Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 1462/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1462/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 5932/121/2013/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA A-II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1462
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 3.12.2014
Judecător sindic – P. P.
Grefier – I. T.
-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta . prin lichidator judiciar Anghelahăr IPURL G. împotriva pârâtei T. C. domiciliată în comuna Ivești, . G. nr. 542, județul G., în baza Legii 85/2006.
La apelul nominal au răspuns reclamanta și pârâta.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reclamanta prin lichidator judiciar depune la dosar acte. Nu mai are cereri de formulat.
Pârâta se legitimează cu C.I. . nr._, CNP –_ și precizează că nu cunoaște nimic în legătură cu societatea MADRI.. Nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat Judecătorul sindic constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond:
Reclamanta prin lichidator judiciar solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, arătând că nu s-au depus niciodată raportările anuale la ANAF.
Pârâta nu are nimic de solicitat.
Judecătorul sindic,
P. cererea înregistrată sub nr._ lichidatorul judiciar ANGHELAHAR IPURL GALATI in calitate de lichidator judiciar al debitoarei . chemat in judecata pe parata T. CONSTANTA solicitând admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale pentru art. 138 lit. a si d din Legea 85/2006.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar arată că pârâta în calitate de administrator al . G. au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin neținerea evidenței contabile conform Legii contabilității, 82/1001.
Aceasta avea obligația de a ține evidența contabilă conform Legii contabilității, 82/1991 și de a depune raportările contabile la organul fiscal, dar de la înființare și până la data deschiderii procedurii aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile care-i reveneau.
Nedepunerea documentelor contabile la organul fiscal relevă de fapt, încercarea reprezentantei societății de a se sustrage controlului creditorilor în scopul de a crea dificultăți acestora în recuperarea creanțelor.
Administratoarea nu a procedat la întocmirea raportările contabile, deoarece în lipsa acestora nu se poate urmări circulația sumelor de bani obținute din activitatea desfășurată.
După deschiderea procedurii de insolvență administratoarea societății a fost notificată solicitându-i-se să prezinte evidențele contabile, dar nici până la această dată nu a intrat în posesia lor.
În raportul de inspecție fiscală întocmit de DGFP G. se menționează că debitoarea nu a prezentat evidențele contabile, obligațiile fiscale fiind stabilite prin estimare.
Conform informațiilor furnizate de AFP Liești, debitoarea nu a depus niciun bilanț contabil de la înființare până la data dizolvării.
In dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri filele 4,5,9-15.
Examinând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține:
În conformitate cu dispozițiile art.138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006:
„În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: lit.”a” – au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al altei persoane; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
În conformitate cu dispozițiile art.35 din Legea nr. 85/2006:
„În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. (4) sau, după caz, ale art. 33 alin. (6), debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1)”, respectiv: a) bilanțul și copii de pe registrele contabile curente;b) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile și băncile prin care debitorul își rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menționa datele din registrele de publicitate; c) o listă a numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora: certe sau sub condiție, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, arătându-se suma, cauza și drepturile de preferință; d) o listă cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare formulării cererii introductive; e) contul de profit și pierderi pe anul anterior depunerii cererii; f) o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaților cu răspundere nelimitată, pentru societățile în nume colectiv și cele în comandită; g) o declarație prin care debitorul își arată intenția de intrare în faliment sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activității sau prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declarație nu va fi depusă până la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezumă că debitorul este de acord cu începerea falimentului; h) o declarație pe propria răspundere sau un certificat de la registrul societăților agricole ori, după caz, oficiul registrului comerțului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.44 din Legea nr. 85/2006 „debitorul are obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului toate informațiile cerute de acesta, precum și toate informațiile apreciate ca necesare cu privire la activitatea și averea sa, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale făcute de el în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, sub sancțiunea prevăzută la art. 108^1 alin. (1) pct. 2 lit. d) și e) din Codul de procedură civilă.”
Dispozițiile art.1 al.1 din Legea nr.82/1991 instituie obligația pentru societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
Răspunderea persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitoarei ajunsă în stare de insolvență este o răspundere civilă pentru fapta proprie față de debitor iar nu față de creditori, ce întrunește multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind menită să asigure repararea prejudiciului cauzat debitoarei prin ajungerea în stare de insolvență, nicidecum să repare prejudiciul creditorilor.
În atare situație aceștia răspund pentru partea de pasiv a debitoarei care este o consecință a faptelor săvârșite, pasiv astfel cum apare evidențiat conform tabelului consolidat al creanțelor.
Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de supraveghere/ conducere sau orice altă persoană a cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile.
Raportul cauzal are în vedere legătura dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea 85/2006 și ajungerea debitorului persoană juridică în stare de insolvență.
Prejudiciul se produce direct în patrimoniul debitorului persoană juridică și indirect în patrimoniul creditorilor acestuia și constă în aceea că patrimoniul debitorului se caracterizează printr-o insuficiență a fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Ca atare, este necesar să se dovedească în mod ferm raportul de cauzalitate dintre una sau mai multe dintre faptele ilicite prevăzute de art. 138 alin. 1 și prejudiciu care constă în aducerea în insolvență a patrimoniului debitorului și nu doar a unei simple împrejurări care a favorizat apariția insolvenței.
P. urmare, inexistența sumei și a tuturor activelor evidențiate în bilanțul contabil rezultată din nepredarea acestora lichidatorului judiciar, nu are altă semnificație decât aceea a folosirii acestora de către pârâta în interes personal. Aceasta întrunește în fapt elementele necesare angajării răspunderii pârâtei în temeiul disp.art.138 alin.1 lit. a din Legea 85/2006.
În speță, pârâta a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei și potrivit dispozițiilor mai sus enunțate avea obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 33 alin.1 din Legea nr. 85/2006, obligație nesocotită așa cum rezultă din raportul administratorului judiciar.
Din probele administrate în cauză a rezultat cu prisosință săvârșirea de către administrator a faptei prevăzute de art.138 lit. d din Legea nr. 85/2006, deoarece prin nepredarea documentelor contabile către lichidator se dovedește îndeplinirea precară a îndatoririlor legale prevăzute de art.73 din Legea nr. 31/1990, fiind dovedită culpa sa în acest fel.
Lipsa înregistrărilor contabile reale, a registrelor, în condițiile în care aceste documente nu au fost predate administratorului/lichidatorului creează prezumția simplă a inexistenței unei contabilități conforme cu legea, prezumție a cărei răsturnare cădea în sarcina pârâtului nicidecum a administratorului judiciar.
Judecătorul sindic reține ca fiind demonstrate condițiile privind existența unei fapte ilicite din cele enumerate de lege și a vinovăției administratorului social al debitoarei.
Vinovăția pârâtei rezultă din însăși încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că, deși avea anumite obligații stabilite de Legea nr.31/1990 și Legea contabilității nr.82/1991, a exercitat atribuțiile de administrator social fără respectarea acestor obligații, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind prezumat cât timp există starea de insolvență.
Cauzarea stării de insolvență înseamnă producerea unui prejudiciu în patrimoniul debitoarei, stare care afectează indirect și pe creditorii care ajung în imposibilitatea recuperării creanțelor deținute față de debitoare. Prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile.
O dată deschisă procedura este dovedit prejudiciul produs debitoarei, iar lipsa documentelor contabile cerute de lege induce ideea că administratorul societății a urmărit cu intenție aducerea societății în stare de faliment, neexistând înregistrări cu privire la activitățile comerciale desfășurate, a veniturilor obținute, destinația acestora.
Practic, se poate reține că societatea debitoare a funcționat în tot acest timp ca o societate fantomă, cât timp nu există nici o înregistrare contabilă legală care să ateste derularea raporturilor comerciale, a situației financiare, fiind de datoria administratorului să depună evidența contabilă a societății debitoare pentru a se putea examina modul în care și-a îndeplinit obligațiile contractuale și legale, evitarea stării de insolvență, acesta manifestând însă rea credință în îndeplinirea obligațiilor legale stabilite prin norme imperative.
În această situație, condițiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite în sarcina pârâtului, soluția judecătorului sindic fiind nelegală și netemeinică.
Deși avea obligația legală de a organiza și conduce contabilitatea în conformitate cu art.1 al Legii 82/1991 administratorul statutar al debitoarei nu a făcut demersuri nici pentru înregistrarea bilanțurilor financiar-contabile al anilor 2009 – 2010 la organul fiscal teritorial.
Judecătorul sindic constată parata nu a făcut o astfel de dovadă, nefiind deci răsturnată prezumția simplă referitoare la inexistența documentelor contabile ale debitoarei, documente pe care administratorul social avea obligația legală de a le întocmi și înregistra în evidența primară a societății și depune la ORC și DGFP Galati.
Funcție de aceste considerente judecătorul sindic urmează a admite cererea și a obliga pe pârâta să suporte pasivul rămas neîndestulat în sumă de 1.422.633 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta . prin lichidator judiciar Anghelahăr IPURL G. împotriva pârâtei T. C. domiciliată în comuna Ivești, . G. nr. 542, județul G., în baza Legii 85/2006 și în consecință:
Obligă pârâta să suporte pasivul rămas neîndestulat în sumă de 1.422.633 de lei.
Definitivă și executorie
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2014.
Judecător sindic, Grefier,
P. P. I. T.
Red. P.P./11.12.2014
Tehnored. I.T.
4 ex./12.12.2014
| ← Cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5. Sentința nr.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 968/2014.... → |
|---|
