Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1668/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1668/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 1265/93/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 1668
Ședința publică de la 08.05.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE- Judecător Sindic – M. C. C.
Grefier – C. N.
Pe rol judecarea cauzei F. privind pe creditorul V. P. C. și pe debitoarea ., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă creditorul V. P. C. prin avocat C. D. cu împuternicire în dosarul Tribunalului București – fila 70 și debitoarea . prin administrator și prin avocații M. V. și V. A. M. cu împuternicire în dosarul Tribunalului București – fila 24.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, la data de 17.04.2014 debitoarea a depus contestație și întâmpinare, care au fost comunicate; la data de 25.04.2014 ONRC depune relațiile solicitate și s-a achitat taxa judiciară de timbru; după care:
Având cuvântul, creditorul prin avocat, precizează că a formulat răspuns la întâmpinare în dosarul Tribunalului București, filele 71 și 73, și de aceea nu a mai depus răspuns la întâmpinare în dosarul Tribunalului Ilfov.
Având cuvântul, debitoarea prin avocat, invocă două chestiuni:
Prima chestiune se referă la faptul că instanța i-a pus în vedere să achite încă o dată taxa judiciară de timbru, taxă care a fost achitată în dosarul Tribunalului București.
Tribunalul constată că taxa judiciară de timbru a fost achitată de două ori.
Deliberând, instanța dispune dezatașarea filei 28 din dosarul Tribunalului Ilfov, care reprezintă taxa judiciară de timbru, și o restituie debitoarei. De asemenea, anulează taxa judiciară de timbru din primul dosar.
A doua chestiune se referă la faptul că a formulat o cerere prin care obligă creditorul la plata unei cauțiuni în cuantumul prevăzut de lege.
Tribunalul pune în discuție cererea prin care debitoarea obligă creditorul la plata unei cauțiuni în cuantumul prevăzut de lege.
Debitoarea ., prin avocat, solicită obligarea la plata cauțiunii, deoarece creditorul a solicitat deschiderea procedurii insolvenței cu rea credință, astfel pierzând multe contracte.
Creditorul V. P. C., prin avocat, solicită respingerea cererii de cauțiune.
Debitoarea ., prin avocat, depune la dosar înscrisuri, constând în practică judiciară și balanța de verificare.
Referitor la balanța de verificare, creditorul V. P. C., prin avocat, solicită compararea acesteia cu cea aflată la dosar.
Creditorul V. P. C., prin avocat, precizează că la nivelul lunii februarie 2013 din fișa analitică pentru contul 462 emanată chiar de la debitoare apare creditorul V. P. C. cu soldul de_,5 lei, pe care îl cere prin acțiunea introdusă în instanță. De asemenea, arată că banii au intrat la debitoare în cont prin acte bancare, în tranșe.
La interpelarea Tribunalului, și anume cu ce titlu au fost transferate acele sume de bani din contul creditorului V. P. C. în contul societății, apărătorul creditorului menționează că au fost transferați sub formă de împrumut.
Debitoarea ., prin avocat, susține că nu există contractul de împrumut.
Creditorul V. P. C., prin avocat, precizează că suma de bani a fost virată anterior ca M. O. să devină administrator. De asemenea, susține că a atașat fișa analitică din 2013 unde suma de_ lei figurează în evidențele societății că ar fi fost plătită de M. O..
Debitoarea ., prin avocat, menționează faptul că, creanța nu este exigibilă.
La interpelarea Tribunalului, debitoarea menționează că nu știe de unde au apărut sumele de la filele 5 și 6.
Deliberând, Tribunalul încuviințează proba cu înscrisurile depuse astăzi în sală și la alte termene.
Debitoarea ., prin avocat, depune factura factura reprezentând onorariu de avocat pentru care solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul acordă cuvântul pe fondul cauzei și pe contestație.
Creditorul V. P. C., prin avocat, solicită deschiderea procedurii insolvenței și să se compare cele două balanțe.
Debitoarea ., prin avocat, solicită admiterea contestației și respingerea cererii de deschidere a procedurii falimentului formulată de Creditorul V. P. C.. Totodată, precizează că, creanța nu este exigibilă pentru că nu se cunoaște termenul la care ar trebui să restituie suma, nu este un împrumut deoarece nu există un contract de împrumut și că are disponibil în bancă o sumă mult mai mare decât cea solicitată de creditor.
Creditorul V. P. C., prin avocat, arată că nu este vorba de o înțelegere verbală și solicită respingerea contestației formulată de debitoare.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe fondul cauzei, pe plata cauțiunii și pe contestație.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față reține următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 05.12.2013 creditorul V. P. C. a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea .., având în vedere datoria acesteia față de creditor în cuantum de 366.122,50 RON, reprezentând împrumut nerestituit, pentru următoarele motive:
I. În fapt, creditorul V. P.-C. a împrumutat .., astfel:
- 98.815 RON, la data de 27.02.2013, prin transfer bancar
- 220.000 RON, la data de 05.04.2012, prin transfer bancar
- 30.000 RON, la data de 25,04.2012, prin transfer bancar
- 17.307,5 RON, în numerar, prin casieria societății, pe bază de chitanță.
Până în prezent această sumă nu ia fost restituită, deși prin două notificări prealabile a solicitat acest lucru.
Potrivit art. 3 pct. 6, creanța este certă, lichidă și exigibilă:
a) certă - deoarece existența ei este neîndoielnică. Împrumutul a fost acordat în patru tranșe, din care 3 prin transfer bancar și una în numerar, prin casieria societății, pe bază de chitanță,
b) lichidă - cuantumul creantei este determinat adică este vorba de un împrumut de 366,122,50 RON.
c) exigibilă - împrumutul nu este afectat de vreun termen de restituire sau de vreo condiție, astfel încât trebuie restituit la cererea creditorului. Așa cum a arătat, prin două notificări prealabile, l-a pus în întârziere pe debitor și a solicitat restituirea împrumutului dar debitorul, cu rea credință, nu a dat curs.
II. Mai mult decât atât, în baza art, 138 lit a) din Legea_, a solicitat și atragerea răspunderii administratorului societătii, respectiv M. O. deoarece a folosit "creditele persoanei juridice în folosul propriu".
Așa cum se observă din Extrasul bancar RBS România, la data de 27.02.2013, creditorul a plătit suma de 98.815 RON în contul Societății R. S.R.L. cu titlul "împrumut de la asociați". Această sumă nu figurează ca atare în evidențele contabile ale societății, ci prin dispoziția numitului M. O., aceasta a fost deturnată. După cum se observă din documentul intitulat "LISTARE FIȘE ANALITICE COMPACTE PENTRU CONTUL 462" al Societății R. S.R.L., suma de 98.815 RON, figurează că ar fi fost dată ca împrumut de către administratorul M. O.; altfel spus acesta a "devenit" creditor al popriei societăti pe care o administrează pe banii împrumutati de către creditor, ceea ce evident este nelegal!
Dovada celor arătate se face cu:
- Extrasul bancar RBS România;
- documentul intitulat "LISTARE FIȘE ANALITICE COMPACTE PENTRU CONTUL 462" al Societății R. S.R.L.;
- cele două Notificări de restituire a împrumutului acordat.
În drept, invocă art. 31 din Legea nr. 85/2006.
Anexează, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 200 RON.
De asemenea se solicită judecata cauzei în lipsă.
Debitoarea ., la data de 30.12.2014 a formulat contestație față de cererea formulată de creditorul V. P.-C., cerere prin care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, contestație prin care înțelege să conteste existența stării de insolvență a societății R. S.R.L.
În fapt, creditorul V. P.-Comeliu a fost asociat și administrator al societății R. S.R.L.
În această calitate a sa, V. P.-Comeliu susține că a împrumutat societatea cu suma de 366.122,50 lei astfel:
- suma de 98.815 lei la data de 27.02.20l3, prin transfer bancar;
- suma de 220.000 lei la data de 05.04.2012, prin transfer bancar;
- suma de 30.000 lei la data de 25.04.2012, prin transfer bancar și,
- suma de 17.307,50 lei, în numerar, prin caseria societății,
precum și faptul că împrumutul nu a fost restituit până la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În consecință, creditorul apreciază că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă și că sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței societății R. S.R.L., cel mai probabil motivat de faptul că, societatea se află în incapacitate de plată, pentru o perioadă mai mare de 30 de zile de la data scadenței, insolvența fiind prezumată ca fiind vădită, atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori, precum și că insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti, la scadență, datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței
Față de cele precizate și pentru considerentele ce vor urma, solicită să se constate că societatea R. S.R.L. nu se află în stare de insolventă.
Conform prevederilor art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, insolvența este "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile."
În consecință, pentru a aprecia asupra existenței stării de insolvență a unui debitor trebuie constatată, pe de o parte, incapacitatea de plată a debitorului, iar pe de altă parte, caracterul cert, lichid și exigibil al datoriilor neplătite.
Neîndeplinirea oricăreia dintre aceste două condiții arată că debitorul împotriva căruia s-a solicitat deschiderea procedurii nu se află în insolvență.
Cu privire la inexistența unei stări de incapacitate de plată a R. S.R.L. Societatea R. S.R.L., nu se află în incapacitate de plată, având în derulare mai multe contracte ce au ca obiect comercializarea bunurilor de plastic de unică folosință, produse de către societate, activitate din desfășurarea căreia societatea realizează încasări importante.
Din cifra de afaceri a debitoarei, înregistrată până la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, reiese fără niciun dubiu faptul că nu există o stare de insolvență, societatea beneficiind de lichiditățile necesare pentru plata datoriilor scadente.
În acest sens, societatea își achită toate datoriile către furnizori și încasează sumele datorate de clienți reprezentând contravaloarea producției de mase plastice ce constituie obiectul principal de activitate al societății.
Precizează că, nu s-a restituit suma solicitată de V. P.-Comeliu, motivat de faptul că:
- în actele societății nu există niciun contract de împrumut încheiat între societatea R. S.R.L. și V. P. C., deși ar fi trebuit să existe 4(patru) asemenea contracte de împrumut, câte unul aferent fiecărei sume împrumutate societății;
- sumele transferate de către V. P. C. nu reprezintă sume împrumutate societății, ci sume datorate de către V. P. C., în temeiul unei înțelegeri între asocieții societății și V. P. C. cu ocazia retragerii acestuia din societate.
Societatea R. S.R.L. funcționează fără întrerupere din anul 2002, de la data înființării, fără a mai fi solicitată deschiderea procedurii insolvenței de vreun creditor și nu are alți creditori, având toate obligațiile achitate, la zi, atât către bugetul de stat, cât și către alți parteneri de afaceri, societatea achitând la scadență facturile către furnizori și contribuțiile datorate bugetului de stat.
Acest fapt demonstrează, încă o dată, că societatea R. S.R.L. nu se află în stare de insolvență și nici în incapacitate de plată la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către V. P.-C..
Mai mult, societatea se află în derularea unui contract de împrumut cu Raiffeisen Bank S.A., societatea achitând ratele aferente creditului contractat.
În mod similar, în conturile bancare ale societății deschise la Raiffeisen Bank S.A., sunt fonduri suficiente pentru efectuarea unei asemenea plăți.
Pe de altă parte, societatea deține și active care depășeșc cu mult, la momentul actual, datoria de 366.122,50 lei pretinsă de către V. P.-C..
Apreciază că, procedura insolvenței nu se poate aplica în cazul subscrisei, care așa cum am arătat, nu a achitat suma solicitată de V. P.-C., nu datorită existenței unei stări de incapacitate de plată, ci datorită atât inexistenței unor contracte de împrumut a căror încheiere este obligatorie în cazul oricărui împrumut, cât și faptului că sumele nu au fost transferate cu titlu de împrumut.
Așa cum a arătat, societatea dispune de suficiente lichidități și active ce pot fi valorificate.
Procedura insolvenței, fiind o procedură specială, se aplică numai debitorului aflat în incapacitate de plată, aceasta NU reprezintă o cale de valorificare a creanțelor, prin constrângere a debitorului la plata sumelor datorate.
Cu privire la creanța creditorului V. P.-C.
Creditorul V. P.-C. a avut calitatea de asociat al societății, calitate în care, susține, că a împrumutat societatea cu suma de 366.122,50 lei, în modalitațile arătate, creanță pentru care în prezent solicită deschiderea procedurii insolvenței împotriva subscrisei.
Pe lângă constatarea incapacității de plată a debitorului, starea de insolvență impune ca, datoriile neplătite, respectiv creanțele solicitate să fie certe, lichide și exigibile, debitorul aflându-se în insolvență doar dacă datoriile sale certe, lichide și exigibile depășesc valoarea prag de 45.000 lei.
În speță, presupusa datorie a societății față de V. P.-C., în cuantum de 366.122,50 lei nu îndeplinește condițiile arătate.
Astfel, datoria societății nu este certă, existența fiind îndoielnică, de vreme ce aceasta nu este constatată printr-un înscris sub semnatură privată sau prin acte contabile necontestate.
Subliniază că societatea nu deține vreun contract de împrumut încheiat cu V. P.-C., contract, care, dacă ar fi existat, ar fi fost depuse la dosar.
De asemenea, să se observați că însuși V. P.-C., prin cererea introductivă conte stă actele contabile pe care își întemeiază solicitările.
Mai mult, apreciază că extrasul de cont atașat, poate face cel mult dovada transferului unei sume de bani, însă nu prevede scopul și nici condițiile în care a fost acordată, în special, nu se poate determina termenul de restituire al acesteia și în consecință nici scadența.
Ca urmare, datoria societății nu este nici exigibilă atât timp cât nu s-a prevăzut un termen pentru restituire, iar de la notificările creditorului nu au trecut 90 de zile până la data introducerii cererii.
Față de cele prezentate mai sus, solicită respingerea cererii creditorului V. P.-C., pentru că societatea R. S.R.L. nu se află în stare de incapacitate de plată, și pentru că nu sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
În drept, își întemeiază contestația pe disp. art. 33 alin. 2, din Legea nr. 85/2006.
Debitoarea ., la data de 31.12.2013 formulează cerere prin care solicită obligarea creditorului V. C.-P. la plata unei cauțiuni în cuantumul prevăzut de art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că cererea creditorului reprezintă exercitatrea abuzivă a unui drept procesual.
Debitoarea ., la data de 04.01.2014 formulează întâmpinare față de cererea formulată de creditorul V. P.-C., pentru următoarele considerente:
S. istoric
P. cererea sa, creditorul V. P. C. a solicitat instanței de judecată ca, în temeiul prevederilor art. 3 din Legea nr. 85/2006, să se dispună deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea R. S.R.L., având în vedere datoria societății față de acesta, respectiv suma de 366.122,50 lei, sumă ce reprezintă împrumut nerestituit, respectiv:
- suma de 98.815 lei la data de 27.02.2013, prin transfer bancar;
- suma de 220.000 lei la data de 05.04.2012, prin transfer bancar;
- suma de 30.000 lei la data de 25.04.2012, prin transfer bancar și,
- suma de 17.307,50 lei, în numerar, prin caseria societății.
Creditorul V. P. C. arată și faptul că "împrumutul nu a fost restituit până la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței".
Mai arată creditorul că, creanța sa este certă - deoarece existența sa este neindoielnică, împrumutul fiind acordat în patru tranșe, din care trei prin transfer bancar și o tranșă prin depunerea sumei la casieria societății, pe bază de chitanță, este lichidă - cuantumul creanței fiind determinat, fiind vorba de un împrumut de 366.122,50 lei și este exigibilă - împrumutul nefiind afectat de vreun termen de restituire sau de vreo condiție, astfel încât suma trebuia restituită la simpla cerere a creditorului.
Se mai solicită, ca în temeiul prevederilor art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, atragerea răspunderii administratorului societății, respectiv a D-Iui M. O., pentru folosirea creditelor persoanei juridice în interes propriu.
În motivarea acestei cereri, creditorul arată că, la data de 27.02.2013, dintr-un cont bancar deschis la RBS România, s-a transferat suma de 98.815 lei în contul R. S.R.L., cu titlu de împrumut asociați, dar această sumă nu figurează ca atare în evidențele contabile ale societății, ci, prin dispoziția administratorului M. O., suma a fost deturnată, în evidențele contabile ale societății suma figurând ca fiind împrumut de la M. O..
În primul rând, pe cale de excepție, invocăm necompetența teritorială a Tribunalului București Secția a VII a Civilă, motivat de faptul că, sediul social al societății debitoare, conform inregistrărilor din Registrul Comerțului, se află Orașul B., .. 18C, Județul Ilfov, societatea R. S.R.L. fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. J_ .
Conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 85/2006, "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor, și sunt exercitate de un judecător-sindic".
Față de aceste prevederi legale, apreciază că, competența de soluționare a cererii formulate de creditorul V. P.C. aparține Tribunalului Ilfov Secția Civilă, motiv pentru care, solicită admiterea excepției invocate și dec1inarea competenței de soluționare a cererii către Tribunalul Ilfov, Secția Civilă.
Cu privire la creanta pretinsă de către creditorul V. P. C..
Așa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, suma de 366.122,50 lei, pretinsă de către creditor ca fiind o creanță certă, lichidă și exigibilă, nu întrunește condițiile cerute în mod imperativ de Legea nr. 85/2006.
Astfel, deși creditorul menționează faptul că ar fi vorba de un "împrumut" acordat de acesta, în calitatea sa de asociat al societății, nu s-a prezentat absolut niciun contract de împrumut încheiat de către creditorul V. P. C. și societatea R. S.R.L., și nicio hotărâre A.G.A. care să aprobe contractarea unui asemenea împrumut.
După cum precizează creditorul, suma împrumutată, în cuantum total de 366.122,50 lei, ar fi fost transferată de acesta, în contul bancar al societății după cum urmează:
- suma de 98.815 lei la data de 27.02.2013, prin transfer bancar;
- suma de 220.000 lei la data de 05.04.2012, prin transfer bancar;
- suma de 30.000 lei la data de 25.04.2012, prin transfer bancar și,
- suma de 17.307,50 lei, în numerar, prin caseria societății.
Se poate observa că, cu privire la ultima tranșă, deși suma a fost depusă în numerar la casieria societății, creditorul nu afăcut absolut nicio dovadă cu privire la această depunere.
Mai mult, chiar din cuprinsul extrasului bancar invocat de către creditor și depus la dosarul cauzei, reiese că primele trei sume, respectiv suma de 98.815 lei, suma de 220.000 lei și suma de 30.000 lei, ar constitui împrumut asociați, fără a se menționa care din cei 5(cil1ci) asociați ai societății R. a acordat Împrumutul despre care face vorbire creditorul, dat fiind faptul că, până la data de 28.02.2013, societatea R. S.R.L. a avut 5 asociați, respectiv M. O. - G., D. A., M. C., V. P. C. și V. M..
Mai mult, conform înregistrărilor din Registrul Comerțului, la data de 05.04.2012, fiind data la care a fost transferată suma de 220.000 lei, cât și la data de 25.04.2012, fiind data la care a fost transferată suma de 30.000 lei, administratorul societății R. S.R.L. era chiar creditorul V. P. C., prin mențiunea din data de 25.04.2012 fiind operată în Registrul Comerțului modificările cu privire la schimbarea administratorului societății R. S .R.L.
Se poate observa că, creditorul V. P. C., în cuprinsul cererii sale de chemare în judecată, menționează faptul că există UN SINGUR CONTRACT DE ÎMPRUMUT, pentru suma totală de 366.122,50 lei, transferată societății R. S.R.L. în trei tranșe (la data de 05.04.2012 - suma de 220.000 lei, la data de 25.04.2012 - suma de 30.000 lei, la data de 27.02.2013 - suma de 98.815 lei și suma de 17.307,50 lei, în numerar, prin caseria societății).
Din aceste mențiuni făcute de către creditorul V. P.C. se poate trage o singură concluzie, respectiv aceea că, pretinsul contract de împrumut a fost încheiat cel mai târziu la data de la data de 05.04.2012, dată la care a fost transferată către societatea R. S.R.L., suma de 220.000 lei.
Având în vedere această situație de fapt, respectiv faptul că presupusul contract de împrumut invocat de către creditorul V. P.C. a fost încheiat înainte sau cel mai târziu la data de 05.04.2012, iar la aceea dată administratorul societății R. S.R.L. era chiar creditorul V. P. C., considerăm că răspunderea pentru neîndeplinirea tuturor formalităților necesare contractării unui împrumut îi aparține în totalitate acestuia.
Mai mult, la data transferării sumei de 98.815 lei, data de 27.02.2013, conform hotarârii A. din luna februarie 2013, V. P. C. nu mai deținea calitatea de asociat al societății R. S.R.L.
Arată, din nou, că NU EXISTĂ nicio hotărâre A.G.A. prin care asociații societății să fi aprobat contractarea unui asemenea împrumut și, de asemenea, NU EXISTĂ NICIUN CONTRACT DE ÎMPRUMUT încheiat între societate și V. P. C., în documentele societății, predate de Dl. V. PC la încetarea mandatului său de administrator, nu se regăsește niciun înscris cu privire la așa-zisul împrumut acordat de către Dl. V..
Mai mult, sumele menționate de către V. P.C., sume virate în contul bancar al societății R. S.R.L., reprezintă sumele necesare acoperirii pierderilor suferite de socie~ în exercițiile financiare aferente anilor 20 Il - 2012, perioadă în care activitatea societății R. S.R.L. a fost coordonată în mod exclusiv, de către Dl. V. P. C., în calitatea sa de asociat și unic administrator al societății.
Aceste sume au fost transferate exclusiv în scopul acoperirii pierderilor societății, avându-se în vedere faptul că, mare parte din banii încasați de către societatea R. S.R.L. a fost transferată, din dispoziția D-Iui V. P.C., în propria sa societate COMVALCOR S.R.L., sub formă de contravaloare prestări servicii, servicii ce nu au fost prestate niciodată.
Conform prevederilor Legii nr. 85/2006, atr. 1 pct 6, pentru ca un creditor să poată să solicite deschiderea procedurii falimentului față de un debitor al său, trebuie să aibe o creanță împotriva patrimoniului debitoru/ui certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile.
În cauza de față, cel puțin una dintre cele trei cerințe ce trebuiesc îndeplinite de către creanța creditorului NU ESTE ÎNDEPLINITĂ.
Așa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, creditorul V. P. C. NU a încheiat niciun contract de împrumut cu societatea R..
În speță, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, și din înscrisurile comunicate societății reiese fără niciun dubiu faptul că, nu a fost încheiat niciun act juridic, ca manifestare de voință exprimată în vederea producerii de efecte juridice, respective nu există nici negotium juris (înțelegerea propriu-zisă dintre părți) și nici instrumentum probationes (înscrisul în care este evidențiată înțelegerea dintre părți).
Din acest punct de vedere, fără a fi făcută dovada existenței unui contract de împrumut, nu există nici dovada datei până la care trebuie restituit așa-zisul împrumut.
Astfel, NU ESTE ÎNDEPLINITĂ CONDIȚIA EXIGIBILITĂȚII creanței pretinse de către creditorul V. P. C..
Mai mult, se poate observa faptul că, așa cum arată creditorul, toate sumele au fost transferate în contul societății, respectiv achitate la casieria societății, după . N.C.C., ceea ce face ca, în atare situație, să își găsească aplicare prevederile acestui act normativ.
Consideră că nu pot fi primite susținerile creditorului în sensul că, întrucât "împrumutul nu este afectat de vreun termen de restituire sau de vreo condiție, sumele împrumutate trebuiau restituite la cererea creditorului", motivat de faptul că legislația în vigoare prevede o altă modalitate de stabilire a termenului de restituire în situația în care părțile, în cuprinsul instrumentum probationes nu au prevăzut un asemenea termen.
Mai mult, din ceea ce cunoaștem, pentru că nu ni s-au comunicat cele două notificări odată cu cererea creditorului, menționate ca atare în cuprinsul cererii de chemare în judecată, există posibilitatea ca de la data solicitării restituirii sumelor împrumutate și până la data înregistrării cererii creditorului, să nu fi trecut mai mult de 90 de zile, așa cum este menționat în Legea nr. 85/2006.
Cu privire la inexistenta unei stări de incapacitate de plată a societătii R. S.R.L.
Societatea nu se află în incapacitate de plată, având în derulare mai multe contracte ce au ca obiect comercializarea produselor fabricate de aceasta.
Din cifra de afaceri a societății pe anul 2012 și 2013, anul anterior formulării cererii de către creditor, reiese fără dubiu faptul că nu există o stare de insolvabilitate.
Așa cum a arătat, nu a existat un refuz al solicitării creditorului V. P.C. motivat de o stare de insolvabilitate, ci inexistența unui contract de împrumut și a unei hotărâri A. în acest sens, cât și faptul că, așa cum am arătate sumele transferate de către Dl. V. p.e. nu au constituit un împrumut, ci au fost destinate acoperirii pierderilor societății determinate de o administrare inadecvată a activității societății de către Dl. V. în anii 2011 - 2012, precum și a prejudiciului suferit de societate ca urmare a achitării unor servicii niciodată efectuate.
Societatea R. S.R.L. funcționează fără întrerupere din anul 2002, de la data înființării, fără a mai fi solicitată deschiderea procedurii insolvenței de vreun creditor.
Societatea R. S.R.L. nu are alți creditori, având toate obligațiile achitate, la zi, către bugetul de stat sau către alți parteneri de afaceri.
Diagnosticul financiar-contabil, respectiv Contul de profit și pierdere al R. S.R.L., la data de 30.11.2013 se prezintă, în formă simplificată, conform balanței la 30.11.2013, anexate la prezenta întâmpinare.
Acest lucru demonstrează încă o dată că societatea R. S.R.L. nu se află în stare de insolvență și nici în incapacitate de plată la data introducerii cererii creditorului.
Pe de altă parte, societatea deține active care depășește cu mult, la momentul actual, pretinsa datorie de 366.122,50 lei către creditor, situație în care, orice creditor aflat în posesia unui titlu executoriu, ar fi procedat la recuperarea sumelor datorate pe calea prevăzută de legislația în vigoare, iar nu pe calea unei cereri de deschidere a procedurii falimentului.
În atare situație, așa cum arată și practica judiciară în materie, mai înainte de folositrea procedurii insolvenței, creditorul trebuie să facă dovada că a încercat recuperarea sumelor datorate, și că această recuperare nu a fost posibilă.
Față de cele prezentate mai sus, solicită respingerea cererii creditorului V. P. C., în principal pentru că societatea R. S.R.L. nu se află în stare de incapacitate de plată, iar în subsidiar pentru că nu sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței.
În drept, invocă disp. art. 31 și urm. Din Legea nr. 85/2006.
La data de 21.02.2014 creditorul V. P.-C., formulează răspuns la întâmpinare.
- Referitor la starea de insolvență, arată că insolvența are legătură cu sumele de bani disponibile și nu activul debitoarei.
- Referitor la contractul de împrumut arată că în materia contractului de împrumut, forma scrisă nu reprezintă o condiție ad validitatem. Așadar, pentru realizarea contractului de împrumut, este suficientă realizarea acordului de voință dintre cele două părți.
La susținerea debitoarei că sumele de bani nu ar reprezenta un împrumut ci sume datorate societății, creditorul arată că o astfel de susținere este falsă și nu corespunde adevărului.
III.Referitor la creanța de 366.122,50 lei, despre care debitoarea susține nefondat că nu îndeplinește condițiile legale, creditorul arată că, potrivit art. 3 pct. 6 din lege, creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Analizând probele administrate Tribunalul reține următoarele :
Procedând la analizarea situației contabile a debitorului, așa cu rezultă din înscrisurile depuse la dosar, prezenta instanță apreciază că societatea debitoare nu este în stare de insolvență, și pe cale de consecință va admite contestația debitorului ., va respinge cererea formulată de creditor, societatea debitoare făcând dovada că are posibilitatea reală de a –și susține activitatea .
În ceea ce priveste solicitarea de a fi depusă o cauțiune, prezenta instanță o apreciază ca neîntemeiată, nefiind dovedită starea de insolvabilitate a creditorului și nefiind produse probe care să desființeze fără echivoc creanța solicitată de creditor.
Faptul că reclamantul a înțeles să aleagă această cale procedurală nu îi poate fi imputabilă atâta vreme cât debitorul contestă creanța, nu o recunoaște, nu vrea să o plătească și finalmente, după eventuala parcurgere a unei alte căi procedurale (întemeiată pe dreptul comun, etc) și obținerea unui eventual titlu executoriu, este probabil să se ajungă în aceeași situație.
În drept, sunt aplicabile disp: „ (3) La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 5 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.”
În conformitate cu prevederile art. 451 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a cazut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către debitoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către reclamantă în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru și onorariu avocat, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, creditorul V. P. C. este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, o va obliga debitoarea să plătească suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța va face aplicarea art. 451 alin 2 C., conform căruia judecătorii au dreptul sa mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de cote ori vor constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mări, fătă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Curtea Constituționala o respins neconstituționalitatea art. 274 alin 3 C. (actualul 451 alin 2 C.) prin decizia nr. 401/14.07.2005 si a decis ca "instanța are dreptul de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea si complexitatea activității depuse".
De asemenea, în practica judecătoreasca s-a decis că, "instanța poate majora sau micșora nu onorariul avocatului, ci suma pe care o va include in cheltuielile de judecata cu titlu de onorariu de avocat" (decizia comerciala nr. 4930/25.09.2001 pronunțata de Curtea Suprema de Justiție).
Totodată, practica CEDO a statuat ca "cheltuielile de judecata urmează a fi recuperate numai in măsura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real făcute in limita unui cuantum rezonabil" (hotărârea nr. 20/2007 in cauza I. si alții împotriva României, art. IV lit. B punctul 102, publicata in Monitorul Oficial nr.561/24.07.2008).
În acest sens instanța va diminua suma pe care o va include in cheltuielile de judecata cu titlu de onorariu de avocat de la 5000 de lei la 1000 de lei dat fiind faptul că speța a fost una lipsită de complexitate, iar potrivit actelor de la dosar rezulta că apărătorul a fost prezent și a susținut interesele debitoarei
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația debitorului ..
În tem art 33 alin 5 din legea nr 85/2006, respinge cererea formulată de creditorul V. P. C. cu domiciliul în București, .. 3, sector 2, împotriva . cu sediul în B., ., județ Ilfov, ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiată cererea . de obligare a creditorului V. P. C. la plata unei cauțiuni.
Obligă pe creditorul V. P. C. la plata către debitorul . a sumei de1200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care: 1000 de lei cu titlu de onorariu avocat și 200 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.05.2014
Red.jud.MCC/4 ex /12.05.2014
Dact CN
Comunicat…………………
Ex……………………
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 782/2014.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1563/2014.... → |
|---|
