Spete procedura insolventei. Decizia 990/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.990
Ședința Publică de la 29.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Alina Sekely
GREFIER - -
.
Pe rol fiind, pronunțarea cererii de recurs, formulată de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.719 din 18.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - prin lichidator judiciar EXPERT COM, - SERV -, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și D GENERALE - - SUCURSALA MARI CLIENȚI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 15.09.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.09.2008 și ulterior, pentru astăzi, 29.09.2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 719/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost preschimbat, la cererea debitoarei Mașini, termenul de judecată de la data de 02.04.2008 la data de 06.02.2008. A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către debitoare cu privire la creanța și a fost respinsă cererea ca prescrisă. În baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei în contradictoriu cu creditoarele: SERV, MUNICIPIULUI;TI, - GENERALE - prin sucursala Mari Clienți.
În motivarea hotărârii s-a arătat, referitor la cererea de preschimbare a termenului de judecată, că aceasta este întemeiată.
Cu privire la soluționarea contestației la creanța, judecătorul sindic a reținut că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune al creditoarei, excepție invocată de debitoare. Aceasta întrucât convențiile nr. 59/ și 1256/1996 cuprind creanțe care s-au prescris la 30.12.2003, nefăcând obiectul nr.OUG 51/1998 care definește creanțele neperformante.
Referitor la creanța ANAF-DGFPMB, tribunalul a constatat că debitoarea are de recuperat suma de 713.420 lei și are un debit de - lei, deci, în temeiul art. 112 alin. 1.pr.civ. a intervenit compensarea legală.
În baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului, având în vedere că debitoarea și-a achitat creanțele.
Împotriva sentinței comerciale nr. 719/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a declarat recurs în termen legal creditoarea Aceasta a invocat următoarele motive de recurs:
1) creanța rămasă nerecuperată aferentă convențiilor nr. 59/1996 și nr. 1256/1996 nu este prescrisă deoarece se aplică termenul de 7 ani stabilit de art. 13 alin. 5 din nr.OUG 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 și Mașini s-a obligat la restituirea integrală a sumelor în perioada 1997-2000;
2) suma de 201.241,30 lei reprezentând fonduri de restructurare rămase nerecuperate din dividende suplimentare nu a fost inclusă în prețul total de vânzare al acțiunilor societății care a rămas în continuare debitoare față de recurentă cu această sumă;
3) în ceea ce privește închiderea procedurii s-a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 105 alin. 2.pr.civ. susținându-se că nu a fost comunicată recurentei cererea prin care lichidatorul judiciar solicita închiderea procedurii și că nu a fost convocată cu privire la adunarea creditorilor în vederea discutării raportului final, pentru a formula obiecțiunile cu 5 zile înainte de data convocării.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse și care vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. se constată că nu este fondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, se apreciază că nu este aplicabil termenul de prescripție de 7 ani prevăzut de dispozițiile art. 13 alin. 5 din nr.OUG 51/1998.
Astfel, conform declarației de creanță a, suma de 201.241,30 lei (RON) invocată cu titlu de creanță reprezintă fonduri de restructurare acordate în baza Convențiilor nr. 59/24.01.1996 și nr. 1256/27.11.1996 și nerecuperate din dividende suplimentare.
La datele încheierii acestor convenții, nu erau în vigoare dispozițiile nr.OUG 51/1998. Ordonanța a fost adoptată ulterior încheierii acestor convenții și, la data adoptării, privea "măsuri premergătoare privatizării băncilor".
Prin art. 1 din acest act normativ, se prevedea că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale băncilor la care statul este acționar majoritar, în vederea pregătirii acestora pentru începerea procedurilor de privatizare, în scopul creșterii gradului de solvabilitate, credibilității interne și externe, precum și accelerării procedurilor de recuperare a debitelor restante". Creanțele neperformante sunt definite de art. 3 alin. 1 lit. b ca fiind "credite și dobânzi aferente, precum și creanțele atașate acestora sau derivate din acestea, evidențiate din conturile de bilanț, pe care băncile la care statul este acționar majoritar le au asupra unor debitori, persoane fizice sau juridice".
Art. 2 stabilea activele bancare supuse valorificării în condițiile prezentei ordonanțe de urgență ca fiind: a) creanțe neperformante; b) bunuri imobile și mobile, intrate în patrimoniul băncilor ca urmare a unei proceduri de executare silită.
Se deduce că, în forma inițială a nr.OUG 51/1998, aceasta privea numai creanțe bancare neperformante preluate de la băncile la care statul este acționar. Astfel de creanțe erau supuse procedurii speciale de executare silită prevăzută de acest act normativ și nu creanțe de genul celor invocate de recurentă, respectiv fonduri de restructurare acordate în baza unor convenții încheiate în temeiul Legii nr. 58/1991 a privatizării societăților comerciale.
Art. 1 din nr.OUG 51/1998 a fost modificat prin nr.OG 54/1999 astfel: "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale băncilor la care statul este acționar majoritar, în vederea pregătirii acestora pentru începerea procedurii de privatizare, în scopul creșterii gradului de solvabilitate și credibilității interne și externe sau reglementării problemelor de natură financiară ale acestora pentru menținerea viabilității sistemului bancar, precum și accelerarea procedurilor de recuperare a creanțelor cesionate."
Se observă că nr.OUG 51/1998 se referă tot la valorificarea unor active ale băncilor, și nu la creanțe de natura celei invocate în prezenta cauză.
OG nr. 54/1999 a fost respinsă prin Legea nr. 480/2001.
Deoarece prevederile nr.OUG 51/1998 nu s-au referit la creanțe decurgând din obligația de restituire a fondurilor de restructurare, reiese că acestea nu sunt aplicabile în cauză. Rezultă că nici dispozițiile invocate ale art. 13 alin. 5 din nr.OUG 51/1998, referitoare la termenul de prescripție de 7 ani, nu sunt incidente în speță.
Ca urmare, în mod corect a considerat judecătorul sindic că termenul de prescripție este cel de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958, respectiv de art. 405.pr.civ. Termenul de prescripție începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
de aplicare a prevederilor nr.OUG 51/1998 s-a lărgit odată cu modificarea adusă prin OG. nr. 23/2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 359/23.04.2004. Art. 1 fost modificat precizându-se că "prezenta ordonanță de urgență reglementează: a) valorificarea creanțelor neperformante preluate de la bănci, persoane juridice române, cu capital parțial de stat, în scopul pregătirii pentru privatizare și creșterii gradului de solvabilitate a acestora; b) valorificarea unor creanțe fiscale preluate în temeiul unor acte normative; c) valorificarea unor creanțe comerciale preluate în temeiul unor acte normative; d) administrarea acțiunilor sau părților sociale deținute de stat, în calitate de acționar sau asociat; e) valorificarea acțiunilor sau părților sociale deținute de stat, în calitate de acționar/asociat sau creditor; f) valorificarea unor active ale regiilor autonome și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar."
Însă se constată că, în raport de clauzele contractelor nr. 59/1996 și nr. 1256/1996, și de aplicarea termenului de prescripție de 3 ani, la data intrării în vigoare a nr.OG 23/2004, termenele de prescripție a dreptului la acțiune, respectiv executare, pentru recuperarea fondurilor de restructurare expiraseră, iar dispozițiile nr.OG 23/2004 nu se pot aplica în mod retroactiv.
Astfel, potrivit art. 2 lit. c din Convenția nr. 59/24.01.1996, "suma pusă al dispoziție de către Fondul Proprietății de Stat va fi recuperată din dividendele suplimentare corespunzătoare perioadei 1996-1999, conform anexei nr. 3 la prezenta. În cazul privatizării, suma va fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor prin includerea acesteia în prețul total al acțiunilor."
Societatea debitoare Mașini a fost privatizată la data de 31.07.1998, prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 456.
În ceea ce privește Convenția nr. 1256/27.11.1996, la art. 2 lit. c s-a stipulat că "societatea se obligă: ) suma pusă la dispoziție de către Fondul Proprietății de Stat va fi recuperată la cererea societății, din dividendele corespunzătoare perioadei 1996-2001, conform anexei 3 la prezenta".
La art. 3 s-a prevăzut că "în situația privatizării societății părțile stabilesc următoarele: a) societatea va respecta obligațiile prevăzute la art. 2 lit. a, e, h și va fi exonerată de obligațiile prevăzute la art. 2 lit. b, d și f; b) suma pusă la dispoziție de conform art. 1 va fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor prin includerea acesteia în prețul total al acțiunilor; c) în situația în care suma pusă la dispoziție de S: conform art.1 la prezenta convenție, cât și alte sume acordate anterior și nerecuperate până la data prezentei, nu sunt incluse în prețul total al acțiunilor, societatea se obligă să restituie integral aceste sume, în perioada 1997-2000, în rate semestriale egale, cel mai târziu la datele de 30.06. și 30.12 ale fiecărui an".
Cum societatea debitoare s-a privatizat, sunt aplicabile prevederile art. 3 din Convenția nr. 1256/1996 și care, la lit. a dispun exonerarea societății de obligația prevăzută la art. 2 lit. c, privind restituirea fondurilor din dividendele suplimentare corespunzătoare perioadei 1996-2001.
Recurenta a susținut că fondurile de restructurare nerestituite nu au fost incluse în prețul acțiunilor în momentul privatizării debitoarei, motiv pentru care a cerut înscrierea cu această creanță în tabelul obligațiilor debitoarei.
În această situație devin aplicabile prevederile art. 3 lit. c din Convenția nr. 1256/1996, prevederi care vizează și fondurile de restructurare acordate prin convenția încheiată anterior, nr. 59/24.01.1996 și care reprezintă astfel o novare a acestei convenții.
În cazul neincluderii fondurilor de restructurare în prețul acțiunilor vândute, societatea debitoare s-a obligat să le restituie integral, în perioada 1997-2000, în rate semestriale egale, până cel mai târziu la datele de 30.06. și 30.12. ale fiecărui an. . că până la data de 30.12.2000, trebuiau restituite în totalitate fondurile de restructurare.
Termenul de prescripție a dreptului la acțiune și respectiv la executare silită, de 3 ani, curge de la această dată de 30.12.2000 și se împlinește la data de 30.12.2003, așa cum a stabilit și judecătorul sindic.
OG nr. 23/2004, intrată în vigoare ulterior, la 27.04.2004 nu se aplică în mod retroactiv, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție nu poate fi cel de 7 ani prevăzut de dispozițiile art. 13 alin. 5 din nr.OUG 51/1998.
C de-al doilea motiv de recurs vizează soluționarea pe fond a cererii de creanță depusă de, și nu poate fi analizat, potrivit art. 137 alin. 1.pr.civ. deoarece cererea a fost soluționată corect în temeiul excepției procesuale a prescripției extinctive.
Nici ultimul motiv de recurs nu poate fi reținut ca întemeiat.
Deoarece dreptul la recuperarea creanței cu care a solicitat înscrierea la masa credală este prescris, aceasta nu are calitatea de creditor al societății debitoare.
Ca urmare, nefiind creditor, nu are calitatea procesuală activă de a ataca hotărârea judecătorului sindic prin care se dispune închiderea procedurii insolvenței.
Având în vedere aceste considerente, se constată că recursul nu este fondat, motiv pentru care, în baza art.312 alin. 1.pr.civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.719 din 18.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - prin lichidator judiciar EXPERT COM, - SERV -, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și D GENERALE - - SUCURSALA MARI CLIENȚI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 2 ex.7 28.10.2008
Președinte:Georgeta ȚilimpeaJudecători:Georgeta Țilimpea, Cristina Scheaua, Alina Sekely
