COMPETENŢA MATERIALA. LITIGIU COMERCIAL
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. pen., tribunalele judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie comercială cu excepţia celor al căror obiect are o valoare de până la 10.000.000 lei inclusiv.
Conform art. 11 din Legea nr. 77/1994, numai cererile privind înregistrarea Asociaţiei Salariaţilor şi cele referitoare la modificarea statutului acesteia sunt de competenţa judecătoriei, or, acţiunea rectemaotului în legătură cu restituirea certificatelor de proprietate, deţinute de societatea comercială, este de natură comercială, soluţionarea litigiului fiind de competenţa tribunalului, potrivit dispoziţiilor legale menţionate mai sus.
Prin acţiunea înregistrată la 4.02.1999, reclamantul I.G. a chemat în judecată A.P.I., solicitând obligarea pârâtei la restituirea în natură a unui număr de 10 certificate de proprietate, cu valoarea nominală iniţială la emitere de 145.000 lei fiecare, la plata sumei totale a dividendelor produse de aceste certificate, de la 24.12.1993 şi până la data restituirii certificatelor, la plata sumei de 1.360.000 lei actualizată, reprezentând aport valoric.
Prin sentinţa civilă nr. 15.041 /1.10.1999, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.P.I., respingând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi acţiunea.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în tot a sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.
Tribunalul Bucureşti, prin decizia civilă nr. 263/4.05.2000, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa civilă atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate si menţinerea sentintei civile nr. 15.041/1.10.1999.
Recurenta a adus, în esenţă, următoarele critici deciziei atacate:
Recurenta-pârâtă nu are calitate procesuală pasivă şi instanţa de apel a dat o interpretare greşită actului juridic dedus judecăţii.
La termenul din 27.09.2000, Curtea a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei în soluţionarea pe fond a cauzei.
Curtea, asupra excepţiei invocate:
Având în vedere obiectul cauzei deduse judecăţii: obligarea pârâtei A.P.I. la restituirea, în natură, a unui număr de 10 certificate de proprietate la S.C. "I." - S.A., cu plata dividendelor produse de aceste certificate, Curtea a constatat că judecătoria a soluţionat pricina cu încălcarea competenţei sale materiale, în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ., care dau în competenţa tribunalului soluţionarea proceselor şi cererilor în materie comercială, cu excepţia celor al căror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv.
Se mai reţine că potrivit art. 11 din Legea nr. 77/1994, numai cererile privind înregistrarea asociaţiei salariaţilor şi cele referitoare la modificarea statutului acesteia sunt de competenţa judecătoriei, or, în speţă, acţiunea reclamantului în legătură cu restituirea certificatelor de proprietate, deţinute la S.C. "I." - S.A., este de natură comercială.
în consecinţă, Curtea a constatat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei întemeiată şi a admis-o conform art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ. şi prin urmare a admis recursul potrivit art. 304 pct. 3 C. pr. civ., a casat decizia civilă nr. 263/4.05.2000 a Tribunalului Bucureşti şi sentinţa civilă nr. 15041/1.10.1999 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a trimis cauza spre competentă soluţionare, în fond, Tribunalului Bucureşti - secţia comercială. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia comercială, decizia nr. 701/2000)
| ← COMPETENTA MATERIALĂ. EVACUARE SOCIETATE COMERCIALĂ | COMPETENŢA MATERIALĂ. OBLIGAŢIA DE A FACE → |
|---|
