Spete procedura insolventei. Decizia 90/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2348/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 90
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta debitoare SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.2760/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII- Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL și intimata administrator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta debitoare prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 17 și intimata creditoare prin avocat cu delegație de substituire depusă la dosar fila 19 și intimata administrator judiciar personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 10 decembrie 2009, intimata creditoare a depus note scrise iar la data de 18 decembrie 2009, intimata creditoare a depus precizări.
Recurenta debitoare, prin apărător, arată că nu achită taxa de timbru pentru cererea de suspendare a executării.
Curtea pune în discuția părților anularea cererii de suspendare ca netimbrată.
Recurenta debitoare, prin apărător, solicită anularea cererii de suspendare ca netimbrată.
Intimata creditoare, prin apărător, lasă la aprecierea instanței.
Intimata administrator judiciar solicită anularea cererii de suspendare ca netimbrată.
Curtea, dispune anularea cererii de suspendare ca netimbrată.
Recurenta debitoare, prin apărător, solicită lăsarea dosarului la sfârșitul listei de recursuri pentru a se prezenta administratorul societății recurente în vederea însușirii recursului.
Curtea dispune lăsarea dosarului la sfârșitul listei de recursuri pentru a da posibilitate recurentei debitoare să își însușească recursul formulat.
La a doua strigare cauzei se prezintă recurenta debitoare prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 17 și intimata creditoare prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 20, lipsind intimata administrator judiciar.
Se prezintă administratorul societății recurente, care se legitimează cu CI seria - nr.-, eliberat la 14.07.2008 de SPCLEP, CNP -, care semnează în fața instanței recursul formulat.
Intimata creditoare, prin apărător, depune la dosar note scrise însoțite de înscrisuri, comunicând un exemplar părții adverse. De asemenea, arată că susține excepția tardivității declarării recursului și excepția netimbrării recursului solicitând admiterea acestora.
Recurenta debitoare, prin apărător, solicită respingerea excepției netimbrării recursului având în vedere că la termenul anterior a fost depusă taxa de timbru. În ce privește excepția tardivității depune la dosar note scrise și solicită respingerea excepției ca neîntemeiată întrucât hotărârea nu a fost comunicată recurentei și nici cererea de chemare în judecată având în vedere dispozițiile art.921Cod procedură civilă.
Curtea, după deliberare, respinge excepția de netimbrare a recursului ca neîntemeiată față de înscrisul depus la fila 18 dosar din care rezultă că a fost legal timbrat recursul. În ce privește excepția tardivității declarării recursului, Curtea apreciază că este neîntemeiată și o respinge având în vedere că dovada depusă de intimată la dosarul cauzei nu reprezintă buletinul procedurilor de insolvență ci o dovadă extrinsecă ce nu poate fi luată în considerare, pe de altă parte recursul este apreciat ca fiind depus în termen în raport de dispozițiile art.310 Cod procedură civilă.
Recurenta debitoare, prin apărător, la interpelarea instanței, arată că nu mai susține cererea de suspendare formulată în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta debitoare, prin apărător, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că hotărârea Tribunalul București este nelegală și netemeinică fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.304 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă. Procedura de comunicare a cererii introductive de deschidere a procedurii insolvenței a fost efectuată prin afișare. Comunicarea citațiilor s-a efectuat prin afișare la sediul recurentei. Or, la sediul recurentei este în permanență o persoană, fiind încălcate dispozițiile art.921Cod procedură civilă. Hotărârea este lovită de nulitate fiind îngrădit dreptul recurentei la apărare prevăzut de lege. Conform dispozițiilor art.31 alin.1 din legea insolvenței se poate deschide procedura împotriva debitoarei aflată în insolvență. Niciodată nu a existat acest debit și s-a arătat că s-a formulat și plângere penală împotriva administratorului societății creditoare. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Intimata creditoare, prin apărător, arată că la momentul introducerii cererii de insolvență avea informații de la Registrul Comerțului cu privire la sediul recurentei. Administratorul judiciar a constatat că societatea debitoare nu are nici un salariat iar la sediul acesteia nu este nimeni de găsit. În anul 2006 s-a dat prin ordin de plată o sumă mare în avans iar plățile au fost efectuate printr-un număr de facturi telefonice. Intimata a făcut notificare și invitație la conciliere la care recurenta nu s-a prezentat. Nu s-a restituit plata. Recurenta a încetat efectuarea de plăți și la fisc și la și are datorii în sumă de 3.260.000 lei. Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului, depunând note scrise.
Recurenta debitoare, prin apărător, în replică, arată că pe citație s-a menționat că se refuză primirea citației. Arată că nu s-a înscris în fals cu privire la mențiunile de pe citație iar în ce privește ratele de leasing, recurenta le-a achitat.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 2760 din 20.05.2009, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a admis cererea SC SRL și în baza articolului 33 alineat 6 din Legea nr.85/2006 a deschis procedura generală de insolvență împotriva SC SRL.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul - sindic a reținut că în baza unor relații comerciale derulate intre părți, societatea creditoare a achitat contravaloarea unor produse -în avans- societatii debitoare, aceasta din urmă obligându-se să livreze marfă în schimbul achitării anticipate a plății produselor. Cu ordinele de plată nr./07.04.2006 în valoare de 25.790 lei și nr.9l/11.04.2006 în valoare de 21.371 lei precum și cu chitanța nr.-/11.08.2006 societatea creditoare a plătit societății debitoare suma de 50.161 lei cu titlu de marfă potrivit facturilor fiscale nr.-/11.08. 2006, nr.9l7922/07.04.2006 și nr.-/1l.04.2006.
Instanța a reținut că in speță, titlul constatator al creanței, îl constituie ordinele de plată și chitanța emise în baza facturilor fiscale menționate anterior, astfel încât acestea constituie o dovada valabila a creanței. Valoarea creanței nu a fost contestata si este exigibila deoarece termenul de plata a expirat, la data introducerii cererii având un cuantum superior valorii-prag al creanței de 10.000 lei stabilită de Legea nr. 85/2006, respectiv 50.161 lei reprezentând plăți efectuate în avans de către societatea creditoare pentru produse pe care societatea debitoare nu a probat ca le-a livrat.
la scadenta a creanței este efectul prezumat al incapacității debitoarei de a plăti datoria cu o suma de bani disponibila, condiția de încetare a plăților analizata la data introducerii cererii este îndeplinita, deoarece durează de cel puțin 30 de zile.
Încetarea de plăți se prezintă ca o prezumție legala, ce poate fi răsturnata doar de debitorul care face dovada ca are sume de bani disponibile in patrimoniu, ceea ce nu s-a probat în speță.
Reținând existenta unei creanțe certe, lichide si exigibile, in sensul art.379 Cod pr. civila, cuantumul superior valorii - prag de 10.000 lei prevăzută de Legea nr. 85/2006 si faptul ca neplata datoriilor este consecința prezumata a încetării plăților, care durează de mai bine de 30 de zile, instanța, in temeiul art.33 a1.6 din Legea 85/2006, va dispune deschiderea procedurii de insolvență generală împotriva debitoarei se SRL.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs legal timbrat SC SRL, criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate și fiind întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 304 punctul 5,6,7,8 și articolului. 3041Cod procedură civilă.
În esență, recurenta susține că sentința nu i-a fost comunicată, că procedura de citare pentru termenul din 20.05.2009 nu a fost îndeplinită, împrejurare ce a dus la încălcarea dreptului său la apărare, și că instanța nu și-a exercitat rolul activ în sensul verificării situației de fapt pe baza probelor.
Recurenta solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, realizarea și reinterpretarea întregului material probator.
Recurenta a formulat cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, cerere anulată de C ca netimbrată și cerere de suspendare întemeiată pe articolul 244(1) punctul 2 Cod procedură civilă până la soluționarea plângerii penale formulată împotriva administratorului SC SRL.
Referitor la această ultimă cerere, partea a declarat în ședință publică, că nu înțelege să o mai susțină.
Intimata a depus concluzii scrise prin care a invocat excepția tardivității recursului, excepție respinsă de C în ședința publică de la 14 ianuarie 2010, reținându-se dispozițiile articolului 310 Cod procedură civilă.
Pe fondul recursului, intimata solicită respingerea acestuia ca nefondat, precizând că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu debitoarea pârâtă și că instanța a hotărât corect deschiderea procedurii, având în vedere că s-a făcut dovada existenței creanței și mai ales că societatea debitoare nu a depus contestație în termenul prevăzut de articolul 33 alineat 2 din Legea nr.85/2006.
Recurenta a depus note scrise solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea cererii creditoarei ca fiind introdusă cu rea-credință, debitul fiind inexistent.
Examinând recursul potrivit articolului 3041Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Susținerea recurentei în sensul pronunțării hotărârii atacate cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de articolul 105 alineat 2 Cod procedură civilă, este nefondată.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (fila 12 dosar fond) rezultă că SC SRL a fost citată cu copie cerere și înscrisuri, pentru termenul de la 20.05.2009, procedura de citare efectuându-se prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului, având în vedere că nici o persoană nu a fost găsită.
Modalitatea de citare prin afișare în cazul persoanelor juridice este prevăzută de articolul 921Cod procedură civilă, în situația în care se constată lipsa oricărei persoane de la sediul acesteia.
Or, în cauza de față, agentul procedural a constatat prin procesul verbal încheiat, că nici o persoană nu a fost găsită la sediu, proces verbal care potrivit articolului 100(4) Cod procedură civilă face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
În aceste condiții, legea nepermițând dovada contrarie decât prin folosirea procedurii înscrierii în fals, simpla afirmație a recurentei, în sensul că la sediul acesteia se află în permanență cineva care ar fi putut primi actele de procedură, este lipsită de relevanță juridică.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că SC SRL - a solicitat declanșarea procedurii de insolvență pretinzând că deține împotriva SC SRL o creanță în sumă de 50.161,00 RON,reprezentând plăți efectuate în avans de către societate pentru produsepe care societatea debitoare nu le-a livrat.
Instanța de fond a constatat, că în speță, titlul constatator al creanței îl constituie ordinele de plată și chitanța emisă în baza facturilor fiscale precizate, astfel încât acestea constituie o dovadă valabilă a creanței a cărei valoare nu a fost contestată.
Judecătorul - sindic a apreciat că sunt îndeplinite cerințele articolului 379 Cod procedură civilă, creanța constatându-se certă, întrucât rezultă din actul de creanță, în speță recunoașterea de sold și exigibilă deoarece termenul a expirat.
În acest context, Curtea reține că potrivit articolului 3 punctul 6 din Legea nr.85/2006, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Dovada caracterului cert se poate face prin titlu executoriu sau înscrisuri sub semnătură privată (contracte, facturi fiscale acceptate de debitor) și orice acte emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul (articolul 379 alineat 3 Cod procedură civilă)
intervine atunci când cuantumul debitului este determinat, cum este cazul sumelor de bani, sau determinabil.
Datoriile care nu au ca obiect plata unei sume de bani cum ar fi executarea unei obligații de a da, a face sau a nu face, care nu au fost determinate convențional sau printr-o hotărâre judecătorească, nu pot fi supuse procedurii insolvenței care reglementează executarea silită colectivă pentru datoriile reprezentate de creanțe bănești.
În cauza de față, reclamanta a invocat o datorie de 50.161 lei, dar care reprezintă, potrivit susținerilor acesteia, avansul pe care l-a plătit pentru mărfuri pe care pârâta debitoare ar fi trebuit să le livreze.
În acest caz, nu se poate aprecia că este vorba de o creanță certă lichidă de vreme ce obligația pârâtei ar fi fost de livrare a unor produse (nedeterminate), și pentru că nu le-ar fi livrat, reclamanta solicită restituirea avansului.
Dincolo de neîndeplinirea condiției lichidității, raportat la situația de fapt prezentată, unde obligația de plată a sumei de bani nu este stabilită printr-o convenție însușită de debitoare, dar creanța asupra patrimoniului debitoarei nu s-a dovedit a fi certă în condițiile prevăzute de articolul 379(3) Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei nu s-a depus o convenție însușită de debitoare sau o factură acceptată de aceasta, ci o chitanță prin care se atestă că a primit suma de 3.000 lei, reprezentând factura -/11.08.2006 care nu se știe pentru ce a fost emisă și nici reclamanta nu a fost în măsură să o depună în susținerea cererii.
Cât privește ordinele de plată depuse de reclamantă, (apreciate de judecătorul - sindic ca având regim de titluri executorii), acestea atestă plăți făcute de reclamantă în contul pârâtei ca reprezentând contravaloare factură nr. 9- fără dată și avans achiziționare marfă conform factură -/7.04.2006 - facturi nedepuse de reclamantă pentru a se constata existența actului ce emană de la debitoare și recunoscută de aceasta (filele 6 și 7 dosar fond).
În aceste condiții, reținându-se că în sistemul codului d e procedură civilă (articolul 379 Cod procedură civilă) se consideră ca fiind certe acele creanțe în care elementul probatoriu nu lasă nici o îndoială asupra existenței lor, iar în cauza de față existând îndoială, pretențiile creditoarei reclamantă fiind necesar a fi examinate pe calea dreptului comun unde sistemul probatoriu este mai permisiv decât cel din procedura execuțională colectivă, Curtea constată că judecătorul sindic greșit a admis cererea creditoarei deși aceasta putea fi valorificată pe calea dreptului comun.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciind incidența dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă cu raportare la articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, va admite recursul în baza articolului 312(1) Cod procedură civilă, cu consecința modificării în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii SC SRL, ca nefondată.
Reținând dispozițiile prevăzute de articolul 11 alineat 1 litera n din Legea nr.85/2006, Curtea va trimite cauza la judecătorul sindic pentru închiderea procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de recurenta debitoare SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.2760/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII- Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL și intimata administrator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ.
Modifică în tot hotărârea atacată și pe fond respinge cererea creditoarei.
Trimite cauza la judecătorul - sindic pentru închiderea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
2.02.2010
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur, Carmen Mihaela Negulescu
