Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 178/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 635/190/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 178/2014
Ședința Camerei de consiliu din 21 Mai 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR F. M.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta . PRIN AFEE BISTRIȚA împotriva încheierii civile nr. 250/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ având ca obiect încuviințarea executării silite față de intimat debitorul H. M..
La apelul nominal făcut în ședință nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, părțile litigante solicitând judecarea acuzei și în lipsă.
În procedura verificării din oficiu a competenței, raportat la art. 131 alin. 1 și art. 95 pct. 2 NCPC, instanța apreciază că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză.
Se reține că apelul este declarat în termen, motivat, comunicat, legal timbrat, intimata nu a formulat întâmpinare.
Instanța, constatând că nu sunt alte cereri de formulat precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin încheierea civilă nr.250/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ , s-a respins cererea de încuviințare a executării silite.
. prin AFEE BISTRIȚA a declarat apel împotriva încheierii civile nr.250/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii și încuviințarea executării silite împotriva debitoarei H. M..
În susținerea apelului s-au invocat prev.art.5 alin.3 din HG 675/2007 privind reorganizarea prin divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice, filiale ale societății comerciale „E.” SA, respectiv prev.HG nr.930/2010, privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea unor furnizori de energie electrică aflați sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin înființarea Societății Comerciale „E. Furnizoare” – S.A., arătând textele de lege din care a reieșit, fără putință de tăgadă că societatea-apelantă este succesoarea de drept a . de F. a Energiei Electrice, E. F. Transilvania Nord SA, astfel încât cererea de executare silită a fost întemeiată în fapt și în drept. Raportat la criticile instanței de executare, apreciază că aceasta a comis o eroare, interpretând greșit probele existente la dosar, a H.G.nr.675/2007, a Leg.nr.24/2000, respectiv cu ignorarea disp.Deciziei nr.57/1999 privind contractele cadrul de furnizare a energiei electrice emisă de A.N.R.E., pe cele ale Legii nr.318/2003 – legea energiei, așa cum a fost modificată prin Legea nr.13/2007, care la rândul său a fost modificată prin Legea nr.123/2012, respectiv prevederile legale care reglementează forma de reorganizare a unei societăți comerciale prin divizare parțială respectiv prin fuziune prin contopire și anume referitor la Leg.nr.31/1990, respectiv la prev.C.proc.civilă.
Apelanta a mai precizat că actul administrativ este obligatoriu pentru toate subiectele de drept care intră sub incidența sa pentru autoritatea publică emitentă sau inferioară, precum și pentru autoritatea publică superioară; actul administrativ este executoriu din oficiu, în sensul că poate fi executat imediat după aducerea sa la cunoștința persoanelor interesate, respectiv publicarea sa, așadar din momentul din care produce efecte juridice; actul administrativ are forță executorie și impune unilateral fără ca, de regulă, contestarea să se aibă efect suspensiv de executare; actele administrative sunt emise pe baza legii, în scopul executării sau organizării executării legii; actul administrativ normativ cuprinde reglementări de principiu, formulate în abstract, destinate unui număr nedeterminat de persoane; un astfel de act este fiind și hotărârea de Guvern. Potrivit prev.art.1 alin.2 din HG 930/2010, „înființarea societății comerciale „E. F.” SA, se face în conformitate cu disp.Leg.nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile prevăzute de prezenta hotărâre, prin operațiuni de fuziune, în condițiile art.238 alin.1, lit.b din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a celor 3 societăți comerciale prev.la alin.1, filiale ale societății comerciale „E.” SA. Prin art.638 alin.1 pct.3 Cod proc.civilă, legiuitorul recunoaște puterea executorie și unei alte categorii de înscrisuri, respectiv „alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie”, iar prevederile art.5 alin.3 din HG 675/2007zz privind reorganizarea prin divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice, filiale ale societății comerciale „E.” SA, stabilesc faptul că factura de energie electrică constituie titlu executoriu; în continuare HG 930/2010 nu abrogă disp.HG 675/2007 ci îi aduce doar completări, menținând normele care vizează strict reorganizarea furnizorilor de energiei electrice, scopul căreia a fost adoptată.
Apelul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel precum și în coordonatele stabilite de art.476 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală, fiind corecte statuările acesteia referitoare la neîntrunirea cumulativă de către creanța supusă examinării a condițiilor precis prescrise de art. 662 alin. 1 și 2 din noul cod civil pentru demararea executării silite.
Pe de altă parte, prioritar analizării cerințelor creanței și contrar susținerilor primei instanțe și criticilor formulate de apelantă, Tribunalul constată însă că apelanta nu deține în momentul de față un titlu executoriu apt de punere în executare silită.
Într-adevăr, art.5 alin.3 din HG nr.675/2007 prevăd că filialele S.C. „E.” S.A. preiau toate drepturile de operare în furnizarea energiei electrice aferente societăților de distribuție și furnizare a energiei electrice supuse divizării, în conformitate cu noile licențe de furnizare, precum și cu reglementările Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, menționându-se totodată că facturile de energie electrica constituie titlu executoriu.
În pofida acestor reglementări, raportat la obiectul actului normativ menționat (reorganizarea prin divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice), considerăm că actul arătat are un caracter administrativ și este opozabil doar între structurile (entitățile) la care face punctual referire, neavând astfel calitatea de titlu executoriu susceptibil de a declanșa executarea silită, respectiv de înscris recunoscut ori calificat ca atare în mod expres exclusiv prin lege (ca act legislativ ori cu putere legislativă).
Conform art.632 alin.1 din noul C.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, alin. 2 al aceluiași articol de lege arătând clar că sunt titluri executorii numai hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 665 alin.5 pct.3 din același cod, în ipoteza în care înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege, instanța de executare poate respinge cererea de încuviințare a executării silite.
Ca atare, plecând de la premisa că noțiunea de lege la care trimit textele de procedură nu are în vedere sensul general și comun al termenului ci cel restrâns căci procedura de executare silită reprezintă faza a II-a procesului civil guvernată de norme de procedură specifice, conchidem că a reglementa și califica un înscris ca fiind titlu executoriu pe calea unui act administrativ cu caracter normativ secundum legem încalcă direct dispozițiile constituționale și reprezintă cea mai gravă formă de nelegalitate a unui act administrativ.
D. urmare, în stadiul actual legislativ în măsura în care creditorul se prevalează de un astfel de text se poate proceda la soluționarea cererii cu ignorarea acestora, singurul remediu fiind dat de controlul direct pe calea contenciosului administrativ conform art.4 alin.4 corelat cu art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Prin prisma celor expuse, instanța va respinge ca nefondate criticile exprimate de apelantă și implicit susținerile acesteia privind caracterul cert al creanței deținute și puterea de titlu executoriu al facturii emise pe numele debitorului, în speța de față neputându-se reține nici autoritatea de lucru judecat instituită de art. 430 din noul Cod de procedură civilă doar raportat la soluțiile adoptate de o altă instanță de judecată în acțiuni civile cu obiect similar promovate de același creditor dar îndreptate împotriva altor debitori decât cel din prezentul dosar.
Pentru argumentele arătate și apreciind că soluția de respingere a încuviințării executării silite adoptată de hotărârea instanței de fond este una legală, înlăturând însă considerentele referitoare la puterea de titlu executoriu a facturilor de energie electrică înserate în cuprinsul hotărârii atacate, în baza art.480 alin.1 din Noul C.pr.civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză de S.C. E. F. SA, menținând în ființă sentința civilă atacată, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de S.C. „E.” S.A. – Filiala de F. a Energiei Electrice, E. F. „Transilvania Nord” SA, cu sediul în localitatea Bistrița, .. 11, J. Bistrița Năsăud, împotriva înch.civ.nr.250/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, privind pe intimata H. M. cu domiciliul în localitatea Bistrița, ., nr. 6, jud. Bistrița Năsăud .
Definitivă.
Dată în ședința Camerei de consiliu din 21 mai 2014.
P., JUDECATOR, GREFIER,
I. P. F. M. L. C. A.
Fl.M./VF.
2 ex.//24.06.2014.
Jud.fd.M. N.L.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 134/2014.... → |
|---|
