Suspendare hotarare aga Spete. Decizia 560/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 560/2009
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Andrei Axente
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul formulat de pârâta - - B, împotriva Sentinței comerciale nr. 217/CC din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat -, având ca obiect suspendare hotărâre
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și are aplicate timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
S- prezentat referatul cauzei constatându-se că s-a înregistrat la dosar în data de 9 ianuarie 2009 un script din partea intimatului în completarea poziției procesuale exprimată prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 217/CC/17.11.2008 a Tribunalului Bistrița -N s-a admis, ca întemeiată, cererea de ordonanță președințială precizată, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - - B și în consecință:
- s-a dispus suspendarea provizorie a executării Hotărârilor nr. 1 pct.2 și 4, Hotărârea nr. 2 și Hotărârea nr. 4, toate din data de 29.08.2008, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare a acestor hotărâri, ce face obiectul dosarului cu nr- al Tribunalului Bistrița -
În motivare se arată că, prin cererea de ordonanță președințială, înregistrată la acest tribunal - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub numărul de mai sus, reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta - - B, să se dispună suspendarea provizorie a executării hotărârilor nr.l, nr.2 și nr.4 adoptate la data de 29.08.2008 de către Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor (în continuare ), până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare a celor trei hotărâri ce face obiectul dosarului cu nr.2709/ll2/2008 solicitat a se acvira.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că este acționar la societatea pârâtă având un număr de l2.807 acțiuni, reprezentând 25,30 % din capitalul social subscris.
La data de 29.08.2008, - - a adoptat hotărârile cu nr.l, 2 și 4 ce sunt lovite de nulitate absolută întrucât sub diferite privințe ele încalcă norme de ordine publică privitoare la dreptul de proprietate și la protecția constituțională a acestui drept precum și unele dispoziții ale Legii nr. 3l/l990, motiv pentru care a și formulat o acțiune în anularea hotărârilor precizate.
Reclamantul este deținătorul unui nr.de l2.807 acțiuni reprezentând 25,30 % din capitalul social al societății pârâte și în această calitate și-a cesionat (vândut) acțiunile sale prin contractul de vânzare-cumpărare din 25.04.2008 cu semnături legalizate de notar.
Cumpărătorul (cesionar) a notificat la 15.07.2008 societatea pârâtă, în vederea înregistrării contractului de cesiune de acțiuni în registrul acționarilor, însă cum aceasta a refuzat înregistrarea, cesionarul a revenit cu o nouă notificare din data de 21 iulie 2008.
La data de 29.08.2008, Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor () a emis mai multe hotărâri, parte din acestea fiind atacate în instanță cu acțiune în anulare de către reclamantul, apreciind că aceste hotărâri sunt nelegale și lovite de nulitate absolută (dosar nr-).
Din acest dosar rezultă că au fost atacate cu acțiuni în constatarea nulității absolute, în temeiul art. 132 din 30/1990 rep. privind societățile comerciale, Hotărârea nr. 1 pct.2 și 4, Hotărârea nr. 2 și Hotărâre nr.4 - toate din 29.08.2008.
La pct.2 și 4 din Hot.nr.l, s-a aprobat modificarea actului constitutiv al societăți cu reguli și restricții în ceea ce privește modalitatea de cesionare și gajare a acțiunilor de către acționarii societății către persoane fizice și juridice din afara societății, prin Hot.nr.2 s-a adoptat un Regulament privind dobândirea propriilor acțiuni de către societate, prin Hot.nr.4 s-a hotărât "aprobarea Consiliului de Administrație de a nu înregistra în Registrul acționarilor contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, autentificat sub nr. 4725/25.04.2008 intervenit între și și achiziția acestor acțiuni de către societate, în condițiile Actului constitutiv actualizat și ale Regulamentului adoptate la pct.1 și 2 de pe ordinea de zi a ".
Prin punerea în executare a acestor hotărâri, reclamantul, care își cesionase anterior acțiunile, ar putea fi prejudiciat prin aceea că, i s-ar aplica retroactiv unele restricții privitoare la modalitatea de cesionare a acțiunilor cât și privitoare la stabilirea prețului prin preluarea lor de către societate, fără acordul acționarului.
Pe de altă parte, acțiunea în anulare, așa cu este unanim acceptat în practica judecătorească cât și în doctrină, are caracterul unei acțiuni sociale, ea fiind exercitată în primul rând în folosul societății și al acționarilor săi, și mai apoi, pentru valorificarea unui interes personal.
Tribunalul a apreciat că, fără a prejudicia fondul, aparența de drept este în favoarea reclamantului, instanța de fond urmând să se pronunțe asupra legalității acestor hotărâri și a existenței motivelor de nulitate absolută invocate în dosarul acvirat.
De asemenea, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ și celelalte cerințe prevăzute de art.581 pr.civ, și art.133 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 rep. respectiv urgența și vremelnicia măsurii suspendării.
Potrivit art.133 din 31/1990 rep. până la soluționarea acțiunii în anulare, instanța poate lua pe calea ordonanței președințiale măsura suspendării actului atacat.
Așa cum s-a statuat și în practica judiciară, semnificația reglementării legale a suspendării hotărârii atacate în condițiile art.132 din 31/1990 rep. printr-o dispoziție cu caracter social față de reglementarea ordinară conținută de art.581 pr.civ, este aceea că legiuitorul a înțeles să prezume legal simplu urgența luării unei astfel de măsuri atunci când, până la soluționarea acțiunii de drept comun în anulare, producerea efectelor actului contestat ar putea avea consecințe ireversibile în desfășurarea activității societății sau în modalitatea în care persoana juridică acționează în câmpul vieții civile cu o voință al cărei mecanism de formare sau exercitare ar putea fi viciat.
Ca prezumție legală simplă, operând în cauză în favoarea reclamantului, după regulile art.1200 - 1201.civ. revenea pârâtei sarcina răsturnării sale, prin infirmarea urgenței, ceea ce nu s-a făcut.
Și condiția vremelniciei măsurii este îndeplinită, întrucât efectul suspendării se va produce temporar, până la soluționarea pe fond a litigiului ce face obiectul dosarului nr- (acvirat pe cale scurtă).
Apreciind că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, conform art.581 pr.civ, s-a admis ca întemeiată cererea, așa cum a fost formulată și precizată, cu mențiunea că reclamantul justifică atât un interes social, așa cum s-a arătat, cât și unul personal, respectiv acela de a-i fi protejate drepturile și de a se preîntâmpina producerea unor efecte păgubitoare, ireversibile, nefiind întemeiată susținerea pârâtei din întâmpinare, că cererea ar fi lipsită de interes, fiind atacate și dispoziții din Hotărârea nr.1, care are opt puncte, cele mai multe neavând legătură cu reclamantul, întrucât în dosarul nr- au fost atacate doar hotărârile de la pct.2 și 4 din Hotărârea nr.1 și Hotărârile 2 și 4, sens în care s-a și precizat cererea de ordonanță președințială.
Nu s-a dispus obligarea reclamantului la plata unei acțiuni, întrucât prev.art.133 alin.2 sunt facultative, iar pârâta nu a specificat în ce-ar putea consta eventualele pagube ce i s-ar produse prin admiterea cererii.
Împotriva sentinței declarat recurs - -, solicitând în principal admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta arată că formulat o cerere de amânare în data de 13.11.2008. Avocatul legal ales arătat că solicită amânarea cauzei din data de 14.11.2008, întrucât este plecat la Curtea de Apel Cluj, în dosar nr- aflat în apel la această instanță. Deși are prioritate o cauză de la instanță superioară față de una de la o instanță inferioară, s- ignorat cererea de amânare. Pentru a nu se mai amâna încă o dată cauza, s-a depus prin serviciul de registratură de către un delegat al cabinetului de avocat o întâmpinare. Deși prin întâmpinare era invocată și o excepție care trebuia pusă în discuția părților, deși cererea de amânare exista, la dosar nu s-a procedat amânarea cauzei, ci s-a procedat la judecarea cauzei.
Recurenta apreciază că cererea de ordonanță președințială a reclamantului trebuie respinsă, deoarece invocă excepția lipsei de interes. În conformitate cu dispozițiile procesual civile, orice persoană care se adresează instanței de judecată trebuie să justifice un interes. Din lecturarea cererii d ordonanța președințială se observă că numitul solicită suspendarea hotărârilor nr. 1, 2 și 4 ale, pe care le și anexează. Din conținutul acestor hotărâri reiese că, hotărârea nr.1 are 8 puncte. La pct. nr.1 se dispune modificarea art.4 din actul constitutiv, desființându-se două puncte de lucru care produceau pierderea pentru societate: Librăria și Librăria. Nu înțelege care este interesul reclamantului dea cere suspendarea executării acestei dispoziții în condițiile în care nu are nici o legătură cu acesta. Dacă s-ar suspenda executarea, atunci cele două puncte de lucru ar produce în continuare pierderi pentru societate. Recurenta apreciază că este lipsită de interes cererea de suspendare hotărârii, deoarece este menită să cauzeze prejudicii societății și reprezintă un abuz de drept și o exercitare cu rea credință drepturilor în temeiul disp. art.136 ind.1 din Legea societăților comerciale. Nici pct.3 care arată posibilitatea unui creditor de- unui acționar de formula pretenții asupra părții din profitul societății, etc, nu poate justifica un interes și nici nu îl arată. În ceea ce privește pct.4, se stabilesc reguli de gajare a acțiunilor societății, instituindu-se o anumită barieră deoarece societatea este una de tip închis, iar reclamantul nici acum nu justifică vreun interes. În ce privește pct. 5, 6 și 7, după cum se observă, se modifică actul constitutiv în ceea ce privește cvorumul și reprezentarea necesară la adunări, astfel că reclamantul nu justifică nici un interes în a fi suspendate și nici nu arată aceasta. Nici cu privire la pct.8 reclamantul nu arată și nu justifică vreun interes. Obligațiile stipulate în sarcina administratorilor profită societății, ori dânsul dorește suspendarea acestora.
Hotărârea nr.2 vizează un regulament privind dobândirea propriilor acțiuni. Această hotărâre nu privește persoana dânsului, ci are caracter general și era un act necesar și util în condițiile în care societatea nu deținea un regulament clar pentru situațiile de dobândire propriilor acțiuni și reia textul legal al art.103 ind.1 din legea societăților comerciale.
Deși partea care afirmă și care cere pe calea unei acțiuni în justiție trebuie să arate interesul său în formularea unei anumite cereri/acțiuni, reclamantul nu realizează aceasta față de nici una dintre hotărâri.
În conformitate cu disp. art.581 Cod proc.civ. cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească o serie de condiții pe care în speță cererea reclamantului nu le întrunește. Astfel, pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială trebuie să existe o situație de urgență. În speță nu există o urgență, o situație în care dacă nu s-ar admite cu maximă grabă ordonanța președințială, reclamantul ar fi prejudiciat. Hotărârile au fost adoptate la sfârșitul lunii august 2008 și produc efecte, de atunci fiindu-le opozabile terților din 26.09.2008.
Prin admiterea unei cereri de ordonanța președințială trebuie să se justifice adoptarea unei măsuri fără de care s-ar produce un prejudiciu iminent reclamantului. Este oad oua condiție intrinsec legată de prima, dar care este totuși distinctă de aceasta, deci reclamantul le trădează împreună, după cum recurenta a arătat în pct. de mai sus. Cererea de ordonanța președințială este o procedură excepțională introdusă recent în actele normative prin care se poate cere cu caracter vremelnic și doar atunci când o acțiune de drept comun nu ar fi suficient de rapidă pentru rezolvarea unei probleme urgente să poată fi admisă ordonanța. În mod logic și, de asemenea, din lecturarea disp. art.581 Cod proc.civ. se deduce că trebuie să aibă de-a face o situație în care dacă s-ar aștepta până la admiterea cererii de drept comun s-ar produce prejudicii. Reclamantul nu arată care este acea situație care ar duce la crearea unui prejudiciu dacă s-ar aștepta până la admiterea acțiunii de drept comun. De asemenea, reclamantul nu arată care este prejudiciul care i s-ar crea.
Prin admiterea unei ordonanțe președințiale nu trebuie să se prejudicieze cealaltă parte fără motiv. Recurenta ar fi prejudiciată de admiterea acestei cereri de ordonanță: obligațiile de fidelitate, de secret profesional, de respectare principiilor de neconcurență stipulate în sarcina administratorilor nu ar produce efecte, prejudicind în mod gratuit societatea. De asemenea, problema referitoare la punctul de lucru: librăriile dezafectate dacă s-ar reînființa, ar produce pagube societății. Aceste chestiuni vizează buna administrare a societății. Din acest punct de vedere, și pentru aceste chestiuni cererea de ordonanță președințială este un abuz de drept al reclamantului și constituie o încălcare disp. art.136 alin.1 ind. 1 din Legea nr. 31/1990.
Reclamantul își sprijină prezenta ordonanță președințială pe o serie de aspecte de fond și apreciază că aceasta trebuie admisă, întrucât hotărârile nr. 1,2 și 4, pentru căror nulitate sesizat instanța de fond sunt "evident nelegale", cauzându-i astfel prejudicii iremediabile. Pentru a se constata că se cauzează prejudicii iremediabile, trebuie constatat că aceste hotărâri sunt în mod evident nelegale, ori, pentru constata că sunt "evident nelegale", este competentă doar instanța sesizată cu acțiunea în anulare, iar dacă s-ar proceda la constatarea acestor aspecte pe cale de ordonanță președințială, s-ar aborda și prejudicia fondul dosarului nr- cu termen în 02.12.2008, aspect inadmisibil într-i ordonanță președințială.
Pârâtul prin întâmpinare solicită respingerea recursului, cu motivarea că dispozițiile Codului d e procedură civilă cu privire la asigurarea dreptului la apărare și implicit, la un proces echitabil, au fost respectate, iar urgența măsurii solicitate pe calea ordonanței președințiale, se justifică prin prejudiciul iminent care s-ar putea produce acționarilor.
Examinând recursul declarat, instanța constată că acesta este nefondat, din următoarele considerente:
Acțiunea în anularea unei hotărâri AGA are caracterul unei acțiuni sociale, fiind exercitată în primul rând în folosul societății și al acționarilor și apoi pentru valorificarea unui interes personal.
De asemenea, interesul rezidă din faptul că se urmărește apărarea dreptului de asociat în cadrul persoanei juridice.
Recurentei i-a fost respectat dreptul la apărare și la un proces echitabil. Astfel, pentru primul termen de judecată, 31.10.2008, recurenta a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea unui avocat, cerere admisă, fiind acordat termen pentru soluționarea cauzei la data de 17.11.2008.
La acest nou termen recurenta a depus la dosar o întâmpinare prin care solicitat o nouă amânare pentru lipsa din localitate a avocatului ales. Instanța de fond respins cererea de amânare, dar a amânat pronunțarea pentru data de 17.11.2008, pentru a da posibilitate pârâtului de depune concluzii scrise.
În soluționarea cauzei, judecătorul trebuia să țină cont de obiectul cererii, ordonanța președințială și de dispozițiile art. 581 alin.3 Cod proc.civ. potrivit cărora "judecata se face de urgență și cu precădere".
Potrivit art.133(1) din Legea nr. 31/1991, "o dată cu intentarea acțiunii în anulare reclamantul poate cere instanței pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate".
Reclamantul având calitatea de acționar la societatea pârâtă, poate ataca hotărârea și solicita suspendarea ei, de vreme ce, prin acțiunea înregistrată sub dosar nr-, a solicitat anularea hotărârilor căror suspendare le solicită.
În cauză sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială. Astfel, măsura suspendării este până la soluționarea acțiunii în anulare, nu judecă fondul, respectiv raporturile dintre părți, ca și acționari, determinate de legalitatea sau nelegalitatea hotărârilor căror suspendare se solicită, aspecte ce vor fi judecate într-un proces separat. Urgența este determinată de faptul că hotărârile atacate sunt executorii de drept, iar aplicarea lor ar putea produce prejudiciu acționarilor, care față de dispozițiile hotărârii 1 și 2 nu-și pot cesiona acțiunile în mod liber.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge recursul declarat de recurenta - - împotriva sentinței civile nr. 217/CC/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr- pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/6.03.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Andrei Axente
