Spete procedura insolventei. Decizia 922/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.922/R-COM
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
JUDECĂTOR 3: Ingrid
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.562/F din 05 iunie 2009, precum și asupra recursului declarat de creditoarea SC SA, cu sediul în,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.672/F din 29 iunie 2009, ambele sentințe pronunțate de Tribunalul Comerciale A, în dosarul nr-, intimați fiind creditoarea SC PROIECT SRL, cu sediul în C,-, județul A, debitoarea SC SRL, prin administrator special ,cu sediul în,- A, județul A, și lichidator judiciar - prin din C,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul declarat de creditoarea A este scutit de taxa judiciară de timbru.
Recursul declarat de creditoarea SC SA este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 60 lei, potrivit chitanțelor nr.12412/16.07.2009 (fila 2) și nr.16999/30.09.2009 (fila 97) din dosar, și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 30 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
1. La data de 25.03.2009 creditoarea Aaf ormulat contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de administratorul judiciar în procedura de insolvență deschisă împotriva debitoarei.
În motivarea contestației creditoarea a arătat că administratorul judiciar trebuia să dispună înscrierea creanței sale de 730.019 lei, în tabelul preliminar, ca și creanță garantată, întrucât creditoarea a înființat sechestru asupra bunurilor mobile ale debitoarei. Astfel, potrivit art.151 pct.8 Cod pr.fiscală, creditoarea a dobândit un drept de gaj asupra bunurilor debitoarei, drept care conferă acesteia aceleași drepturi ca dreptul de gaj de drept comun.
Prin sentința nr.562 din 05.06.2009, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeș, printre alte măsuri, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de creditoarea A, reținând că, în speță, nu există un contract de ipotecă în formă autentică în favoarea creditoarei pentru a se putea considera creanța acesteia drept garantată.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea care, invocând dispoz.art.304 pct.9, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, sentința judecătorului sindic a fost dată cu încălcarea legii, mai exact cu încălcarea dispoz.art.73 alin.1, art.72 alin.4 și art.121 pct.1 din Legea nr.85/2006, precum și art.151 pct.8 Cod procedură fiscală și art.1 alin.3 din HG nr.802/1999 privind adoptarea Regulamentului pentru Organizarea și Funcționarea Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare, modificată prin HG nr.350/2004.
În speță, A are o creanță garantată întrucât, pentru aceasta, a înființat sechestrul asupra bunurilor mobile ale debitoarei încheind procesul-verbal nr.29/21.10.2008 și avizul de garanție inițial nr.22/9.12.2008. Prin urmare, creditoarea are un drept de gaj în raport cu debitoarea, ceea ce-i conferă creanței sale caracterul de creanță garantată.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și în raport de dispoz.art.3041, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art.50 din Legea nr.85/2006, în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței față de debitoarea, precum și la data întocmirii tabelului preliminar al creanțelor, dacă la data deschiderii procedurii un act juridic nu devenise opozabil terților, formalitățile specifice necesare opozabilității efectuate după data deschiderii procedurii sunt fără efect față de masa creditorilor, cu excepția situației în care formalitățile au fost demarate în mod legal cel mai târziu în preziua hotărârii de deschidere a procedurii.
Potrivit art.28 și 29 alin. 1 din Legea nr.99/1999, față de terți o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor mobile au rangul de prioritate stabilit în momentul în care garanția reală sau sarcinile reale au fost făcute prin înscrierea avizului de garanție reală la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
În speță, procesul-verbal de sechestru pentru bunurile mobile a fost întocmit de către creditoarea A la data de 21.10.2008, iar Avizul de garanție inițial, după cum însăși creditoarea a afirmat și după cum rezultă din Avizul depus la dosar, a fost întocmit la data de 09.12.2008. Întrucât deschiderea procedurii de insolvență față de debitoare s-a realizat la data de 17.11.2008, deci anterior înscrierii garanției in Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, rezultă că dreptul de gaj invocat de către creditoare, ca drept ce-i conferă creanței sale caracterul de creanță garantată, nu putea fi opus celorlalți creditori din procedură și, ca atare, nu putea atrage înscrierea creanței în tabelul preliminar ca și creanță garantată.
Pentru aceste considerente soluția pronunțată de către judecătorul sindic este legală și temeinică.
2. Prin sentința nr.672/29.06.2009, judecătorul sindic, în baza art.107 alin.1 lit.B din Legea nr.85/2006, a dispus începerea procedurii falimentului față de debitoarea, stabilind termenele și măsurile impuse de această dispoziție. Totodată, a obligat SA, în calitate de furnizori de servicii, să nu schimbe, refuze sau întrerupă furnizarea de servicii față de debitoarea falită, pe o perioadă de 90 zile, cu începere de la data pronunțării sentinței, pentru ca debitoarea să termine executarea producției și a comenzilor aflate în derulare. De asemenea, a obligat-o pe debitoare să-și termine producția și comenzile în termen de 90 de zile de la data pronunțării sentinței.
În motivarea sentinței judecătorul sindic a reținut că, de vreme ce creditorii nu au încuviințat intrarea debitoarei în procedura de reorganizare, se va dispune intrarea acesteia în procedura falimentului. Întrucât în procesul de producție al debitoarei se află în executare diferite comenzi și producție neterminată, este necesară obligarea furnizorilor de servicii, inclusiv a, să asigure continuarea prestării serviciilor pe termen de 90 de zile de la pronunțarea sentinței, precum și obligarea debitoarei să-și termine în același termen producția și comenzile aflate în lucru.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, creditoarea a arătat că între ea și debitoare au fost încheiate contracte de închiriere și de prestări servicii, ultimul cu termen de executare până la data de 30.06.2009. Clauzele contractelor de închiriere au prevăzut incidența rezilierii de drept în situația în care chiriașul (debitoarea) a intrat în procedura falimentului. Clauzele contractului de prestări servicii au prevăzut incidența rezilierii de plin drept cu efect imediat, fără intervenția instanței sau vreo altă formalitate, în cazul rezilierii contractelor de închiriere.
Având în vedere cele de mai sus, precum și faptul că nici una dintre părțile dosarului de insolvență, nici chiar administratorul judiciar, nu au cerut prelungirea furnizării serviciilor, în mod nelegal judecătorul sindic a dispus obligarea să furnizeze în continuare serviciile rezultate din contractul de furnizare sus-arătat.
Judecătorul sindic, chiar și dacă ar fi fost învestit în mod corect cu o astfel de solicitare formulată de una din părțile cauzei, ar fi trebuit să o pună în discuția părților și să permită recurentei-pârâte să-și formuleze apărări.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a dispus obligarea recurentei la continuarea prestării serviciilor, deși a dispus intrarea în faliment a debitoarei. Or, potrivit art.38 din Legea nr.85/2006, furnizorii de servicii au obligația să continue prestarea acestora doar în perioada de observație a debitorului.
Judecătorul-sindic și-a depășit atribuțiile prevăzut limitativ de art.11 din Legea nr.85/2006, anume controlul judecătoresc asupra activității lichidatorului, luând o dispoziție cu caracter managerial care, în mod legal, îi revenea doar lichidatorului.
În final, recurenta a arătat că executarea măsurii nelegale dispuse de judecătorul sindic este imposibil de realizat, întrucât recurenta nu ar mai putea recupera contravaloarea unor astfel de prestații, câtă vreme aceste creanțe sunt născute dincolo de perioada de observație a procedurii.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate și a excepției interesului invocată în ședință publică, în raport de dispoz.art.304 pct.9 și art.3041, Curtea constată că recurenta are interes în susținerea recursului, iar recursul este fondat.
În raport de dovada publicării sentinței în Buletinul procedurilor de insolvență (fila 98 dosar recurs) din care rezultă că sentința a fost publicată la 14.07.2009, rezultă că recursul SC SA este și declarat (la 6.07.2009) și motivat (la 16.07.2009) în termenul legal.
Sub aspectul interesului, Curtea constată că, deși s-a împlinit termenul de 90 de zile - de executare a obligației - de la pronunțarea sentinței, desființarea sentinței are folos practic pentru recurentă, folos ce constă în eliberarea acesteia de consecințele generate de executarea ori neexecutarea obligației respective (anume de creanțele acumulate ori despăgubirile de care este pasibilă).
Sub aspectul motivelor de recurs, Curtea constată următoarele:
Într-adevăr, din punct de vedere procedural, sentința a fost dată cu nesocotirea dreptului la apărare al părților, în sensul că măsura dispusă de către judecătorul sindic nu a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părților. În acest fel au fost încălcate dispoz.art.129 alin.4 și 6.
Curtea constată că și din punct de vedere al măsurii dispuse sentința este nelegală și netemeinică.
Între SA și debitoarea au intervenit contractele de închiriere nr.667 și 668 din 8.05.2003, privind închirierea de către debitoare a unor imobile (teren și clădire). Potrivit dispoz.art.15.4 din contractul de închiriere nr.667 și art.15.3 din contractul de închiriere nr.668 "în caz de lichidare judiciară sau de faliment declarat al uneia dintre părți, contractul va fi reziliat de drept cu efect imediat".
Între aceleași părți a intervenit contractul de prestări servicii nr.12313/12.12.2006, cu termen de executare până la 30.06.2009, prin care s-a obligat față de debitoare să livreze fluide, energie termică și alte energii prevăzute în anexa la contract, să colecteze ape pluviale, deșeuri, ape sanitare uzate, să asigure paza imobilelor închiriate de către debitoare, să-i presteze servicii de pompieri, de iluminat și întreținere a drumurilor, de infirmerie, servicii sociale și de toxicologie, de animație securitate și de întreținere a rețelelor primare de distribuție a fluidelor, energiei termice și a altor energii. Potrivit art.4.2.1. din contract, în caz de reziliere a contractului de închiriere încheiat între, Mașini unelte și debitoare (adică a contractului de închiriere nr.668/2003), contractul de prestări servicii va fi reziliat de plin drept, cu efect imediat, de la data rezilierii contractului de închiriere.
Se constată că intrarea în faliment a debitoarei s-a realizat la aceeași dată la care s-a dispus obligarea recurentei la continuarea prestării serviciilor, adică la data de 29.06.2009, dată la care, însă, a intervenit rezilierea de drept a contractului de închiriere care condiționa derularea contractului de prestări servicii.
Clauza de reziliere, prevăzută în ambele contracte de închiriere, reprezintă un pact comisoriu expres care exclude intervenția instanței în constatarea intervenirii sancțiunii. Prin urmare, având în vedere expresia "cu efect imediat" se constată că rezilierea contractului a intervenit de la data intrării în faliment a debitoarei, clauza contractuală fiind un pact comisoriu expres de ultim grad.
Un astfel de pact este prevăzut și în contractul de prestări servicii și, ca atare, de la momentul desființării contractului de închiriere a intervenit și desființarea contractului de prestări servicii.
Prin urmare, între părți, la data intrării în faliment a debitoarei, nu mai existau raporturi juridice.
Pe de altă parte, Legea nr. 85/2006 în forma în vigoare la momentul intrării debitoarei în faliment, nu făcea nicio referire la situația contractelor de prestări servicii în situațiafalimentuluiunui debitor sau la obligația furnizărilor de servicii față de debitorulfalit.
În aceste condiții, în lipsa unui temei legal care să impună unui prestator de servicii continuarea prestării serviciilor sale către un debitor și după data la care acesta a intrat în faliment, este nelegală dispoziția judecătorului sindic luată prin sentința nr.672 cu privire la SC SA.
Este adevărat că, în prezent, potrivit art.86 alin.1 din Legea nr.85/2006, contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii și orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii insolvenței sunt nule; însă, această dispoziție legală a intrat în vigoare după pronunțarea sentințe recurate în speță, fiind introdusă în Legea privind procedura insolvență prin Legea nr.277/7.07.2009 privind aprobarea OUG nr.173/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.85/2006, având deci aplicare numai pentru viitor.
Prin urmare, la momentul pronunțării sentinței nr.672 de către judecătorul sindic această dispoziție legală nu exista și ca atare, măsura judecătorului sindic nu putea fi justificată legal.
Pe de altă parte, Curtea constată că potrivit art.38 din Legea nr.85/2006, furnizorii de servicii - electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea - nu pot schimba, refuza sau întrerupe temporar prestarea serviciilor către un debitor captiv, în cazul în care acesta se află în perioada de observație sau în cea de reorganizare. Or, în speță, pe de o parte, nu s-a dovedit că serviciile prestate de creditoare sunt din cele la care se referă art. 38 și că debitoarea este, potrivit art. 2 pct. 32 din Legea nr. 85/2006, "consumator captiv" (adică acel consumator care nu poate alege furnizorul din considerente tehnice, economice sau de reglementare, iar nu pentru argumentul reprezentat de continuarea unui flux de producție deja început); pe de altă parte, debitoarea se află în faza de faliment, situație în care niciun furnizor de servicii nu poate fi obligat să presteze către aceasta serviciile pe care și le-a asumat anterior.
Pentru cele expuse, Curtea va admite recursul formulat de SA și, modificând sentința nr.672/2009, va dispune înlăturarea dispoziției privind obligarea recurentei la prestarea serviciilor. Va menține restul dispozițiilor hotărârii.
3. La dosarul de recurs a fost formulată întâmpinare de către intimata SC PROIECT SRL C care, invocând faptul că judecătorul sindic nu s-a pronunțat și nici nu a examinat cererile formulate de către intimată în dosarul de faliment la data de 29.06.2009, a arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, precum și dreptul la un proces echitabil prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în Protocolul nr.1 la convenție. Intimata a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Având în vedere considerentele actului de procedură pe care intimata SC PROIECT SRL l-a numit "întâmpinare", Curtea constată că acesta este, de fapt, o cerere de completare a sentinței nr.672, cerere care, potrivit art.2812, se adresează și este soluționată de către aceeași instanță care a omis să soluționeze un capăt de cerere sau o cerere conexă ori incidentală.
Ca atare, calificând cererea SC PROIECT SRL drept o cerere de completare a hotărârii, Curtea va dispune trimiterea acesteia spre competentă soluționare la judecătorul sindic.
Pentru cele expuse, văzând dispoz.art.312 alin.1, 2 și 3. Curtea va respinge recursul A ca nefondat, va admite recursul SC SA, cu consecința arătată mai sus la pct. 2., și va trimite cererea SC PROIECT SRL la judecătorul sindic, pentru soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, județul A, împotrivasentinței comerciale nr.562/F din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comerciale în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de SC SA, cu sediul în,-, județul A, împotrivasentinței comerciale nr.672/F din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comerciale A în dosarul nr-, intimați fiind creditoarea SC PROIECT SRL, cu sediul în C,-, județul A, debitoarea SC SRL, prin administrator special, cu sediul în,- A, județul A, și lichidatorul judiciar - prin din C,-, județul
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea SC SA la furnizarea serviciilor.
Menține sentința în rest.
Califică drept cerere de completare înscrisul de la fila 180, formulat de SC PROIECT SRL, și o trimite spre competentă soluționare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red./15.10.2009
EM/7 ex.
Jud.sindic. Gh.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Corina Georgeta Nuță, Ingrid
