Competenţa materială. Competenţa teritorială.
| Comentarii |
|
Excepţii de necompetenţă. Ordinea soluţionării.
S-a încălcat principiul contradictorialităţii dacă instanţa nu a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetentă.
Fată de obiectul acţiunii principale şi a celei reconventionale -executarea şi, respectiv, rezilierea unui contract de locaţiune -competenta de soluţionare aparţine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. a) Cod procedură civilă, care reglementează plenitudinea de jurisdicţie a tribunalelor în materie comercială, cu excepţia cererilor al căror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv.
Dat fiind caracterul diferit al normelor care reglementează cele două excepţii de necompetentă, instanţa de fond - necompetentă din punct de vedere material -, nu se putea pronunţa asupra excepţiei de necompetentă teritorială.
(Secţia comercială, decizia nr. 466/28.07.1994)
Prin acţiunea civilă înregistrată la 23.07.1993 la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti reclamanta S.C. "I." - S.R.L, a chemat în judecată pârâtele S.C. "B.N.R.I." - S.R.L., BANKCOOP - S.A., S.C. "G.C.P." - S.A., S.C. „B - B." -S.R.L. şi S.C. "T." - S.A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligate pârâtele să execute obligaţia prevăzută în art. 8 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat de fiecare pârâtă cu reclamanta, şi anume, să-i asigure folosinţa activelor închiriate pe toată durata locaţiei.
La data de 22.10.1993, reclamanta a renunţat la judecata acţiunii faţă de pârâtele S.C. "G.C.R" - S.A., S.C. „B - B" - S.R.L., iar la data de 7.01.1994 s-a renunţat la judecată privind pe pârâta S.C. "T." - S.A.
Prin cererea reconvenţională formulată la 17.11.1993, S.C. "B.N.R.I." -S.R.L. a solicitat să se dispună rezilierea contractelor de închiriere nr. 1/ 1990 pentru hotelurile R. şi S., situate în staţiunea Mamaia şi, drept consecinţă, să fie evacuată reclamanta-pârâtă din aceste două imobile.
Prin sentinţa civilă nr. 1.350 din 18.02.1994, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Judeţean Constanţa.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a Cod proc. civilă, potrivit cărora soluţionarea cererilor în materie comercială este de competenţa tribunalelor, precum şi prevederile art. 10 pct. 1 Cod proc. civilă, conform cărora cererile relative la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract sunt de competenţa instanţei de Ia locul executării contractului.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel S.C. "I." - S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelanta a învederat că instanţa de fond a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială, pe care a admis-o fără a fi procedat la punerea ei în discuţia părţilor. Totodată, s-a precizat că, deşi o asemenea excepţie nu poate interveni decât între instanţele din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, Judecătoria sectorului 5 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Judeţean Constanţa, făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor legale ce reglementează competenţa teritorială.
Apelul este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului se reţine că atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională, vizează, prin obiectul lor, executarea şi, respectiv, rezilierea unui contract de locaţiune încheiat între părţi. în raport de acest obiect, competenţa de soluţionare aparţine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. a Cod prqp. civilă, care reglementează plenitudinea de jurisdicţie a tribunalelor în materie comercială, cu excepţia cererilor al căror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv.
Instanţa de fond, deşi a interpretat corect textul de lege mai sus expus, nu a procedat la punerea lui în discuţia părţilor, încălcând astfel principiul contradictorialităţii.
Pe cale de consecinţă, tribunalul va desfiinţa sentinţa atacată şi se va stabili că din punct de vedere material este competent să soluţioneze cauza.
Asupra excepţiei de necompetenţă teritorială, tribunalul apreciază că este greşită soluţia instanţei de fond pentru următoarele considerente: în primul rând, datorită faptului că instanţa de fond, dezînvestindu-se, ca efect al necompetenţei materiale, nu mai era competentă să se pronunţe asupra competenţei teritoriale, dat fiind caracterul diferit al normelor ce reglementează cele două excepţii de necompetenţă. în al doilea rând, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 10 pct. 1 Cod proc. civilă, ignorând faptul că dispoziţiile acestuia nu au caracter imperativ şi încălcând prevederile art. 12 Cod proc. civilă.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul va reţine cauza pentru continuarea judecăţii în fond.
| ← Competenţa materială. Competenţa teritorială. | Competenţa materială. Exploatare bazin piscicol şi de... → |
|---|
