărcat lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus plata către lichidatorul judiciar a sumei de 2000 Ron cu titlu de cheltuieli de procedură în cauza privind pe debitoarea SC Cont SRL, suma urmând a fi achitată conform art.4 alin.4 din Legea nr. 85/2006 din fondul special de lichidare.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 08.05.2008 lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC Cont SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a insuficienței bunurilor în averea debitorului și neavansării de creditor a sumelor necesare continuării procedurii, că procedura concursuală a fost deschisă prin Încheierea nr. 443 din 18.07.2007, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, astfel că în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivare se arată că, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, respectiv când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă); când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă); când judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).

Se arată că judecătorul sindic a analizat total eronat cererea formulată de creditoarea recurentă, aceasta, în opinia recurentei, fiind perfect legală și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.

Astfel, recurenta arată că în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, legea dă posibilitatea comitetului creditorilor (în speța de față creditorilor) să formuleze această cerere.

Pentru a putea formula această cerere este nevoie de autorizarea judecătorului sindic. Această cerere este perfect legală, premergătoare formulării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, care este cerută de cursul procedural prevăzut de Legea nr. 85/2006 și care nu are nici un fel de legătură cu fondul dreptului.

Recurenta reiterează faptul că judecătorul sindic a fost investit cu o cerere premergătoare a cererii prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, care nu are legătură cu fondul cererii prevăzută de acest articol, ci este pur și simplu o etapă procesuală, impusă de Legea 85/2006, etapa procesuală pe care judecătorul sindic și lichidatorul judiciar erau obligați să îi dea curs.

Este evident, arată recurenta, că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin.3) teza finală, respectiv "dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 și răspundea persoanelor la care se referă alin. 1) amenință să se prescrie".

De asemenea este evident că răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1) amenință să se prescrie, având în vedere că prin închiderea procedurii falimentului debitoarei, nu mai există nici o posibilitate reală de angajare a răspunderii patrimoniale, astfel încât răspunderea persoanelor nu numai că amenință să se prescrie, dar se va prescrie cu siguranță.

În drept invocă art. 299-316.proc.civ. Legea nr. 85/2006.

Intimata Cabinet Individual de Insolvență, lichidator judiciar al debitoarei SC Cont SRL a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.

În motivare se arată că încă de la începutul procedurii insolvenței, prin Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus societatea în stare de faliment, lichidatorul judiciar a arătat faptul că, pe baza analizei actelor contabile ale societății, nu sunt întrunite condițiile culpei asociaților și a administratorilor pentru ajungerea în starea de insolvență. Această stare se datorează exclusiv unor împrejurări obiective și nu unor fapte cum sunt cele prevăzute la art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006.

Așa cum s-a arătat în Raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței, aceasta se datorează specificului obiectului de activitate al firmei și domeniului în care aceasta activa.

Se arată că, așa cum reiese și din Raportul de evaluare a bunurilor întocmit de către expertul evaluator, în domeniul IT frecvența cu care apar pe piață bunuri din ce în ce mai performante și deci mai scumpe, este foarte mare. astfel atât o uzură morală cât și una fizică deoarece nu se mai fabrică piese de schimb pentru bunurile existente în patrimoniul firmei debitoare. Astfel, în cazul deteriorării acestora, ele sunt foarte greu de reparat și implicit nu mai pot fi folosite în activitatea firmei. Lichidatorul judiciar a apreciat că posibilitățile de valorificare ale acestor bunuri sunt mici și oricum nu pot acoperi nici măcar cheltuielile de procedură.

Posibilitatea de valorificare a bunurilor societății debitoare este foarte mică deoarece pe segmentul de piață pe care firma își desfășoară activitatea există și apar continuu bunuri tot mai performante care sunt preferate de către cumpărători și pentru că bunurile evidențiate în contabilitatea societății sunt la valoarea de achiziție, iar valoarea lor de vânzare la această dată este mult mai mică, pe considerentul că această depreciere a intervenit din cauza scăderii valorii de utilizare a lor.

Prin urmare, se arată că lichidatorul judiciar nu a omis să formuleze acțiunea prevăzută la art. 138 din Legea nr. 85/2006 ci nu a formulat o asemenea acțiune pentru că nu a considerat că sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii patrimoniale.

În drept invocă dispozițiile art. 115.proc.civ.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, conform dispozițiilor art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".

Conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".

Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorul judiciar, în cauză lichidatorul judiciar al debitoarei neformulând o asemenea acțiune, deoarece a considerat că nu sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, și nu pentru că a omis să o formuleze.

Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.

Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru.

În ceea ce privește nelegalitatea închiderii procedurii insolvenței față de debitoare, invocată de către recurentă, Curtea reține că în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea insolvenței, potrivit cu care în orice stadiu al procedurii prevăzute de lege, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

Scopul acestei dispoziții legale este tocmai acela de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate din fondul special de lichidare constituit în condițiile art. 4, în situația în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor, persoană direct interesată în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECUDE

Respinge recursul formulat de creditoarea B împotriva sentinței civile nr. 955 din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20 Octombrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

RED./06.11.2008

TEHNORED./2 EX/06.11.2008

PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ

JUDECĂTOR SINDIC:

Președinte:Anca Buta
Judecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete procedura insolventei. Decizia 884/2008. Curtea de Apel Timisoara