Spete procedura insolventei. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 97
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent " " și pe lichidator CENTRUL DE EXPERTIZĂ ÎN INSOLVENȚĂ - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE " ", intimat ADM.. PU-, intimat " " N, intimat " " N, intimat " E-ON GAZ ROMÂNIA " TG. M - SUCURSALA I, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 488/S din 9 octombrie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul I, dl. avocat.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen; netimbrat, citat recurentul cu mențiunea timbrării;
- prima instanță, odată cu dosarul de fond, nu a trimis și dovada privind comunicarea hotărîrii recurate;
- recurentul debitor, prin cererea de recurs a formulat și cerere de suspendare a executării hotărîrii, cerere netimbrată, după care
Dl. avocat face dovada timbrării recursului, depunînd la dosar chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. -/12.01.2009 privind achitarea sumei de 19,50 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Precizează, la interpelarea instanței, că recurentul creditor renunță la cererea de suspendare a executării hotărîrii ca fiind rămasă fără obiect, avînd în vedere faptul că în recurs nu mai are de formulat alte cereri și nici probe noi de administrat, concluzionînd că recursul se poate judeca la acest termen.
În ce privește declararea recursului în termen, dl. avocat depune la dosar partea din comunicarea hotărîrii recurate, potrivit căreia se constată că recursul este declarat și motivat în termen.
Avînd în vedere precizările făcute de recurentul debitor prin apărător și probatoriul administrat în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl. avocat pune concluzii de admitere a recursului și de casare hotărîrii prin care s-a dispus începerea procedurii falimentului debitorului
În susținerea cererii, dl. avocat arată că la fond s-au invocat excepțiile tardivității planului de reorganizare și a lipsei calității procesuale active în raport de dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Deși, în hotărîrea recurată, instanța de fond motivează că debitorul, prin administratorul statutar, nu are calitatea de a sesiza înlocuirea administratorului judiciar, în dispozitivul hotărîrii nu se pronunță și cu privire la această excepție.
Potrivit motivelor de recurs detaliate în scris, susținute oral pe scut, dl. avocat apreciază că se impune admiterea recursului, casarea hotărîrii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 488/S/9.10.2008 a Tribunalului Iași, judecător sindic s-a dispus:
Respinge cererea de înlocuire a administratorului judiciar formulată de debitorul SC SRL
Respinge cererea de repunere în termenul de depunere a planului de reorganizare,formulată de debitorul SC SRL
Admite cererea administratorului judiciar Centrul de Expertiză în Insolvență I și,în consecință,
În temeiul art.107 lit. B din Legea nr.85/2006,
Dispune începerea procedurii falimentului debitorului SC SRL ,cu sediul social în I,str. - de nr.49.
În temeiul art.107 alin.2 din Legea nr.85/2006,
Desemnează provizoriu în calitate de lichidator judiciar pe Centrul de Expertiză în Insolvență,cu sediul în I,str. - - nr.22,care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.25 din lege și care,în lipsa unei convenții cu creditorii,va fi remunerat pe baza deconturilor aprobate de judecătorul-sindic.
Dispune dizolvarea societății debitoare și ridică acesteia dreptul de administrare.
Fixează termen maxim de predare a gestiunii către lichidator,împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după data deschiderii procedurii la 20.10.2008.
Dispune predarea către lichidator,în termen de 10 zile de la pronunțarea prezentei,a listei creanțelor născute în cursul procedurii.
Dispune notificarea deschiderii procedurii de faliment conform Codului d e procedură civilă debitorului,creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii și publicarea acesteia într-un ziar de largă răspândire și în Buletinul procedurilor de insolvență.
Dispune inventarierea bunurilor din averea debitorului,sigilarea acestora și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.
Fixează termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor născute în cursul procedurii la 28.11.2008.
Fixează termenul limită pentru verificarea creanțelor,întocmirea,afișarea și comunicarea tabelului suplimentar la 22.12.2008.
Fixează termenul limită pentru înregistrarea eventualelor contestații împotriva tabelului suplimentar la 05.01.2009.
Fixează termenul pentru soluționarea contestațiilor la creanțele născute în cursul procedurii la 15.01.2009 ora 11,00 și pentru afișarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor la 16.01.2009.
S-a reținut că:
1. Referitor la cererea de înlocuire a administratorului judiciar se au în vedere prevederile art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006 potrivit cărora "în orice stadiu al procedurii,judecătorul-sindic,din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor,îl poate înlocui pe administratorul judiciar pentru motive temeinice.
Rezultă din aceste prevederi legale că înlocuirea administratorului judiciar se poate face numai pentru motive temeinice și în același condiții prevăzute pentru desemnarea sa respectiv din inițiativa judecătorului-sindic sau la cererea comitetului creditorilor,prin motivele temeinice înțelegându-se acele fapte sau omisiuni grave ale practicianului în insolvență care pun în pericol grav interesele colective ale creditorilor cărora,din acest motiv,legea conferind exclusiv comitetului creditorilor calitate procesuală activă în procedura de înlocuire.
Prin urmare,debitorul,prin administratorul statutar,nu are calitatea de a sesiza
pentru înlocuirea administratorului judiciar însă,în conformitate cu prevederile art.21 din Legea nr.85/2006,are dreptul de a contesta măsurile luate de administratorul judiciar,prevederi legale de care debitorul nu a înțeles să uzeze atunci când a apreciat exagerat și nedatorat onorariul pretins de administratorul judiciar pentru elaborarea planului de reorganizare.
2. Cât privește solicitarea debitorului de a fi repus în termenul de depunere a planului de reorganizare,termen ce s-ar fi pierdut din vina administratorului judiciar care ar fi tergiversat negocierea cu privire la onorariul pretins pentru întocmirea planului de reorganizare,aplicarea prevederilor art.103 cod procedură civilă nu poate fi reținută decât potrivit cu finalitatea lor și fără excluderea prevederilor speciale ale art.94 din Legea nr.85/2006.
Astfel,conform art.103 cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să facă actul de procedură în termenul legal. În această ultimă ipoteză,partea trebuie să îndeplinească acel act de procedură din propria sa inițiativă,în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, arătând și motivele acelei împiedicări.
Debitorul nu numai că nu s-a conformat acestor prevederi legale,invocatele divergențe cu privire la onorariul pretins de administratorul judiciar nefiind de natură a acoperi exigențele textului invocat,dar a formulat și cererea de repunere în termenul de depunere a planului de reorganizare, înregistrată la data de 31.07.2008,cu depășirea substanțială a termenului de 15 zile,socotit de la data de 04.07.2008 când,conform propriei recunoașteri,a avut reprezentarea faptului că administratorul judiciar nu va depune planul de reorganizare ca urmare a refuzului său de a semna contractul nr.20 prin care i se solicita onorariului apreciat exagerat.
Debitorul nu justifică cu nimic sesizarea întârziată a tribunalului pentru repunerea în termenul de depunere a planului și nici pierderea acestui termen care nu pot fi puse pe seama administratorului judiciar întrucât inițiativa reorganizării a aparținut acestuia care,încă de la momentul deschiderii procedurii ( 21.02.2008 ), și-a manifestat opțiunea pentru reorganizare"conform unui plan de restructurare a activității ",situație în care avea obligația de a acționa în termen util pentru a-și exercita efectiv această opțiune prin depunerea planului de reorganizare.
Este adevărat că prin raportul depus la data de 02.06.2008, administratorul judiciar identificând cauzele insolvenței debitorului, a opinat în sensul existenței unei posibilități de reorganizare dar și-a exprimat doar disponibilitatea de a colabora cu debitorul la întocmirea în acest sens planului și nu intenția de a depune singur planul, situație în care nu-i este imputabilă decăderea dacă se observă prevederile art.94 alin.1 lit. b din Legea nr.85/2006.
Chiar dacă a lăsat inițiativa elaborării planului pe seama administratorului judiciar,pentru a convinge asupra seriozității și interesului real pentru reorganizare,debitorul avea obligația de a lua toate măsurile pentru a se conforma dispozițiilor art.94 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006 vizând depunerea planului în termen de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe,cu atât mai mult cu cât alin.2 al acestui articol prevede ca singură posibilitate doar scurtarea acestei perioade nu și alternativa prelungirii ei și în condițiile în care la data deschiderii procedurii,debitorul nu a fost desesizat ci i s-a acordat șansa reorganizării, prin păstrarea dreptului de administrare,tocmai în considerarea necesității continuării activității pentru reușita acestei reorganizări,cu toate că la acel moment debitorul a contestat atât starea de insolvență cât și îndreptățirea creditorului bugetar de a solicita deschiderea procedurii,apreciind ca prematură cererea acestuia pe motiv că nu i s-au comunicat titlurile executorii,afirmație contrazisă de probele dosarului.
Mai mult decât atât,după deschiderea procedurii,debitorul a efectuat și o serie de plăți în contul creanței fiscale contestate inițial cât și în favoarea altor creditori cu intenția de a evita înscrierea acestora la masa pasivă dar fără a avea autorizarea impusă de art.49 din Legea nr.85/2006,deturnând astfel procedura de la scopul ei legitim.
Rezultă așadar că debitorul nu este interesat de procedură și,prin pasivitatea manifestată,s-a pus singur în pericolul de decădere din dreptul de a depune un plan de reorganizare.
3. Debitorul fiind sub incidența sancțiunii prevăzută de art.94 alin.5 din Legea nr.85/2006,care prevede că nerespectarea termenului de 30 de zile conduce la decăderea din dreptul de a depune un plan de reorganizare și,ca urmare,la trecerea,din dispoziția judecătorului sindic,la faliment,ca sancțiune a nedepunerii planului în termenul legal impus,se va admite cererea administratorului judiciar și se va dispune trecerea la faliment cât și celelalte măsuri prevăzute de art.107 din Legea nr.85/2006 referitoare la dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al acesteia,desemnarea lichidatorului judiciar conform opțiunii exprimate de creditorul majoritar,îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de lege,fixarea termenelor limită pentru consolidarea tabelului definitiv al creanțelor conform art.108 din menționata lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC " " susținând că, prin sentința comercială nr. 488/S/09.10.2008 a Tribunalului Iașia fost respinsă cererea de înlocuire a administratorului judiciar și de repunere în termenul de depunere a planului de reorganizare, fiind admisă cererea administratorului judiciar Centrul de expertiză în insolvență I cu consecința începerii procedurii falimentului societății potrivit dispozițiilor art. 107 lit. B din Legea nr. 85/2006.
În cauză prin încheierea din 04.09.2008 s-a invocat excepția tardivității cererii de repunere în termenul de depunere a planului de reorganizare, invocată de către administratorul judiciar și din oficiu a fost invocată de instanță în raport cu dispozițiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 excepția lipsei calității procesuale active a debitoarei vizând înlocuirea administratorului judiciar fixând termen în acest sens.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în data de 09.10.2008, fapt consemnat în sentința recurată din care rezultă că s-a pus în discuția părților și s-au pus concluzii și cu privire la excepția tardivității cererii de repunere în termenul de depunere a planului de reorganizare cât și cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocate din oficiu de către instanță.
Deși instanța motivează în hotărârea recurată că debitorul prin administratorul statutar nu are calitatea de a sesiza înlocuirea administratorului judiciar, solicită a se observa împrejurarea că acesta nu are corespondent în dispozitivul hotărârii.
Mai solicită a se observa că prima instanță nu s-a pronunțat nici cu privire la excepția tardivității cererii de repunere în termenul de depunere a planului de reorganizare.
Or, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, in stanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Neprocedând astfel instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, impunându-se a fi admis recursul cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Învederează instanței că societatea nu are nici o culpă în nedepunerea în termen a planului de reorganizare.
Astfel, prin încheierea nr.150/05.06.2008 s-a consemnat împrejurarea că s-a depus din partea administratorului judiciar tabelul preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei, că împotriva acestuia nu s-au înregistrat contestații fiind înregistrat la dosarul cauzei raportul de activitate al administratorului judiciar.
Din raportul întocmit de administratorul judiciar se menționează împrejurarea că, din analiza actelor contabile, în speță balanța și bilanțul din data de 31.12.2007 rezultă că societatea are un stoc de marfă în valoare de 246.780 ron, iar cifra de afaceri pe anul 2007 fost de 267.508 lei, societatea înregistrând profit.
Prin raportul întocmit de administratorul judiciar acesta s-a angajat de a colabora cu debitorul la întocmirea planului de reorganizare.
Administratorul judiciar deși s-a angajat să colaboreze la întocmirea planului de reorganizare în mod arbitrar a fixat societății un onorar în cuantum de 21.500 lei reprezentând 1/3 din suma datorată creditorului.
Mai arată că prin sentința comercială nr. 76/S/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus ca administratorul judiciar, în lipsa unei convenții încheiată cu creditorii, să fie remunerat în baza deconturilor aprobate de judecătorul sindic.
De altfel, în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către Centrul de expertiză în insolvență I, recunoaște că refuzul lor de a achita suma menționată cu titlu de onorariu a condus la neîntocmirea și nedepunerea în termen a planului de reorganizare.
Așadar, solicită a se constata că administratorul judiciar nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006, ba mai mult, acesta în loc să-și îndeplinească obligația de administrator al societății în încercarea de aos coate din impasul în care se află acesta nu a respectat normele legale, imperative, prejudiciind chiar societatea debitoare.
Potrivit Legii insolvenței două sunt sursele principale din care se suportă cheltuielile necesare procedurii insolvenței: averea debitorului și fondul de lichidare. Art. 4 alin. 1 din Legea nr.85/2006, prevede, cu valoare de principiu că toate cheltuielile de lichidare aferente procedurii insolvenței vor fi suportate din averea debitorului. Atunci când debitorul nu are disponibilități bănești ori averea debitorului este insuficientă pentru satisfacerea cheltuielilor cum de altfel se întâmplă în majoritatea cazurilor, acestea vor fi acoperite din fondul de lichidare în baza unui buget previzionat/decont justificativ.
Câtă vreme administratorul judiciar a fost de rea credință necolaborând absolut deloc cu debitoarea din prezenta cauză la întocmirea planului de reorganizare și mai mult solicitând un onorariu arbitrar, reprezentând 1/3 din valoarea creanței, consideră că în mod abuziv instanța a dispus începerea procedurii de faliment.
Referitor la suspendarea executării hotărârii pronunțate de judecătorul sindic, respectiv sentința comercială nr. 488/S/09.10.2008, învederează instanței împrejurarea că scopul Legii nr. 85/2006, în general, este reorganizarea activității societăților comerciale și nu lichidarea acestora.
Începerea procedurii falimentului este de natură să prejudicieze nu numai societatea ci și creditorii acesteia. În cauză interesul lor este de a obține reorganizarea societății pentru a le da posibilitatea să achite creanțele către creditori, în baza un ui plan de reorganizare.
Analizând global criticile în raport de dispozițiile legale în materie se constată că nu sunt întemeiate.
Cum corect a reținut instanța de fond, conform art. 22 al. 2 din Legea 85/2006, judecătorul sindic, poate înlocui administratorul judiciar pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor.
Așadar înlocuirea administratorului judiciar se poate face numai pentru motive temeinice (fapte grave sau omisiuni), de către judecătorul sindic sau la cererea comitetului creditorilor. În virtutea art. 21 din Legea 85/2006 debitorul prin administratorul statutar poate contesta măsurile dispuse de administratorul judiciar.
Cât privește repunerea în termenul de depunere a planului de reorganizare de către debitor, pierderea termenului datorându-se tergiversării administratorului judiciar cu privire la negocierea onorariului său, trebuie să fie în concordanță cu prevederile speciale ale Legii 85/2006 art. 94 și prin prisma art. 103 Cod procedură civilă. Partea îndreptățită a face cererea trebuie să dovedească că termenul defipt de 15 zile a fost pierdut din cauza unei împrejurări mai presus de voința sa, când partea trebuie să îndeplinească actul de procedură într-un termen delimitat față de momentul încetării împiedicării.
prin negociere îndelungată a onorariului de către administratorul judiciar nu se înscrie printre motivele temeinice iar cererea formulată de debitor înregistrată la 31.07.2008 depășește cu mult cele 15 zile față de data de 4.07.2008 când a avut cunoștință că administratorul judiciar nu o să depună planul de reorganizare, refuzând să semneze contractul prin care solicită un onorariu foarte mare.
Prin raportul depus la 2.06.2008, administratorul judiciar descoperind cauzele insolvenței societății debitoare și-a exprimat punctul de vedere pentru a colabora cu aceasta la întocmirea unui plan de reorganizare, fără să depună el însuși un asemenea plan, situație în care nu-i este imputabilă decăderea în sensul art. 94 al. 1 lit. b din Legea 85/2006.
Debitorul era obligat să se conformeze art. 94 al. 1 lit. a din Legea 85/2006 ca în termen de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv al creanțelor să depună planul de reorganizare, legea prevăzând la alin. 2 numai scurtarea acestui termen, nu și prelungirea.
Debitorului i s-a acordat posibilitatea reorganizării, păstrând dreptul de administrare, prin continuarea activității, deși a contestat insolvența și dreptul creditorului bugetar de a solicita deschiderea procedurii, considerând ca prematură cererea acestuia pe motivul necomunicării titlurilor executorii, probele infirmând aceste afirmații.
După deschiderea procedurii s-au efectuat plăți în contul creanțelor fiscale pe care inițial le-a contestat, cât și în contul altor creditori, pentru a nu se înscrie și ei la masa credală.
În aceste condiții, debitorul nu a mai depus un plan de reorganizare.
Astfel, nerespectarea prevederilor art. 94 al. 5 din Legea 85/2006 în sensul încălcării termenului de 30 de zile pentru depunerea planului de reorganizare conduce la trecerea în faliment și luarea tuturor măsurilor prevăzute de art. 107 din lege referitoare și ridicarea dreptului de administrator.
În contextul dat, se constată că toate criticile formulate de recurentă sunt nefondate, urmând a se respinge recursul și a se menține sentința recurată, fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I împotriva sentinței comerciale nr. 488/S din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Ia act de renunțarea recurentei la judecarea cererii de suspendare a executării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.01.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
