Cheltuieli de judecată. Exceptare. Condiţii
| Comentarii |
|
In conformitate cu dispoziţiile art. 275 din Codul de procedură civilă, pârâtul, care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului, nu va mai putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
în speţă, pârâta a fost pusă în întârziere, prin notificare, astfel că nu putea beneficia de dispoziţiile art. 275 din Codul de procedură civilă, pentru a fi exonerată de plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă a plătit, până la prima zi de înfăţişare, o parte din suma datorată.
(Decizia nr. 955 din 3 iulie 2002 - Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată sub nr. 11616 din 29.11.2001 la Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială, reclamanta "T.E.E.C." a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. "I." S.A. Braşov, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 44.555 USD, reprezentând contravaloarea mărfurilor cumpărate şi neachitate, plus dobânda legală la zi, cu cheltuieli de judecată.
La data de 19.12.2001, reclamanta a solicitat o dobândă aferentă debitului, în cuantum de 3.341 USD, iar la 16.01.2002, a precizat cuantumul la suma de 3.283 USD.
Prin Sentinţa civilă nr. 243 din 16.01.2002 a Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială, s-a admis acţiunea precizată şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.283 USD, echivalent în lei la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând dobândă aferentă debitului principal, calculată până la 14.12.2001, şi la 43.288.558 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere că, în cursul procesului, debitul principal a fost achitat de către pârâtă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta S.C. "I." S.A., considerând-o netemeinică şi nelegală cu privire la cheltuielile de judecată.
în motivarea recursului, pârâta a arătat că înainte de prima zi de înfăţişare a recunoscut debitul şi l-a achitat integral, solicitând tribunalului, prin Adresa nr. 4224 din 14.12.2001, să ia act de această recunoaştere şi stingere a obligaţiei, cu aplicarea dispoziţiilor art. 275 din Codul de procedură civilă, cu referire directă asupra cheltuielilor de judecată.
Instanţa nu s-a pronunţat însă asupra acestui mijloc de apărare pe care l-a invocat, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, mai cu seamă că reclamanta nu a promovat acţiunea în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, fapt ce impune admiterea recursului şi casarea parţială a hotărârii atacate, cu privire la cheltuielile de judecată acordate.
în susţinerea recursului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 din codul de procedură civilă a fost legal timbrată.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale în materie, specifice speţei, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 275 din Codul de procedură civilă, "Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată."
în speţă, Curtea constată că pârâta a fost pusă în întârziere, prin notificarea din 11.06.2001, primită de aceasta, potrivit dovezilor din dosarul de fond, la 15.06.2001, astfel că nu putea beneficia de dispoziţiile art. 275 din Codul de procedură civilă, pentru a fi exonerată de plata cheltuielilor de judecată, deşi a plătit, până la prima zi de înfăţişare, o parte din suma datorată.
în consecinţă, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă în cauză şi a făcut o analiză şi interpretare legală a probelor şi dispoziţiilor în materie, specifice speţei şi menţionate mai sus, astfel că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este temeinică şi legală şi urmează a fi menţinută, iar recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă.
| ← Cheltuieli de judecată. Recunoaşterea pretenţiilor... | Cheltuieli de judecată. Exceptare. Condiţii → |
|---|
